1 2 3 Magic - Dr. Thomas W Phelan
Raspunsuri - Pagina 2
arminad spune:
Ruxij n-am gasit emoticonul ala care se rostogoleste da m-am prapadit de ris.M-as muta si eu acolo da intreaba-i tu daca primesc fara catel .
Acuma serios vorbind ,eu care sunt pro-terapii si pro-terapeuti(cind intr-adevar e cazul) si tot zic ca nu ai nevoie neaparat de terapeut sa stabilesti niste reguli de comportament ale copilului tau,pt ca pina la urma despre asta vorbim ,despre a stabili reguli .Exista n programe si carti pe piata si rolul lor este tocmai acela de a da idei parintilor .Eu ca sa fiu sincera n-as fi stiut cum sa fac fara sa citesc.Asa sunt eu mai fara imaginatie.Mie de pilda mi-a placut cartea 'The explosiv child ",au si ceva informatii pe net http://www.explosivechild.com/
Dar tot parintele e baza .
ina1973 spune:
Ruxij, hai ca am ras si eu la poanta cu terapeutii...
Am citit cate ceva despre teoria atasamentului, e foarte interesanta si sunt cu totul de acord cu ea, numai ca nu ma lamureste exact ce pot face in privinta comportamentului dificil.
Nici nu cred ca am nevoie de un terapeut ca sa-mi spuna de ce suntem parinti inconsecventi. Din comoditate, oboseala lipsa de timp si de rabdare. Ca e mai usor pe moment sa zici : bine, puiule, ia ciocolata, daca asta vrei neaparat, numai nu mai tipa ca ma doare capul deja. Noi am trecut deja la actiune. Ne-am facut lista cu reguli, le-am explicat cat de cat la puiul de om, nu prea cred ca inteles ce-l astepta, iar de ieri am inceput sa-i dam time-out. A protestat destul de vehement, dar acum suntem hotarati sa nu mai dam inapoi. Dupa al 3-lea time-out, ce credeti ca a facut ? M-a luat frumos de mana m-a impins la el in camera si a zis, mommy time-out si m-a inchis acolo si s-a dus sa se joace cu tati... a fost tare scump... nu stiam ce-i mai bine sa fac, sa stau acolo sau sa ies, asa ca am stat acolo 2 min numai ca sa respect regula...
Suntem amandoi parintii ferm convinsi sa nu ne mai lasam intimidati de protestele puiului, cu toate ca ne e mila de el.
Numai bine fetelor si multumim pt. sfaturi.
simali spune:
Mie nu mi se pare rea metoda. Initial m-am zbarlit cand am vazut ca nu pleaca de la ideea ca orice copil vrea sa faca lucruri bune si este bine intentionat. Dar am realizat ca ea este conceputa pentru parinti care au deja niste probleme de disciplina.
Daca iei un bebe de 1 an si incepi cu delicatete sa-l inveti ce este permis si ce nu, poti sa pleci de la ideea "copilul este bun si bine intentionat" si rezultatele bune sunt 100% garantate cu ORICE copil daca ai rabdare, daca-ti pastrezi calmul, daca nu tipi, nu ameninti, nu lovesti, daca continui sa inveti copilul cu calm si metodic ce se poate si ce nu.
Dar daca iei un bebe gata rasfatat de 2 ani si jumatate trebuie sa infrunti realitatea cruda: copilul tau, datorita educatiei excesiv de permisive, tinde sa devina egocentric, egoist, nepasator la nevoile celor din jur, etc. Nu mai poti sa pleci de la ideea "copilul este intotdeauna bine intentionat". Cand da cu piciorul in masa de bucatarie si i-ai spus "inceteaza" si nu inceteaza el face asta pentru ca vrea sa fie oprit, pentru ca vrea sa vada ca tu, parintele sti care sunt limitele si ca esti foarte hotarat sa i le impui si lui. Daca parintele nu actioneaza copilul se sperie si nu mai stie ce sa creada - pentru ca el stie in adancul sufletului ca ceea ce a facut e rau si se gandeste ca parintii sunt slabi si nu stiu ce fac.
