1 2 3 Magic - Dr. Thomas W Phelan
Raspunsuri - Pagina 11
dianocica spune:
quote:
Originally posted by Tonnia
Si nu stiu daca are vreo legatura cu ce-am spus pana acum sau nu, dar m-am decis sa nu fac nimic, adica nimic in plus, sa fiu doar atenta in continuare si sa astept sa mai creasca, nu se poate sa nu aiba si el instinct de conservare sau sa inteleaga la un moment dat. Cine spune ca lectiile astea trebuie insusite la 1 an si jumate? Adica as putea sa-i creez un reflex din asta pavlovian, cum se duce in strada sa-l iau sa-l duc acasa, lucru care nu-i convine, dar am impresia ca-i o pacaleala, ca el teama de masini tot nu are, in explicatia mea cum ca-i periculos poate tot nu crede.
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
ruxij spune:
Parca il descrii pe fi-miu la aceeasi varsta. Totul, aruncatul in lac, saritul in fata masinilor, aruncatul de pe scari si rasul cand ii ziceam NU. :)) Nu ai cum sa aplici nici o metoda la varsta asta, doar stat cu ochii pe el. Si intr-adevar nu cred ca o metoda merge la toti copiii. La unii nici nu e nevoie, cum ai spus si tu.
dianocica spune:
cred ca am mai zis o data, dar astazi iar m-am lovit de asta si mi-am amintit. nu inteleg de ce trebuie sa faci front comun cu tatal. azi d s-a suit pe masuta de la tv si voia sa se suie si pe tv. care sta intr-o margine, si masa mai are inca 1m intr-o laterala, pe care el se suie in mod constant. alex s-a enervat si atunci am simtit nevoia sa intervin. dar nu spunandu-i lui d ca da, tata are dreptate, da-te jos de acolo, eventual certandu-l, pedepsindu-l...i-am spus ca inteleg ca i-ar placea sa se suie acolo, tati are dreptate ca nu ar trebui sa facem asta, pt ca tv-ul o sa cada (chiar ar fi cazut :) ), se va sparge, e posibil sa ne taiem in cioburi, ma rog, toate pericolele, stiu ca el isi doreste asta dar chiar nu se poate. deci cumva ca mediator, in nici un caz facand front comun impotriva copilului.
si inca o chestie, simali, vad in multe din mesajele tale, frica de a nu fi 'abuzata' de copil. sa stearga cu tine pe jos, sa te umileasca...imi cer scuze, nu mai stiu exact si mi-e prea somn sa caut sa te citez :). si nu inteleg de ce. adica respectul lui, increderea in tine, in ceea ce ii spui tu ca e periculos, de ex, se castiga, nu se impun. si mie imi pare ca tu alegi majoritar a doua varianta. eu zic ca oferindu-i lui optiunea asta, sa te creada sau nu, sa incerce pe propria piele de cate ori e nevoie (in limitele rezonabile-adica pana la a isi face rau singur) castigi mai mult decat atunci cand incerci sa ii arati ca tu ai dreptate.
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
simali spune:
quote:
quote:Originally posted by simali
si atunci mama isi ia copilul in plansetele acestuia si-l duce acasa fara doar si poate
dar e o situatie exceptionala, nu?
si atunci unor situatii exceptionale de ce sa le rezervam teorii absurde care sa se aplice periodic, cu fermitate, de la care sa nu se devieze pana la inculcarea copilului?
Eu cred ca este o neintelegere aici. Educatia inseamna niste principii generale (nu poti sa ma lovesti pentru ca nici eu nu te lovesc pe tine)si nu niste reguli absurde batute in cuie si aparate pana la moarte. Eu una nici nu cred ca un om stabil emotional e chiar capabil de asa ceva.
Daca un copil de 6-7 ani a varsat laptele pe jos sau pe masa nu este nici o tragedie; dar el trebuie sa stie ca este responsabilitatea lui sa ia servetul si sa stearga. Idee de baza aici ar fi ca nu este nici o tragedie ca ni se intampla niste accidente, dar ne revine responsabilitatea sa ne asumam consecintele faptelor noastre (la inceput te ajuta mami, daca e mai greu te ajuta in continuare, dar mami nu vine sa rezolve in locul tau si tu te uiti).
alice
recunosc ca aic te-am pierdut
nu mai reusesc sa te urmaresc
esti tot tu cea care ipotizai situatia
quote:
Am selectat gresit fragmentul la care am vrut sa raspund si a reiesit ca l-am scris eu. Cred ca De-aia te-a derutat.
