1 2 3 Magic - Dr. Thomas W Phelan
Raspunsuri - Pagina 4
ina1973 spune:
quote:
Originally posted by try
Nu sunt prea mult adepta pedepsitului in public gen time-out in magazin/parc. Si asta pt ca ma gandesc ca aduce un stres suplimentar copilului (jena, rusinea) si asta duce la si mai multa disobedienta.
...
Asa ca metoda a fost: ok, mami, nu stai langa noi / tipi / plangi ca disperatul, atunci sus in carut (in locul special de copii). Si nu mi-a pasat ca urla din toti plamanii (si ce plamani!!), la un moment dat se potolea si stia ca nu cedam daca el continua cu tantrumul. Daca imi dovedea ca s-a potlit si nu mai e nervos, il lasam iar pe jos (adica ii aratam ca am incredere ca de data asta o sa ne asculte). Dar daca se relua circul, si noi reluam urcatul sus in carut. Si in scurt timp am obtinut ce vroiam de la el. Nu stiu daca asta a coincis si cu o perioada de maturizare la el, cert e ca la noi a mers. Dar dupa ce-l suiam sus in carut, nu-i mai adresam nici un cuvant, nu mai stateam iar la explicatii etc., ci ne vedeam de cumparaturi. La un moment dat tot obosea (el cand urla se si zbatea din toate incheieturile), asa ca se instala si calmul.
Pai cand l-ai pus sus in carut se numeste ca i-ai dat time-out... Am incercat si eu asta, dar smecherul intinde manutele la mine si zice cu o voce jalnica "hug me, mommy" (asta-i tare greu de ignorat)si cum m-a prins nu mai i-mi da drumul. Am mai reusit de cateva ori sa-l tin cuminte in carut cand i-am dat ba o banana, ba o rosie, ba dulciuri, dar nu merge de fiecare data cu pacaleala. Tot la time-out o sa ajungem.
Cat despre dat time-out in public, eu cred ca jena/rusinea lucreaza in favoarea parintelui. Tocmai aici se vede consecventa, cand aplici programul peste tot, in casa, afara, la supermarket.
Un coleg mi-a povestit ca mama lui avand 3 copii mici si numai 2 maini, ii punea un mic ghiozanel in spate care avea un siret mai lung, cu alte cuvinte il tinea in lesa. M-a amuzat un pic ideea, dar am inceput sa ma gandesc tot mai mult(mai ales dupa ce vine si bebe nr. 2) sa caut si eu un ghiozdanel d-asta.
ruxij spune:
Dianocica, eu una nu's de acord deloc cu " nu suport sa il vad plangand". Asa te va manipula la greu. Solutia este sa ii spui "plansul nu te va ajuta" si sa vezi ca nu mai plange. Altfel o sa iti planga, ca vede ca sari sa il rezolvi. Ma rog, fiecare face cum crede, desigur.
Ina, eu am mers cu el la cumparaturi de mic, dar mereu a stat in scaunul ala, nu il lasam niciodata pe jos. Cand era mic vorbeam, cantam, ma strambam, ca sa ii distrag atentia. Radeam amandoi. Nu era usor ca trebuia sa o tin asa intr-o cantare si strambatura, si in acelas timp sa ma gandesc la/apuc marfa. Ii mai dadeam cate o chestie din rafturi, sa se joace cu ea, chestie pe care o puneam apoi la loc. Intr-o astfel de "calatorie" la supermarket in timpul careia ma strambam si fi-miu se distra, mi-a spus un nene: "you must be a very good mom" si desigur am fost f. incantata:)
De pe la 3-4 ani il puneam in carucioarele alea cu masinute si steatea cuminte acolo invartind de volan. Abia de pe la 5 ani in sus am inceput sa il las acasa mai mult, nu mai incape in scaun/masinute, se plictiseste, vrea sa impinga el caruciorul, cere guma, vrea jucarii etc. Dar normal ca nu mai alearga si nu zbiara sau ceva de genul asta, doar ma bate la cap. Ma mir ca nu tine time-outul in parc, in mod normal ar trebui sa il deranjeze ca e intrerupt din joc.
arminad spune:
quote:
Un coleg mi-a povestit ca mama lui avand 3 copii mici si numai 2 maini, ii punea un mic ghiozanel in spate care avea un siret mai lung, cu alte cuvinte il tinea in lesa. M-a amuzat un pic ideea, dar am inceput sa ma gandesc tot mai mult(mai ales dupa ce vine si bebe nr. 2) sa caut si eu un ghiozdanel d-asta.