Eu vad un singur pericol in aplicarea acestei metode: ca parintele sa impuna mult prea multe limite si sa se transforme intr-o teroare continua pentru copil. Cred ca aici cheia este stabilirea unor limite rezonabile. De exemplu stiu o mama maniaca cu curatenia care are atat de multe reguli legat de ordine incat eu ca adult cred ca ajungeam la casa de nebuni daca trebuia sa traiesc sub acelasi acoperis cu ea fie si numai o saptama. Trebuie sa fie bine inteles: copiii au dreptul sa se joace, sa experimenteze, sa faca dezordine, sa se murdareasca, sa nu spuna "buna ziua" vecinei cand vrem noi, sa nu manance cantiatea de mancare "programata" de mama, sa nu doarma dupa graficele din carti, etc. Dincolo de toate acestea urmeaza regulile.
Si inca ceva - cand pedepsesti copilul, lui trebuie sa-i fie clar ca-l iubesti foarte mult, ca sanctionezi un comportament urat dar el ramane tot puiul mamei iubit, orice-ar face si orice s-ar intampla. Eu i-am luat jucaria preferata, i-am pus-o pe dulap o zi intreaga, dar m-am dus la el, l-am luat in brate si i-am spus "pedeapsa e pedeapsa, asta e... suportati-o ca un barbat ca ti-ai facut-o cu mana ta, dar noi ramanem prieteni, hai sa gasim altceva ce sa facem, ce zici sa mergem cu bici in parc". Jucaria nu a coborat de pe dulap pana a doua zi, in ciuda insistentelor, dar noi am ramas prieteni pe tot parcursul zilei respective. Eu asta numesc "pedepse cu prietenie".
La mine au fost foarte eficiente si am ajuns acum, la 7 ani, sa nu fie nevoie nici macar sa ridic tonul la copil. Ne intelegem perfect si cam de la 4 ani nu a mai fost nevoie sa-l pedepsesc.
alice
simali spune:
Ina, cred ca decizia de a fii ceva mai ferma cu copilul tau este excelenta. Iti vei multumi pentru ca ai hotarat sa iei acum taurul de coarne. Pentru ca toate problemele de comportament sau disciplina nu numai ca nu se rezolva de la sine, dar se amplifica cu varsta si produc in familie convulsii si anxietati teribile. Poate sa para usor acum sa zici "ia asta ca sa nu mai tipi", dar copilul creste, invata sa vorbeasca, devine pisalog, mai tarziu te freaca la cap ore in sir pana obtine ce doreste. Daca-l opresti acum vei avea ceva liniste mai tarziu. Daca nu-l opresti calvarul va continua la nesfarsit.
Iti doresc multa bafta si-ti tin pumnii sa reusesti.
alice
ina1973 spune:
Multumesc pt. incurajari Simali, sunt convinsa ca o se se mai indrepte situatia. Si limitele pe care le impunem, nu sunt drastice, se refera numai la minimul de disciplina, adica fara zbierete si crize cu tavaleli, ne imbracam si sa plecam la scoala atunci cand s-a facut timpul, si cateva reguli cand suntem afara. Tot ce vreau eu e inteleaga ca trebuie sa-i asculte pe parinti macar atat cat sa putem avea o viata normala.
Numai ca aici nu sunt de acord cu tine :
‘‘Daca iei un bebe de 1 an si incepi cu delicatete sa-l inveti ce este permis si ce nu, poti sa pleci de la ideea "copilul este bun si bine intentionat" si rezultatele bune sunt 100% garantate cu ORICE copil daca ai rabdare, daca-ti pastrezi calmul, daca nu tipi, nu ameninti, nu lovesti, daca continui sa inveti copilul cu calm si metodic ce se poate si ce nu. ‘’
Asa credeam si eu inainte sa-l am pe Lucas. Pot sa-ti spun ca nu e adevarat, exact asa am facut si eu i-am explicat cu calm si rabdare, dar de cele mai multe ori, urla asa de tare ca nu-mi auzeam nici propriul glas. Tot ce-mi ramanea de facut era sa-l tin in brate pana-i treceau nabadaile si dupa aia uita. Dar toate astea nu au dus la nimic bun, dupa mii de reprize de urlete am ajuns in asa stare de stres, ca nu mai aveam chef sa vorbesc cu nimeni si vroiam numai liniste. Fiecare copil se naste cu personalitatea lui (in cazul nostru, cu prea multa), iar metodele de educare si disciplina a copilului trebiue adaptate in functie de fiecare. Nu exista o tactica care dea rezultate bune la 100% dintre copii.