Trebuia sa fie cam asa:
quote:
si atunci mama isi ia copilul in plansetele acestuia si-l duce acasa fara doar si poate
dar e o situatie exceptionala, nu?
si atunci unor situatii exceptionale de ce sa le rezervam teorii absurde care sa se aplice periodic, cu fermitate, de la care sa nu se devieze pana la inculcarea copilului?
quote:
Iar comentariul meu era:
Eu cred ca este o neintelegere aici. Educatia inseamna niste principii generale (nu poti sa ma lovesti pentru ca nici eu nu te lovesc pe tine)si nu niste reguli absurde batute in cuie si aparate pana la moarte. Eu una nici nu cred ca un om stabil emotional e chiar capabil de asa ceva.
Daca un copil de 6-7 ani a varsat laptele pe jos sau pe masa nu este nici o tragedie; dar el trebuie sa stie ca este responsabilitatea lui sa ia servetul si sa stearga. Idee de baza aici ar fi ca nu este nici o tragedie ca ni se intampla niste accidente, dar ne revine responsabilitatea sa ne asumam consecintele faptelor noastre (la inceput te ajuta mami, daca e mai greu te ajuta in continuare, dar mami nu vine sa rezolve in locul tau si tu te uiti).
alice
Adica voiam sa spun ca educatia nu inseamna reguli batute in cuie facute pentru situatii exceptionale ci inseamna principii generale si valori pe care fiecare familie in parte alege sa le respecte toata viata si care se transmit din generatie in generatie. Asta se numeste Civilizatie.
alice
simali spune:
quote:
tu ai ipotizat o situatie exceptionala si eu am ipotizat un comportament exceptional
iar acest incident in traiectoria dezvoltarii unui copil crescut, de altfel, intr-o clima care sa-l contina nu va lasa traume in el
copiii au capacitati de "asanare" fantastice daca li se permite sa o faca
quote:
Nu am ipotezat de loc o situatie exceptionala. Eu de pilda pot sa merg cu copilul in parc dupa ora 4; daca merg pe teoria voastra "cand ies in parc ies decisa sa stau oricat vrea copilul, chiar si 7 ore" nu l-am mai scoate niciodata in parc. Pentru ca dupa 8-9 ore de stat la birou si transpirat la telefoane si agitat, etc. sunt destul de epuizata - mai nou am descoperit ca ceva imi distruge celulele hepatice si medicul mi-a recomandat odihna, macar 1 ora dupa amiaza. N-as putea rezista in parc la nesfarsit. Si atunci copilul meu trebuie sa stie ca vom pleca in circa 2 ore. Pur si simplu nu am ce sa fac. Ca mine cred ca sunt foarte multe mamici.
alice
simali spune:
quote:
nu inteleg de ce trebuie sa faci front comun cu tatal. azi d s-a suit pe masuta de la tv si voia sa se suie si pe tv. care sta intr-o margine, si masa mai are inca 1m intr-o laterala, pe care el se suie in mod constant. alex s-a enervat si atunci am simtit nevoia sa intervin. dar nu spunandu-i lui d ca da, tata are dreptate, da-te jos de acolo, eventual certandu-l, pedepsindu-l...i-am spus ca inteleg ca i-ar placea sa se suie acolo, tati are dreptate ca nu ar trebui sa facem asta, pt ca tv-ul o sa cada (chiar ar fi cazut :) ), se va sparge, e posibil sa ne taiem in cioburi, ma rog, toate pericolele, stiu ca el isi doreste asta dar chiar nu se poate. deci cumva ca mediator, in nici un caz facand front comun impotriva copilului.
quote:
Eu cred ca tatal are si el dreptul sa fie perceput de copil ca un bun prieten (mai ales daca este baiat). Daca mama e mereu cea care zice "lasa mama" iar tatal mereu ala care zice "jos ca spargi televizorul" nu faci decat sa-i arunci lui in carca tot ce e rau si tu sa-ti opresti felia delicioasa de tort. Nu este drept pentru tata.