Uite aici ceva asemanator
http://www.mypreciouskid.com/child-harness.html
As fi vrut si eu sa descopar un astfel de produs cind al meu era pe la 2-3 ani fiindca principala problema era asta a fugitului de linga mine .
Barbatilor nu le place la cumparaturi nici la 40 de ani daramite la 2,5.
Mai tirziu cind au inceput probleme de genu vreau sa cumpar aia si aia si nu ma las pina nu-mi iei a fost cu totul altceva ,am negociat ,discutat de acasa etc insa in etapa in care esti tu ca nu sta la cumparaturi cel mai bine ar fi sa il duci cit mai putin daca este posibil (la mine n-a fost)si daca esti nevoita sa-l duci sa fie cit mai scurt timpul afectat cumparaturilor .Mai functioneaza de asemenea a-l tine ocupat cu ceva ,un joc din asta electronic adecvat pt virsta lui pe care sa-l tina in mina .
quote:
Uneori ma uit la alti copii in supermarket, care stau asa cuminti, si ma intreb cum or face parintii lor ...
Sunt pur si simplu norocosi ca au copii cuminti si care tolereaza mai usor decit al tau mersul la cumparaturi.
try spune:
quote:
mie imi pare ca ii arat ca ii sunt alaturi in orice conditii (si ii sunt) si ca poate avea incredere in mine.
Fixarea unor limite copilului nu interfereaza cu increderea in parinte. Daca el ne da in cap cu masinutza si noi il lasam, asta nu contribuie cu nimic valoros la increderea lui in mami. Si chiar si pe fondul a 3 masele iesite de-odata, cred ca e bine sa-i spunem copilului ca ceea ce face nu-i frumos/permis. Ma gandesc ca daca ii tolerezi aceste manifestari va intelege ca e ok ca atunci cand e suparat, obosit, nervos sa tranteasca cu lucrurile, sa se manifeste “zgomotos” fatza de altii. Chiar daca are dureri, o dojana mica cum sa fie atent sa nu ma mai loveasca nu cred ca pune copilul pe jar.
Fi-miu de ex. de multe ori loveste din greseala in joaca lui, nu e atent si nu realizeaza consecinta propriilor sale actiuni, miscari (are sub 4 ani). Si mereu ii atrag atentia (nu-l cert sau dojenesc) si ii spun mami nu ai fost atent si m-ai lovit cu masinutza. Data viitoare sa nu mai faci asa (si descriu gestul lui ala larg cand da cu mana prin aer si se uita la traiectoria masinii lui, nu la ce “obiecte” (a se citi capete) ii stau in cale) sau ii arat cu msa fie atent sa tina cont si de ceilalti din jurul lui.
Si el repeta dupa mine ca nu a fost atent. Si ma bucur ca dupa tot acest exercitiu educativ acuma intelege si cand frate-su il loveste din greseala in joaca lui si imi spune ca adrian n-a fost atent.
Daca e vorba de-o scatoalca voita, discutam altfel si stie ca am toleranta zero pt lovitul altui copil (indiferent ca e frate-su sau altcineva, desi pana acum n-a altoit pe nimeni, e inger cu ceilalti copii, chiar accepta scatoalcele de la altii fara sa riposteze – lucru ce nu-mi place, evident).
Ina, nu mi-am dat seama ca si asta e tot time-out. Am aplicat si eu metoda cu dusul in camera si sincer a dat rezultate o perioada, apoi cred ca am abuzat de ea si in felul asta i-am alterat rezultatul. Si am renuntat la ea pt ca incet in timp mi-am schimbat si o parte din conceptiile legate de educatie.
In plus, nu a existat o acceptare a metodei din partea amandurora (eu si sotul): cand am fost eu adepta metodei, a fost el contra si apoi, cand a inceput el sa aplice metoda, eu deja incepusem sa nu-i mai vad rostul si am optat spre o abordare mai verbala, explicativa in detrimentul pedeapsa cu dusul la el in camera.
Ruxij, ai dreptate, si alex la inceput tot asa, statea doar sus in scaunel si incercam sa-i ocupam timpul, dar apoi am zis ca nu-i face rau sa mai exploreze si el putin, mi se parea ca e prea mult cate-o ora sa stea acolo sus si ca simte nevoia putin de miscare. Si, intr-adevar, de la lasatul pe jos s-a ajuns repede la nestapanire si apoi la pusul sus fortat in carut. Dar nu cred ca am facut rau, i-am dat ocazia sa experimenteze ce insemana liberatea aia si apoi i-am impus limita si, in final, i s-a imprimat comportamentul de a se comporta civilizat in magazin.
quote:
Uneori ma uit la alti copii in supermarket, care stau asa cuminti, si ma intreb cum or face parintii lor ...
Cred ca majoritatea copiilor alora cuminit pe care-i vezi tu, pur si simplu sunt intr-o alta faza de educare/dezvoltare decat al tau. Poate e mai mare si deja comportamentul i-a fost corectat, poate ca e mai mic si inca nu s-a manifestat tantrumul asta in magazine, sau poate e o minue si pt mama respectiva comportamentul copilului ei in acel moment (si alte dati e la polul opus).
dianocica spune:
quote:
quote:
Poate e mai mare si deja comportamentul i-a fost corectat, poate ca e mai mic si inca nu s-a manifestat tantrumul asta in magazine
hmmm...deci pleci de la ideea ca toti copii au un anume tip de comportament care trebuie corectat? corecteaza-ma, te rog, daca am inteles gresit, sa nu scriu romane degeaba :)
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
Nu, eu am plecat de la premisa ca nu toti copiii care par cuminti in magazine sunt si mereu cuminti. Sunt printre ei cei care sunt cumintei de felul lor si nu ridica multe probleme si sunt si restul care ridica probleme si care se intampal ca in magazin in momentul x sa nu se manifeste, de-aia par si sunt cuminti.
Am incercat sa gasesc o explicatie de ce par ei cuminti in acel moment, nu consider ca toti copii au tantrumuri si crize. Unii copii testeaza limitele altfel decat apeland la tantrumuri si crize.
Dar un comportament de corectat cu totii au (nu ma refer la un comportament anume, ci in general orice copil are nevoie de corectie de comportament). Copilul nu creste singur, cu regulile intiparite in codul genetic, suntem noi parintii care corectam, ajustam, insuflam. Cateodata scapam momentul oportum si uite-asa apare la copil si comportamentul nedorit si cand il constientizam incercam sa-l corectam. Si sunt sigura ca aici nu exista exceptii, nici de copil, nici de parinti. E ca si cand mi-ai spune "copilul meu nu mananca, pur si simplu nu are nevoie de mancare". Orice copil primeste corectie de comportament.
NOTA:
Aici trebuia sa apara mesajul lui Dianocica, dar din greseala mea a aparut raspunsul meu la o portiune din mesajul ei.
Dianocica, am facut o mare porcarie si ori m-am incurcat eu in niste botoane aici (pre multe pt ochiu meu ingust), ori ceva n-a mers cum trebuie si raspunsul meu la mesajul tau mi-a aparut aici. Am intentionat sa pun raspuns la mesajul tau si uite ca m-am procopsit cu editarea mesajulu tau.
Cred ca din pacate n-am cum sa repar cacialmaua si-mi cer scuze de greseala. Sunt noua in ale moderarii si m-am trezit cu multe butoane pe cap si in loc sa dau replay probabil am apasat pe edit.
ruxij spune:
Pai manipulare, in cazul asta inseamna ca cc copilul invata ca daca plange obtine ce doreste si atunci va plange pana ii dai ce vrea. De exemplu el vrea sa se uite la TV toata seara si tu ii dai voie doar 1 ora. Atunci plange si plange pana iese ca el, ca a invatat ca mami nu suporta sa il vada plangand. Nu are nici o legatura cu cazutul si lovitul. Copiii plang din mii de alte motive nedureroase. Alt exemplu, il pui in time out si el plange, asa ca il scutesti de time out, invata ca daca face o greseala si plange, nu va suferi nici o consecinta. Ori eu cred ca fiecare copilas trebuie sa stie de niste reguli oarecare, nu facem aia ca atrage dupa sine aia. Nu bataie, nu zbierat. Nu ne tavalim pe jos in magazin, nu urlam in restaurant, nu lovim copiii/pe mama etc. Cand te loveste, trebuie sa ii spui atunci cand s-a intamplat ca nu e OK ce a facut, nu peste 2 ore, nu mai are efect la copii mici. Asta cu lovitul mamei mai ales trebuie stopata de f. mic. Trebuie sa stie ca NICIODATA nu e lovim parintii, e f.f. grav sa facem asta, oricat de suparati si frustrati suntem. Toate astea nu il fac sa fie mai indepartat de tine, dimpotriva, cu un comportament bland, dar ferm si cu reguli clare si care se respecta, copilul se simte in siguranta. Parerea mea.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by dianocica
try
quote:hmmm...deci pleci de la ideea ca toti copii au un anume tip de comportament care trebuie corectat? corecteaza-ma, te rog, daca am inteles gresit, sa nu scriu romane degeaba :)
Poate e mai mare si deja comportamentul i-a fost corectat, poate ca e mai mic si inca nu s-a manifestat tantrumul asta in magazine
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
Copiii au un anumit tip de comportament pt. ca nu stiu cum trebuie sa te porti in public, de unde sa stie? Pentru ca se plictisesc, pentru ca au energie pe care vor sa o consume, pt. ca vor sa se joace si nu inteleg de ce in magazin nu se pot juca. Lucruri normale. Educatia inseamna insa ca noi adultii sa ii invatam pe ei cam cum se poarta un om intr-o societate. Putin cate putin. Altfel ce ne facem? Alternativa este sa nu il mai scoti in public deloc. Oarece disciplina prinde bine in viata mai tarziu, nu iti va parea rau.
dianocica spune:
quote:pai si la ce se uita la tv copilul? dupa mine, daca se uita la animal planet, de ex, poate sa stea si 5 ore. pt ca vazand animalele interactionand invata mai mult decat as putea eu sa-i explic in acele 2-3-5ore, sau in oricare altele cand ma gandesc euca ar fi cazul sa-mi invat copilul despre ierarhia animaleleor in jungla, de ex. sau cum se contruieste o motocicleta, sau mai stiu eu ce. deci vad greseala parintelui in a incerca sa il priveze de aceasta sursa de 'placere intelectuala' :) si copilul primind o pedeapsa gratuita.
Originally posted by ruxij
De exemplu el vrea sa se uite la TV toata seara si tu ii dai voie doar 1 ora. Atunci plange si plange pana iese ca el, ca a invatat ca mami nu suporta sa il vada plangand.
daca copilul se uita la ben nu-stiu-cum sau la mai-stiu-eu-ce desene idioate, atunci iar il suspectez nevinovat :). pentru ca lasatul la tv la desene nu se face pt ca asa copilul invata ceva, ci pt relaxarea parintelui. sa pot sa fac si eu nu-stiu-ce linistita. chit ca acest nu-stiu-ce nu e uitat la un film, poate e facut de mancare sau spalat vase. dar si astea se pot face cu copilul alaturi, evident, nu linistita, ci cu ochii in 7 si in cel putin de doua ori mai mult timp :)). dar , dinnou, vina nu e a lui. imi pare normal sa nu poata accepta sa fie intrerupt in mijlocul a ceva placut. nici mie nu mi-ar pica bine sa-mi inchizi tv-ul in mijlocul serialului, sau dupa ce se termina un episod, stiind ca urmeaza inca unul.
deci in oricare din gazuri copilul are scuze. reactia lui e de inteles. iar cel care trebuie sa isi revizuaisca comportamentul e parintele. si, dupa parerea mea, nu alegand calea cea mai usoara, gen du-te in camera ta/ pt ca asa spun eu/ nu comentezi/ eu stiu mai bine si n astfel de variante pe care le aud zilnic. si nici incercand sa il faci mai supus. ci intelegandu-l si cautand sa te schimbi pe tine.
quote:
Copiii au un anumit tip de comportament pt. ca nu stiu cum trebuie sa te porti in public, de unde sa stie? Pentru ca se plictisesc, pentru ca au energie pe care vor sa o consume, pt. ca vor sa se joace si nu inteleg de ce in magazin nu se pot juca. Lucruri normale.
pai daca se plictiseste...sa se joace :). nu e nevoie sa ma duc eu sa-l iau de la jucarii. daca eu sunt acolo, inseamna ca sa cumpar. si daca o sa cumpar, evident ca incerc mai inainte. si, presupunand ca nu am venit sa cumpar, daca e ceva ce lui ii place f mult, tot i-o voi lua. chit ca e pachet de guma la metru pe care el o foloseste ca volan :), cutie de finetti (tot pt forma, nu pt continut) sau coada de matura (oricum aia veche nu mai era buna ;) ). cu o jucarie 'neconventionala' de 100.000 copilul meu se joaca mai mult si mai frumos decat cu toate jucariile care 'iti dezvolta inteligenta' de la 1 mil in sus :). hai ca am deviat
. ideea era ca se joaca oriunde vrea si cand vrea. daca cineva din mag cu pricina se sesiseaza, vine si spune. daca are dreptate (ca mai sunt si care n-au si ne luam la discutii :) ) atunci ii explic ce s-a intamplat, ce ne-a spus, de ce ne-a spus. nu trebuie sa ii interzic orice manifestare in public. si din reactiile celorlalti, el poate deduce singur ce e ok si ce nu. nu e nevoie sa-l disciplinez eu de-acasa.quote:eu as zice ca inseamna sa le fim alaturi atunci cand au neclaritati :). si sa avem incredere ca se prind singuri f repede care e treaba cu societatea (la varsta lor - cum poati fi acceptat/dat afara dintr-un grup, cat inseamna politetea s.a.)
Educatia inseamna insa ca noi adultii sa ii invatam pe ei cam cum se poarta un om intr-o societate. Putin cate putin. Altfel ce ne facem? Alternativa este sa nu il mai scoti in public deloc.
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
simali spune:
quote:
pai si la ce se uita la tv copilul? dupa mine, daca se uita la animal planet, de ex, poate sa stea si 5 ore. pt ca vazand animalele interactionand invata mai mult decat as putea eu sa-i explic in acele 2-3-5ore, sau in oricare altele cand ma gandesc euca ar fi cazul sa-mi invat copilul despre ierarhia animaleleor in jungla, de ex. sau cum se contruieste o motocicleta, sau mai stiu eu ce. deci vad greseala parintelui in a incerca sa il priveze de aceasta sursa de 'placere intelectuala' :) si copilul primind o pedeapsa gratuita.
