Sufar, pentru ca nu ma pot vindeca!
Raspunsuri - Pagina 2
ernestine spune:
I mi pare nespus de rau pentru ceea ce simtii.Te inteleg perfect desii nu sunt sigura ca sotul meu a facut acelasi lucru.Eu am avut doar o banuiala si am simtit ca mor de durere.La fel ca si tine ma obseda gandul ca ar fii putut sa o faca.atitudinea sotului tau ma infurie cumplit.si daca nu l ai iubii aceste lucruri dor cumplit.Incearca sa ti revii nu esti tu de vina,incearca sa l ignori,insala l facand o preocupare pentru un lucru care ti face tie placere.Chiar daca nu va fii acelasi lucru ignorandu l se va simtii neglijat.Oricum toate in viata se platesc si canva suferinta ta o va simtii si el intr un fel.
Oliv75 spune:
Ratiunea iti spune sa uiti si sa ierti, inima nu vrea sa coopereze...
Poate ca suferinta face parte din acest proces de vindecare a sufletului ranit si orice ai face tot nu scapi de ea o perioada. Las-o sa-si faca numarul si spune-ti ca esti mai puternica decat ea...chiar daca a castigat o batalie tu vei castiga razboiul. Eu una asta as face...iar daca impartasind altora nelinistile tale te simti mai bine atunci scrie mult si bine...
Cristina_A spune:
Ca si J G, nici eu nu cred ca decizia de a ierta (?) infidelitatea a fost una buna pentru tine insati. Nu uita ca poti oricand sa-ti schimbi decizia. Oare nu linistea ta este mai importanta decat oricine si orice?
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
andrusca13 spune:
Fetelor va multumesc din suflet pentru incurajari si sfaturi.
Eu tot asa ma simt deocamdata dar fac mari eforturi pentru a ma linisti.
Intreba cineva daca el nu si-a cerut iertare, ei bine si-a cerut si mi-a zis ca vrea sa fie cu noi dar nu mi-a spus niciodata ca-i pare rau si ca nu se va mai intampla. Nu m-a asigurat de lucrurile astea si cred ca de asta am nevoie, sa-mi spuna ca a fost o ratacire, ca-i pare rau. Am nevoie sa aud de la el cuvinte frumoase. Cand aduc vorba de ea el nu zice nimic, nu o apara dar nici nu o acuza si asta ma face sa ma gandesc daca el nu cumva se mai gandeste la ea. Mi-e teama ca el ar putea relua legatura iar eu nu as mai afla pentru ca sunt sigura ca va fi vigilent. Problema este si mai grava pentru ca nu este prima data cand o face, chiar dupa doi ani de casnicie a mai avut o escapada dar atunci am trecut cu vederea mai usor pentru ca a fost o profesionista si m-am gandit ca a vrut ceva ce eu nu-i puteam oferi, ca a avut o fantezie si cu asta termina. Dar nu a fost asa, a doua oara a facut-o urat de tot si ma gandesc daca nu va mai fi. Aceasta femeie este iubita lui din tinerete, si s-a intors la ea dupa ani buni. Mereu ma gandesc cum a putut face asa ceva stiind ca are familie si ea la fel, ma rog... sunt si femei d-astea. Deci, da s-au acumulat multe si poate ca sunt plina de ura si nu ma pot elibera.
Sincer va spun ca nu vreau sa ne despartim si asta din mai multe motive pe care nu vreau sa le mai enumar, vreau sa pot ierta cu adevarat si sa pot merge mai departe. Starea mea psihica este una groaznica, trec de la furie la ras si invers. Ma port de multe ori ca o scorpie, cum spunea cineva aici, dar de cele mai multe ori ma chinui sa ma comport ca si cand nimic nu s-a intamplat. Sunt nefericita si asta ma doare, eram asa o familie reusita... din acest motiv am decis sa mai avem un bebe apoi totul s-a naruit. Viata mea este plina de neincredere, desconsiderare si dezamagire, voi lupta sa le inving si poate intr-un final voi reusi dar cateodata ma intreb, MERITA?
Va multumesc inca o data ca sunteti alaturi de mine.
Andrusca si cei doi ingerasi
nuschu spune:
Andrusca, nu ai de unde sti daca merita, sau nu. Desi insuportabila, suferinta ta e normala. E dezamagire, e tristete, e neputinta, e neincredere. Cei mai multi dintre noi nu experimentam toate aceste sentimente deodata.