Pentru ca educatia inseamna valori (nu facem televizorul tandari pentru ca niste oameni au muncit din greu sa-l fabrice, mami si tati au muncit din greu sa-l cumpere)pe care toata familia trebuie sa le respecte. Nu trebuie sa faci front comun cu tatal. Trebui pur si simplu sa ai aceleasi valori cu barbatul cu care te-i casatorit si te-i hotarat sa ai un copil.
quote:
si inca o chestie, simali, vad in multe din mesajele tale, frica de a nu fi 'abuzata' de copil. sa stearga cu tine pe jos, sa te umileasca...imi cer scuze, nu mai stiu exact si mi-e prea somn sa caut sa te citez :). si nu inteleg de ce. adica respectul lui, increderea in tine, in ceea ce ii spui tu ca e periculos, de ex, se castiga, nu se impun. si mie imi pare ca tu alegi majoritar a doua varianta. eu zic ca oferindu-i lui optiunea asta, sa te creada sau nu, sa incerce pe propria piele de cate ori e nevoie (in limitele rezonabile-adica pana la a isi face rau singur) castigi mai mult decat atunci cand incerci sa ii arati ca tu ai dreptate.
quote:
Eu nu sunt aia care striga "drobul de sare o sa cada pe copil". Tot cee ce ti-am exemplificat am trait. Puiul de om nu este obisnuit sa stranga dupa el in mod natural. In padure - de unde ne tragem cu totii - arunci coaja de banana pe jos si gata. Asta este ceea ce noi, oamenii, facem daca ne urmam instinctul primar. Si nu l-am putut condamna nici pe puiul meu cand a lasat "accidentul" in urma lui sa stranga mami. Si mami a strans, evident, pana pe la 3 ani. Dar apoi am inceput sa-l chem sa ma ajute. Si el mi-a raspuns candid "Ajuta-te tu singura, mami". Si mami i-a explicat ca "accidentul" a fost al lui si are si el o responsabilitate. Si asa, incet, incat, si-a schimbat optica si a inteles cam cum se pune problema.
Eu nu sunt obsedata sa nu ma exploateze copilul sau sotul. Dar imi doresc ca membrii familiei mele (copii si adulti) sa se respecte reciproc. Si da, respectul se castiga. Adultii trebuie sa castige respectul copiilor si copiii trebuie sa castige respectul adultilor. Un singur lucru nu trebuie sa castige un copil de la parintii lui (si este bine sa stie acest lucru si copilul): dragostea lor imensa.
alice
dianocica spune:
quote:absolut de acord. dar nu eu il fac pe el prietenul copilului, se face singur. cand suntem singuri discutam impreuna, ii spun in care momente reactiile lui nu mi s-au parut ok si de ce. apoi sfarsim cu promisiuni de mai bine :). dar e treaba lui sa isi cladeasca relatia proprie si personala cu copilul, nu o fac eu pt el. da, nu il subminez (vezi, tata nu te-a lasat, eu te las) dar nici nu il ridic in slavi daca nu e in stare s-o faca singur :)
Originally posted by simali
Eu cred ca tatal are si el dreptul sa fie perceput de copil ca un bun prieten (mai ales daca este baiat).
quote:nu eu sunt cea care ii arunc in carca lui, si-o face singur. atat timp cat nu gaseste rabdarea sa stea cu copilul, sa ii explice, sa faca ceva, altceva decat interzis lucruri (nu mai zic de cele gen azi tata se joaca cu racheta de bedminton si fluturasul prin casa, maine copilul nu poate face la fel ca sparge ceva...), sa descopere chestii impreuna si sa isi cladeasca relatia lor, tata-fiu, nu e vina mea, e a lui. urasc parintii care impun iubirea. trebuie sa il iubesti, ca e tatal tau (chiar daca nu face nimic in sensul asta), el te iubeste in felul lui. dar nu arata nimic! tu doar crede-ma pe mine si arata-i cat de mult il iubesti. :(
Daca mama e mereu cea care zice "lasa mama" iar tatal mereu ala care zice "jos ca spargi televizorul" nu faci decat sa-i arunci lui in carca tot ce e rau si tu sa-ti opresti felia delicioasa de tort. Nu este drept pentru tata.
asta generalizand, evident. in cazul nostru lucrurile stau undeva pe la mijloc. nu e nici tatal perfect, nici unul inexistent. dar la asta lucram zi de zi. si, mai ales, seara de seara. cand reluam evenimente de peste zi si analizam la rece, mai cu calm, cautand ce si cum am fi putut face mai bine. in situatiile de criza, evident, ca n-am auzit pe cineva sa se planga ca vrea sa schimbe ceva cand totul merge struna :)
quote:hmmm...mai ca as lua-o ca impunsatura. scopul final e acelasi: sa avem un copil fericit. numai ca familiile nu sunt la fel, de unde nici valorile nu-s chiar aceleasi. sau cel putin ierarhizarea lor nu e la fel. cred ca as mai fi asteptat cativa ani buni (zeci :) ) sa-l intalnesc pe fat-frumos, dupa chipul, asemanarea si valorile mele :))). insa am gasit pe cineva cu care am considerat ca pot creste. ca putem creste impreuna, ca ne putem mula unul pe nevoile altuia si ca ne putem sprijini la nevoie. da, asta inseamna ca suntem in lucru in continuu. dar nu vad deloc un impediment.