Animal Planet 5 ore nu o sa tina loc niciodata de interactiunea cu adultul, de petrecutul timpului cu alti copii sau de alergatul in parc. n primul rand cand urmareste astfel de seriale este bine sa existe un adult care sa-i traduca/citeasca comentariul si sa-i explice lucrurile pe care la vede, altfel isi va face diferite pararei gresite. Timpul de televizor este limitat in orice famile responsabila nu pentru ca nu ar fi de calitate emisiunile la care se uita copilul ci pentru ca nu este sanatos sa stai 5 ore cu ochii zgaiti la un ecarn.
Tu crezi ca nu exista cale de mijloc. Intre permisibilitatea totala si parintii abuzivi nu mai vezi nimic. 2000 de ani de civilizatie au aratat ca in educatie axtremele sunt cele mai periculoase.
quote:
dar , dinnou, vina nu e a lui. imi pare normal sa nu poata accepta sa fie intrerupt in mijlocul a ceva placut. nici mie nu mi-ar pica bine sa-mi inchizi tv-ul in mijlocul serialului, sau dupa ce se termina un episod, stiind ca urmeaza inca unul.
quote:
Nu toti parintii care au program de televizor cu copiii se napustesc ca niste ulii si-l intrerup pe copil in mijlocul emisiunii preferate. De fapt exemplul care-ti fusese dat nici nu se referea la asa ceva. Ai recurs la un artificiu - ca sa ma exprim cat mai elegant - pentru ai vrut in mod intentionat sa suprapui consegventa peste abuz.
Copilul meu se uita la TV de la 5 la 7. Daca stiu ca se apropie 7 ii spun: "asta-i ultimul desen/emisiune". Si el stie si stinge singur televizorul cand se termina; nu mai asteapta sa inceapa altceva care sa-l intarate sa se uite in continuare. Dar in nici un caz nu ma duc sa-i intrerup in mijlocul emisiunii pentru ca s-a facut ora.
quote:
si din reactiile celorlalti, el poate deduce singur ce e ok si ce nu. nu e nevoie sa-l disciplinez eu de-acasa.
quote:
Asta inseamna ca-ti lasi copilul sa fie educat de societate pentru ca tie ti-e prea lene sa reactionezi. Din pacate societatea cand te pune cu botul pe labe o face crunt si cu rautate. Oamenii straini nu educa cu dragoste, ca mama si ca tata. Educatia lor doare si lasa urme.
Eu una nu as vrea sa-mi pun copilul in situatia de a fi invatat de straini ce este permis si ce nu in societate. Consider ca acesta este rolul nostru, al familiei. Sa-i aratam cu dragoste si prietenie ce se poate si ce nu.
Mai cred ca daca astepti ca strainii sa-i impuna copilului tau limite copilul isi va pierde treptat increderea in tine. El nu va mai ave convingerea ca tu sti ce faci si daca te urmeaza o sa-i fie bine.
alice
simali spune:
quote:
acum cateva zile mi-am luat o cutie de pepsi. ajungand in parc am pus-o pe banca, singurul loc unde putea sta in picioare, desfacuta fiind. la un moment dat d a vazut-o, s-a uitat la ea si, evident, a rasturnat-o. am luat cutia goala, am dus-o la gunoi si asta a fost tot. nici macar nu l-am intrebat de ce a facut-o, pt ca mi se parea evident si deloc de condamnat. ziua urmatoare am vazut un copil care si-a luat-o pt ca varsat din greseala propria sticla cu apa.
quote:
Ce sanse crezi ca sunt ca atunci cand copilul va varsa cutia cu suc a colegului de banca sa obtina de la acesta aceeasi reactie pe care a avut-o din partea ta? Iti spun eu: 0.
Si pentru a evita ca alti oameni sa te faca in fata mojic sau prost crescut, nu crezi ca ceva antenament de tipul "pe banca e o cutie, sa fiu atent sa n-o rastorn" este posibil sa nu-i strice ? Sigur ca se intampla accidente. Aia e. Dar ne cerem scuze, ne oferim eventual sa reparam gresala - "imi pare rau, nu am vrut, pot sa-ti ofer o alta cuitie cu suc?" ar trebui sa fie capabil sa spuna spontan un copil de 10 ani.
alice