Du-te la terapeut, te va ajuta. Si pe forum poti gasi unul, daca vei cere ajutor la subforumul specializat.
Pana nu te vindeci, nu vei putea ierta. Nu te poti comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, pentru ca ceva s-a intamplat! Si nu ceva nesemnificativ. Tu trebuie sa consumi, sa scoti la suprafata si sa depasesti acesti monstri care te macina.
Imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva si ca e cumplit pentru tine. Daca poti si ai unde pleca, incearca sa stai fara el o perioada. Si in timpul asta mergi la terapeut, interactioneaza cat mai mult cu prietenele, cu forumul, pentru ca pe forum ti-e probabil mai usor sa te exprimi.
Incearca sa te aduni pe tine ca sa poti lua o decizie. Probabil ca faptul te consuma din ce in ce mai mult pentru ca ai vrut sa treci peste, fara sa treci prin. Daca poti, explica-i si lui de ce ai nevoie din partea lui, nu de ranjete si taceri, ci de sprijin si confirmari. Scrie-i, daca nu poti vorbi cu el. Fa orice simti ca te-ar face sa-ti fie mai usor.
Cum spunea oocristina, abuzeaza de forum si de sprijinul pe care il poti gasi aici!
Sybille spune:
Andrusca imi pare nespus de rau ca treci prin ceva ce nici nu ai gandit vreodata ca se va intampla.Nu iti e usor si nu iti va fi nici de acum incolo,oricat de mult ar incerca sa iti demonstreze cat e el de bun si atent cu tine,in mintea ta se va derula un film pe care il vei viziona de foarte multe ori de acum incolo.Nu stiu daca e cazul sa mergi la psiholog,cred ca stii tu mai bine ce ai de facut,problema e daca iti doresti si crezi ca ai puterea sa traiesti langa el de acum incolo si sa ai taria sa poti si tu juca la randul tau un rol,pentru ca vrei sau nu vrei il vei juca de acum incolo,tot timpul incercand sa faci in asa fel incat sa para ca in viata voastra nu s-a intamplat nimic.Nimic din ce a fost intre voi numai e la fel acum.Ce simti tu acum,am simtit multe de pe acest forum candva.Unele am renuntat pentru ca efectiv numai puteam merge alaturi de cineva care ne-a inselat increderea,altele au continuat,depinde de fiecare in parte.Eu stau uneori si ma intreb ce ar face ei daca noi i-am insela si ne-am comporta asemenea lor,in loc de explicatii,am trage cate un "ranjet"?Oare s-ar da si ei de ceasul mortii si ar deschide si ei pe diferite forumuri fel de fel de subiecte,asa cum facem noi?Eu una cred ca nu.Ce te sfatuiesc eu ca ar fi mai bine pentru tine ca sa nu iti mai faci singura rau,ar fi sa nu il mai intrebi absolut nimic despre ce a fost,ce a facut si in ce fel,nu e usor,stiu, dar e mult mai bine pentru tine.Cu cat vei afla mai multe cu atat vei face si mai multe scenarii si te amarasti si mai rau.Fii totusi precauta,nu il lasa din ochii prea mult,incearca sa fiti impreuna cat mai mult timp,nu ii da timp sa zburde cand vrea el.Are o familie acum si e normal sa fie cu voi cat mai mult timp.Poate a fost o chestie facuta asa ca sa isi demonstreze ca dupa atatia ani fosta iubita inca il mai doreste.Nu cred ca mai are ceva pentru ea,dupa atatia ani iubirea i-a disparut mai ales ca si ea are familie la randul ei.A fost mai mult un moft cred.Nu e o scuza stiu,dar poate ca te mai linisteste.Incearca sa fii mai rece cu el,mai distanta daca poti macar o perioada si ai grija de tine si de corpul tau.Fii tot timpul aranjata,cocheta,nu ii mai arata ca suferi.Explica-i ca roata se poate intoarce oricand in viata si nu garantezi ca nu ai insela si tu daca ti s-ar oferi ocazia.Niciodata nu se stie.Poate nu o vei face nicioadata dar macar aminteste-i acest lucru.Stai cu tine de vorba si vezi ce vrei sa faci mai departe,ce simti tu,ai puterea sa o iei de la inceput?Te sarut si ai grija de tine,iti tin pumnii!
andrusca13 spune:
Multumesc mult fetelor, aveti mare dreptate si stiu ca trebuie sa gandesc altfel dar... este foarte greu.
NUSCHU vreau sa merg la terapeut dar nu-mi pot permite deocamdata unul, spuneai ca pot gasi sprijin pe forum te rog sa-mi spui cum mai exact. Eu am cautat si nu am gasit. As face orice pentru a scapa din ghearele acestei suferinte care ma chinuie ingrozitor si care ma seaca de toata energia. Se pare ca imi este afectat si sistemul imunitar, din aceasta cauza am slabit foarte rau (45kg) si am nascut de doar 6 luni cand aveam 70 kg. Deci ma simt destul de rau si fara vlaga, nu ma odihnesc nici bine si multe altele si toate astea din cauza sufletului nevindecat. Stiu ca trebuie sa am rabdare si ca timpul vindeca ranile dar cred ca am ajuns la capatul puterilor.
Doamne ajuta, poate maine ma voi simti mai bine.
Andrusca 
tuturor fetelor
AVoogt spune:
Noi iti dam sfaturi ...te sustinem sperand sa-ti fie de folos dar numai sotul te poate linisti/sprijini cu adevarat fiindca el a gresit fata de tine , daca te iubeste si ii pasa ce simti te va face sa-ti recapeti increderea in el daca nu ... cu parere de rau iti spun nu ii pasa ca suferi si nu face nimic sa te impace sufleteste. Asa cum s-a intamplat sa te insele prima data, a doua oara pote foarte bine sa mearga mai departe fiindca stie ca se poate si ii permiti ... oricum tu il cunosti mai bine. Sincer eu nu-mi imaginez cum il poti iubi stiind ca te-a inselat , eu sunt de parere ca atunci cand iti iubesti sotul/sotia nici nu-ti trece prin gand sa-l/o inseli...
In fine ...tu esti singura care trebuie sa puna piciorul in prag pentru a avea o viata linistita 
http://alina-vachim.magix.net
AVoogt
ernestine spune:
Draga mea nu stiu ce as putea sa ti spun sa ti ridic moralul.Consider ca nimeni pe lumea asta nu merita ce ti se intimpla tie.Sotul meu e alcoolic iar unele dintre noi ar alege barbatul care inseala.Ambele lucruri sunt groaznice .Ma pun in locul tau si mi imaginez ce greu ti afost sa ti cresti copii in momente de acest gen.Dar trebuie sa te intosrci la viata ta daca ai ales sa iertii.Insa te rog sa te gandesti bine este una sa iertii acum si alta sa ai incredere ca nu o va mai face,mai ales daca el nu te asigurat in nici un fel.Si oricum nu stiu cat ar fii contat,pentru ca nu stiu daca l ai fii crezut.Incearca sa nu te mai gandesti la ea concentreaza te asupra copiilor tai si incearca sa revii cat mai repede la viata ta de innainte.incearca sa nu te mai consideri vinovata dar incearca sa afli de ce a facut o,nu pentru ca as considera ca ar avea nevoie de vre un motiv.SI pe mine ma ajutat acest forum in momente grele desii nu intodeauna parerile au coincis.
try spune:
Nu uita ca fiind la scurt timp dupa o nastere, ai toate sansele ca starea ta sa se agraveze si pe fondul labilitatii oricarei proaspete mame. Ma refer la riscul de depresie pe care-l au proaspetele mamici. Daca tu singura n ute poti ajuta, iar el nu pare genul dispus sau care sa aiba tact in a-ti oferi ajutor, atunc iva trebui sa gasesti un psiholog. Pune aici un anunt separat si cere cuiva sa-ti recomande u npsiholog bun care s-a oferi sa te vada si pt juma de pret sau ceva de genul asta. Macar cateva sedinte in care sa-ti explice ce fel de pargii sa folosesti pt a te ajuta singura sa iesi din clestele asta de tortura prorpie. Caci numai tu dispui de resursele necesare sa poti trece peste.
Si asa cum spuneau si alte fete, e normal sa suferi si nu te astepta sa treaca peste noapte. Poate dura mult, iar asta e poate o dovada a imensei greutati cu care te confrunti. Cheia sa poti trece cu bine peste tot nu e sa uiti, amani gandurile negre, sa le ignori, ci trebuei sa le confrutni si sa le consumi. Asa cum spunea cineva ma isus, trebuei sa treci prin acest foc, nu sa sari peste el.