Nu trebuie sa faci front comun cu tatal. Trebui pur si simplu sa ai aceleasi valori cu barbatul cu care te-i casatorit si te-i hotarat sa ai un copil.
a, si nu toti s-au hotarat sa aiba un copil. se mai intampla si accidente :). extrem de fericite, evident. ca sa nu mai spun ca unii nu-s nici casatoriti :)). si totusi asta nu-i impiedica sa fie parinti buni. cheia sta, dupa capul meu, nu in bagajul pe care il ai cand pleci la drum, ci in modul in care reusesti sa te adaptezi situatiilor noi (100% noi atunci cand e vb de un copil-primul)
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
ileanna spune:
simali
dianocica
Chiar daca de cateva pagini bune va contraziceti (mai naspa e ca ati inceput sa va atacati si aparati pe bune) eu una vreau sa va spun ca sunt cazuta de admiratie dupa voi si ca amandoua sunteti niste SUPER MAME.
Sunt incantata sa citesc orice vorba legata de copii care vine de la voi doua! 
37S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
simali spune:
quote:
hmmm...mai ca as lua-o ca impunsatura
quote:
Nu este deloc o impunsatura. Dar (din proprie experienta) este infinit mai sanatos sa-l convingi si pe partener de ideile tale ca sa puteti vorbi aceeasi limba. Nu de alta, dar cand copilul va face ceva indezirabil sotul va da vina pe tine si pe ideile tale. Daca-l convingi ca o anumita abordare trebuie facuta asa si-si da si el acordul va reiesi ca va asumati impreuna educatia copilului si ca, va asumati si riscul de a o da pe ici pe colo in bara (ceea ce, cred ca esti de acord cu mine, este inevitabil).
Si eu am avut unele disensiuni cu sotul meu in ceea ce priveste abordarea diferitelor situatii in educatia copilului. Si am ales sa-i impartasesc ceea ce citesc eu, sa discut cu el diferite maniere de abordarem, etc. La unele m-a convins el, la altele l-am convins eu. In final a iesit ceva ce merge la noi.
alice
gazzella spune:
quote:
Originally posted by simali
Adica voiam sa spun ca educatia nu inseamna reguli batute in cuie facute pentru situatii exceptionale ci inseamna principii generale si valori pe care fiecare familie in parte alege sa le respecte toata viata si care se transmit din generatie in generatie. Asta se numeste Civilizatie.
alice
doar un mic comentariu...
partea cu respectatul toata viata
nu stiu, dar cu mine n-ar functiona
valorile se pot si schimba in timp, nu consider ca ar fi o tragedie, important e ca persoana sa-si ramana fidela
si, iarasi, admitand ca valorile sunt mutabile ma intreb ce as putea sa le transmit
dar normal, depinde de valori
uite, una in care cred si nu cred ca am s-o tradez vreodata e "magia vietii" cum zicea Gaber, adica placerea de-a trai din lucruri marunte, uneori chiar si numai din zambetul lor
"Non insegnate ai reclama - reclama mascata
non insegnate la vostra morale
è così stanca e malata
potrebbe far male
forse una grave imprudenza
è lasciarli in balia di una falsa coscienza."
nu le imprimati copiilor morala voastra
e atat de obosita, bolnava incat s-ar putea sa le fie daunatoare
si probabil e o mare imprudenta a-i lasa in leganarea unei false constiinte
"Non elogiate il pensiero
che è sempre più raro
non indicate per loro
una via conosciuta
ma se proprio volete
insegnate soltanto la magia della vita."
"nu elogiati gandirea care este tot mai rara, nu le indicati un parcurs cunoscut si daca totusi vreti sa-i invatati ceva invatati-i doar magia vietii"
[...]
"Non insegnate ai reclama - reclama mascata
ma coltivate voi stessi il cuore e la mente
stategli sempre vicini
date fiducia all'amore il resto è niente."
"nu-i invatati pe copii, dar cultivati-va voi insisi, sa le fi-ti intotdeauna aproape, da-ti incredere iubiri, restul e nimic"
http://www.youtube.com/watch?v=IVnPotcVkFQ
suna mult a flower power
o sa-l adore andrada
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza