Ce sa mai fac?
Raspunsuri - Pagina 4
Mindy spune:
JG - tare bine ai zis!
Cind am fost in Ro si am vazut ce grija avea cumnatul meu de sora mea dupa ce a nascut, si cum ii ducea mincarea la pat, mi-a venit efectiv sa pling amintindu-mi de primele mele zile acasa cu bb. 
Insa pt sora mea asta a fost ceva absolut firesc, nu i se parea deloc ca ar trebui sa fie mai multumitoare (il certa mereu pt orice maruntisuri care nu le facea bine). El o ajuta enorm de mult si acum cu toate ca e plecat o buna parte din zi la serviciu. Am toata admiratia pt acesti barbati.
Ce vreau sa spun (fara nici o urma de rautate) e ca unele femei nici nu realizeaza cit sint de norocoase cu sotii lor si nici nu le vor intelege in veci pe cele care nu au un sot implicat si grijuliu ca al lor.
ocebine spune:
quote:
Originally posted by Mindy
JG - tare bine ai zis!
Ce vreau sa spun (fara nici o urma de rautate) e ca unele femei nici nu realizeaza cit sint de norocoase cu sotii lor si nici nu le vor intelege in veci pe cele care nu au un sot implicat si grijuliu ca al lor.
Si eu as vrea sa spun fara nici o urma de rautate...nu sintem norocoase ci ne-am bazat relatia pe respect.
95% din problemele de la "Un unul...in doi" s-ar rezolva daca ar exista acest respect inainte de toate. Pina sa ajungi la iubire de te topesti pe picioare, sa reusesti sa respecti cu adevarat pe cel de linga tine.
Nu cred ca un barbat (sau o femeie) poate sustine ca te iubeste daca iti ignora niste nevoi/doleante absolut esentiale...sa te uiti in ochii omului cu care iti imparti viata si sa te doara drept undeva de faptul ca acel om se lupta cu anume greutati, este lipsit de elementarul bun simt si respect.
Inainte sa cadem rapuse de Don Juan, poate s-ar recomanda sa ne luam viata un pic in miinile proprii...da, veti spune, baliverne feminste...dar, unora (barbati si femei deopotriva) nu le trebuie mult pina sa abuzeze de cel asa zis iubit.
Anamaria
"With sufficient thrust, pigs fly."
carla2005 spune:
JG ai dreptate in ce spui tu, fiecare se bazeaza pe propria experienta cand afirma ceva! Am tot sta si m-am gandit, faptul ca sotul isi pune masa si isi spala farfuria dupa ce manaca, isi calca singur hainele, si le aranjeaza singur in dulap, face ordine prin casa (el este foarte ordonat din fire, de exemplu nu pleaca la serviciu pana nu strage totul, masa, pat, nici nu zici ca a trecut prin casa), iar in timp ce eu am traba in niciun caz nu sta cu berea in mana la TV, ci se simte si misca si el ceva ( nu cat fac eu, dar oricum) nu mi s-a parut a fi un ajutor, ci ceva firesc, ca doar nu ai doi copii in casa, e si el matur!Nu sta cu copilul singur, asta e, se simte depasit si l-am inteles, nu face mancare (nici nu ar avea cand), nu spala geamuri (dar spala wc-urile) si lista continua, plateste facturi si gestioneaza toti banii (capitol care pe mine m-a depasit mereu), nu face cumparaturi fara lista...dar am zis, uneori cehstiile astea fiind obisnuit cu ele ti se par ceva firesc! Iar macar, daca nu face nimic, nici nu comenteaza, te apreciaza, te respecta..cred ca conteaza! Apropos de primele zile cu copilul, doua saptamani a facut totul in casa si imi aduc aminte ca nu imi convenea nimic, dar nu a zis nici pas, m-a inteles in starile mele de rau...etc! Am spus-o si o repet, cred ca multe dintre fetele care au scris aici, din raspunsurile care le-au dat, au inteles ca copilul ar fi problema, si munca legata de acesta, dar nu e asta clar!
kmi eu zic sa discuti cu sotul tau deschis, dar incearca sa il atragi in discutie fara sa se simta ofensat, fara sa incepi cu un repros, cu vreo ironie, fara sa o ataci pe ma-sa sau vreun neam, incepe discutia pe un ton calm si ia-o mai pe ocolite pana ajungi la ce te doare! Altfel se va simti atacat (mai ales ca acum nu sunteti in relatii tocmai bune) si instinctual va simti nevoia sa se apare...si nu rezolvi nimic! Stiu ca poti sa fi diplomata (orice femeie poate)! Lasa totul balta si iesi cu el si cu copilul la o plimbare, ii spui ca vrei sa fiti toti trei, pur si simplu, fa-l sa se simta relaxat si discuta asa teoretic cum vezi tu viata, ce vrei de la viata etc! Eu cu sotul avem tendinta de a discuta foarte mult, de a filozofa aiurea si din una in alta ajugem la lucruri serioase! Daca nu merge asa, poate iti spun altii ce sa mai faci, fiindca eu doar sfatul asta ti-l pot da!
mama de 1 an si 6 luni
Mindy spune:
Vad ca incep sa se formze doua tabere.
Una formata din cele rapuse definitiv de Don Juan si una formata din cele casatorite cu Mr Perfect! :-)
ocebine spune:
quote:
Originally posted by Mindy
Vad ca incep sa se formze doua tabere.