simali spune:
quote:
i-am explicat cu calm si rabdare, dar de cele mai multe ori, urla asa de tare ca nu-mi auzeam nici propriul glas. Tot ce-mi ramanea de facut era sa-l tin in brate pana-i treceau nabadaile si dupa aia uita. Dar toate astea nu au dus la nimic bun, dupa mii de reprize de urlete am ajuns in asa stare de stres, ca nu mai aveam chef sa vorbesc cu nimeni si vroiam numai liniste.
quote:
Eu am observat ca multi parinti sunt excesiv de sensibili la plansetele copilului. Si sotul meu era asa, zicea "da-i ca ma innebuneste cat tipa". I-am spus sa se duca la yoga sau unde vrea si sa-si gaseasca metode de relaxare ca e prea stresat si i-am explicat ca un parinte trebuie sa fie pregatit si cu nervii tari cand are un copil mic daca vrea s-o scoata la capat cat de cat onorabil cu educatia.
Cand copilul are 1-2 ani el nu vorbeste bine; nu poate sa spuna vreau aia sau ailalta si tu sa-i poti spune "ce vrei tu draga nu este deloc rezonabil". Si atunci se pune pe urlat. Orice mama stie ca exista foarte multe feluri de urlat. Cand urlatul era de tipul "urlu ca vreu aia si TREBUIE sa se intample cum vreau eu" eu personal aveam nervi de otel. Spuneam frumos si calm cu circa 10 minute inainte de plecare - fara explicatii prea multe la varsta asta - "nu mai putem ramane in parc pentru ca mie imi este frig, in 10 minute plecam" si luam copilul de acolo si daca s-ar fi daramat cerul. Ca se uita unul sau altul - nu a contat niciodata. Ca urla inca o ora acasa de razbunare - ma gandeam ca e treaba lui, a copilului, daca asa alege el sa traiasca, urland si tavalindu-se.
Recunosc insa ca exista foarte multe firi si temperamente si ca retete care au mers la Gigel nu merg si la Costel. Dar in procesul educatiei exista totusi o "coloana vertebrala" identica si aplicabila chiar la toata lumea pe care poti sa construiesti detaliile in functie de temperamentul propriului tau copil. Iar una dintre conditiile cele mai importante pentru a reusi in educatia unui copil este calmul parintilor. Corijarea copilului nu trebie sa se faca cu nervi si cu furie. Furia si nervozitatea parintelui amplifica nervozitatea copilului, il sperie si-l fac sa se gandeasca ca parintii lui chiar il urasc. Si recunoaste, sunt momente cand copilul e din cale afara de obraznic, cand sentimentul asta, de ura, chiar te incearca, pe langa toate celelalte sentimente si apoi te simti vinovata si la sfarsitul crizei poti sa exagerezi cu recompensele. Stiu din proprie experienta ca, dupa o zi agitata la birou este foarte greu sa tragi aer in piept si sa te controlezi. Dar daca reusesti sa abordezi problema cu calm "scena" cu copilul se va termina mult mai repede si tu vei avea parte de odihna mai multa dupa aceea.
Eu chiar cred ca poti reusi sa educi - in limite rezonabile - orice copil indiferent de firea lui. Dar baza este calmul parintelui.
alice
noeaalina spune:
am 30 de ani sunt casatorita si am doi copilasi Antonia siRares .Fetita are 5 ani si8 luni iar baietelul face 4 ani luna viitoare.amandoi au autism pana acum nu le-am dat tratemente de genul 'rispolept' rispen' e.t.c.Am facut terapie ABA am facut ludoterapie ergoterapie acum fetita merge si la o gradinita normala in paralel cu terapia aba si mai sunt probleme inca insa multe lucruri stau bine.mi se pare ca fetita este acum intr-o perioada de stagnare baietelul s-a schimbat mult in bine relationeaza cu copii indica cate animale face multa jocuri de inteligenta .Singurul tratament a fost unul hemeopat cu thuia ulei de peste zinc vit.Cacum am auzit deRISATARUN ca ar fi un bun medicament ma tot gandesc sa vorbesc cu medicul si sa vedem ce parere are si dumnealui.Intodeauna mi-a fost teama la tratamentele care le dadeau alte pers.din jurul meu copiilor cu autism de faptul ca acestea sa nu creeze dependenta copii mei au o privire foarte limpede le poti obtine contactul vizual fara probleme toate rezultatele de pana acum au fost fara medicamente,RMN-UL a iesit bine la amandoi.
try spune:
Ina, cred ca diferetna intre tine si ruxij e ca tu asa esti de felul tau: permisiva, asa esti construita si asa ai gasit la indemana sa-l educi si pe lucas. Cand o sa aplici metoda 123, o sa vezi ca nu o sa dea si la tine roadele pe care le-a dat la ruxij pt ca tu esti tot aceeasi persoana, doar schimbi metoda, iar Lucas isi va adapta mai greu comportamentul, din inertie. Plus ca e posibil ca tu sa nu poti aplica metoda cu atata strictete si consecventa pt ca, asa cum ai spus tu, asa sunteti voi, deci e oarecum impotriva firii tale. De-aia principesa te-a trimis la terapeut, ca el sa-ti explice care-i diferenta intre tine, o persoana permisiva, lipsita de consecventa, si o persoana care e ferma si consecventa prin natura sa.
In situatia lui Ruxij, spre deosebire de a ta, ea a luat copilul dintr-un mediu in care ea nu a fost prezenta (la bunici) si l-a adus acasa si a inceput educatia dupa regulile mamei. Deci, in cazul copilului ei, s-a schimbat totul: si mediu, si "educatorul", si metoda. Deci copilul a tins, dupa parerea mea, sa se conformeze mai usor. Mama i-a trasat inca de la inceput aceleasi reguli, acelasi limite (chit ca el era obisnuit la polul opus), insa copilul a inteles foarte bine si foarte repede ca mami nu-i bunica si acasa la mami nu e acasa la bunica.
Asta-i si motivul pt care la gradinite educatoarele se impun altfel in fatza copiilor (ma rog, pe langa faptul ca ele sunt instruite si lucrul de ani de zile cu copii de toate felurile e un avantaj), ele au detasarea necesara fatza de noi, mamele (uneori afectiunea/dragostea ce-o purta copiilor nostri poate fi pt unii din noi o piedica in a gasi sau aplica metodele potrivite de educatie pt copilul respectiv), stiu sa impuna altfel limitele. Cand copilul se comporta asa de diferit la gradi cu acasa, e clar ca e ceva gresit in abordarea voastra acasa. Poti s-o rogi pe educatoare sa-ti spuna cum procedeaza ea in cazul x sau y cu Lucas si tu sa continui acasa acelasi lucru pe care-l face ea la gradi, sa fii o extensie a educatoarei acasa si in felu lasta macar exista consistenta in metodologia aplicata (ca mediul nu poate fi acelasi si nici educatorul).
In timp am ajuns la concluzia ca daca o metoda nu-i potrivita parintelui, degeaba e potrivita copilului pt ca sunt multe sanse sa nu se obtina un rezultat satisfacator tocmai pt ca metoda nu se pliaza pe psihologia, temperamentul sau uneori indemanarea parintelui. Aceeasi metoda, studiata de 2 parinti diferiti poate fi aplicata total diferit de acestia si automat si rezultatele sa fie diferite. Adica nu putem da vina numai pe diferentele dintre copii, si noi implicam un mare grad de diferentiere care influentzeaza rezultatul final atunci cand vine vorba de aplicat o metoda de corectie.
miau-miau spune:
ma crede sau nu, dar eu una nu mi-am pedepsit copilul nici macar 1 data. nici timeout, nici inchis tv, nici luat jucaria preferata, nici ca n-are voie nu stiu ce. nici o pedeapsa.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
ma crede sau nu, dar eu una nu mi-am pedepsit copilul nici macar 1 data. nici timeout, nici inchis tv, nici luat jucaria preferata, nici ca n-are voie nu stiu ce. nici o pedeapsa.
Si? Care a fost rezultatul? N-au fost probleme? Ce metoda ai aplicat.
Mai, si eu sunt permisiva din fire sa stiti, "laid back" cum se zice la noi in Oltenia, dar nu putem functiona cu un copil scapat de sub control. In rest are dreptate try, poate la mine a mers si pt. ca au fost schimbari mai multe, dar eu tind sa cred ca metoda ar merge la orice copil, in conditii de consecventa absoluta.
Eu zic ca dc. iti propui sa fii consecvent, reusesti. Acum indiferent ce metoda folosesti, 123 sau alta, daca nu esti consecvent derutezi copilul.