Una formata din cele rapuse definitiv de Don Juan si una formata din cele casatorite cu Mr Perfect! :-)
Nu cred ca am spus ca sint casatorita cu Mr. Perfect...am spus doar ca fiecare problema s-ar rezolva mult mai usor daca ar exista mai mult respect in fundatia casniciei.
Atita tot.
Si da, mi se pare incredibil cum se pot gasi mii de scuze pentru acesti soti cind nu acceptam asa comportament de la copiii nostri.
Vreau sa vad cite dintre sotiile perfecte de aici ar accepta senine refuzuri din partea copiilor gen: "N-am chef sa ridic sosetele de jos", "sa maturi tu ca io nu-s facut pentru maturat", "nu, azi nu am chef sa-mi fac lectiile", samd...hai sa zicem in jurul virstei de 10 ani.
Ati accepta? Sau ati pune piciorul in prag? Si de ce?
Anamaria
"With sufficient thrust, pigs fly."
carla2005 spune:
quote:
Originally posted by Mindy
Vad ca incep sa se formze doua tabere.
Una formata din cele rapuse definitiv de Don Juan si una formata din cele casatorite cu Mr Perfect! :-)
Sunt multe cazurile de femei rapuse de Don Juan, nu vreau sa aberez prea mult, dar multe femei se gandesc la maritis inainte de a incerca sa se descurce singure...asa e mentalitatea, la noi inca sunt generatii de femei casnice, intretinute de soti care-si invata fetele ca un barbat la usa casei este cheia fericirii! Maica-mea (casatorita de doua ori) imi spunea tot timpul ca maritata e un pic mai rau decat spanzurata si a considerat faptul ca m-am maritat la aproape 26 de ani, ca m-am grabit, ca trebuia sa-mi traiesc mai mult viata! Si sa sti, ca si la femei si la barbati se vede diferenta intre cei traiti langa parinti pana la casatorie si cei care au stat o perioada si singuri ( plecati pe la facultati, licee etc)! Al meu barbat a stat in camine de la 14 ani, la 32 cand l-am luat eu deja era format sa faca totul singur...dar s-a mai deformat intre timp :))!
mama de 1 an si 6 luni
Lemoni spune:
Da Mr Perfect! Numai un exemplu de astazi : Incepe cam asa ieri am fost la cumparaturi pe seara cand ne-am intors aveam o gramada de mancare am bagat la frigider ce trebuia dar cele care trebuiau sa fie bagate in dulap le-am lasat in cutii pt astazi.In timp ce studiam pe aici ce se intimpla , consoarta era jos la meci avem bucataria si camera de familie impreuna, cand am coborit jos erau toate vasels bagate in dulap, cumparaturile la fel si toate astea le face vizionind meciul! pei cum sa nu zic eu ca e perfect mai frate cand nu a comentat nici o secunda ci ii s-a parut normal sa faca toate astea. Apoi a plecat sus in dormitor in pauza si si-a facut curat in dulap la haine! pei ce sa reprosezi la asa consoarta.
maru spune:
fata asta are nevoie de ceva sprijin, moral, de aici de pe forum, si concret, de acasa.
si eu il am acasa pe Mr Perfect, dar asta nu o incalzeste pe ea
si sunt de parerea carlei ca respectul e de vina: cand ne-am luat, sotul nu stia nici sa fiarba 2 oua, cei drept nici acum nu gateste, dar face orice e nevoie prin casa, si viseaza la momentul cand o sa ne mutam la casa noua-sf lui august- unde avem deja instalata masina de spalat vase (el e masina noastra de spalat vase)
kmi, tu trebuie sa stai sa te gandesti bine: v-ati mutat aproape de socri ca sa va ajute si va ajuta si ei cand vor si pot, asa ca n-ai ce face...
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
ellej spune:
Mey fratilor, unde ii gasirati pe mr perfectii astia? :)
Al meu cand ne-am cunoscut ma mir ca stia sa stea in pozitie bipeda (probabil ca daca ar fi putut, mam'mare, mamitzica si tanti mitza ar fi umblat ele in locul lui). El era shef in casa si ele roiau permanent in jurul lui, sa fie copilashu' happy.
Evident, s-a schimbat destul de mult fata de cum era acum zece ani, dar nu e chiar mr. perfect.
Ocebine, diferenta intre a copii si sotii nostri (si implicit intre ce acceptam de la unii si de la altii) e ca pe copii ni-i crestem si ii formam noi dupa standardele noastre, pe cand sotii au fost crescuti (bine sau nu...) de altcineva si e cam greu sa inveti calul batran sa mearga in buiestru, cum s-ar zice (dar merita incercat).
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
J G spune:
Interventia mea la acest topic a fost exclusiv pentru a raspunde parerilor cum ca e ok, ca asa se intampla si altor femei, ca in anii 70 etc.
Eu nu sunt in vreo tabara, nu a fost cazul meu. Nu m-as fi maritat in veci cu unul care de regula nu face nimic in casa sau cu care nu ma inteleg insa nu poti sa prevezi totul inainte de a face copilul, cum va reactiona partenerul si asa mai departe.
Ca pana la urma nu-l cunosti cu adevarat pe omul de langa tine (trist, stiu). Mie mi s-a intamplat sa-l cunosc cu adevarat atunci (la greu) si am tras ponoasele. Nu ma plang, asta-i viata.
Cred ca felul in care abordeaza Kmi problema e ce as fi facut si eu in prima faza. Are o atitudine buna si sunt sigura ca va fi bine. Nu sunt mare fan de discutii diplomatice si luat sotul cu binisorul cand se poarta magareste.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)