nasterea lui Robert

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

nasterea lui Robert | Autor: Gabi_K

1996 mai- dupa 5 ani de incercari zadarnice sa raman graviduta, dupa enshpe tratamente cu ovule si analize ginecologice, ajung la un "renumit" endocrinolog. Imi face analize, imi ia juma' de salar, si aflu ca am ciclu fara ovulatie. Buuun, asta stiam si de la metoda termometrului. Imi spune sa mai revin peste 2 luni, repetam testul si daca e iar asa, incepem tratament hormonal. Brrr.
Tocmai sunt intr-o etapa a vietii mele, cand nu imi doresc copil. Am partener nou, deocamdata incercam sa ne cunoastem, tzocmai am iesit amandoi din relatii care nu duceau nicaieri, cautam si gasim perspective unul in celalalt. Cand ajungem mai "intimi", ii povestesc despre problema mea. Nu trebuie sa ne ferim de sarcina, mi-a spus si medicul ca nu am sanse sa raman gravida.
In august am CM normal, in septembrie imi vine, dar nu dureaza 4-5 zile, ci doar vreo 2-3. Oricum n-am timp de "prostii", tocmai ne mutam. Caram mobila, de la etajul 4 la dubita, de la dubita la parter. Ajutor nu prea avem. In octombrie ne logodim. Doar asa, intre noi. Nu apare CM, dar nu ma deranjeaza. Lucram foarte mult, avem multe probleme la servici, am mai avut amenoree pe baza de stres. In noiembrie am ceva ameteli dimineata. Mi s-a mai intamplat asa cu ani in urma. Amenoree, greturi, ameteli, fuga la dr, teste, analize, (sperante de barza) mi-a dat un rezultat ciudat: nu e sarcina, ci lipsa de magneziu. Acum nu mai merg la laborator, simptomele sunt identice. Fug la alimentara, imi iau magneziu efervescent. In 2 zile greata imi trece, ma simt bine. Ciclul tot nu-mi vine. Nu-mi dau seama de nu pot incepe nici o zi fara 2 cornuri cu mac, si de ce bag tone de inghetata in mine. Consortul e disperat: nu e buna numai vanilia de napolact. Altceva nu accept!!!
1996 decembrie: a treia luna cand nu-mi vine CM. Greturi nu am, ma simt bine, nu am nimic in afara de pofta de inghetata. Si mai nou nu mananc carne. Si de cateva zile simt o chestie ciudata: sub nivelul buricului parca mi-ar fi crescut un nodul cat un pumn. E tare, nu doare. Ma sperii, stiind ca am ovar polimicrochistic, dar daca era de la ovar, era intr-o parte totusi, nu in mijloc. Imi cumpar un test, asa de curiozitate. Il fac, astept rezultatul... prima dunga iese... a doua se vede foarte putin. Nici da, nici ba. Stau cu testul in mana, si chiar nu stiu ce sa fac. Merg la primul ginecolog disponibil la care nu trebuie sa astept. Ma consulta, imi zambeste larg si-mi da verdictul: sunteti bine, sanatoasa, si un pic insarcinata... in aprox. 18 saptamani:) Eu tot nu inteleg. La alte femei sarcina de 4 luni e tare vizibila. La mine abia acum incepe sa se simta ca am ceva "in plus". Ma linistesc, familia chiar nu ma crede ca pana acum nu mi-am dat seama:) De fapt nici ei:)))
1997 ianuarie- prima consultatie la dr cu care voi naste. Cat timp stau la rand, simt primele miscari ale micului locatar:) bb e bine, insa am prea mult lichid. Deci verdict: iminenta de avort, restrictie la lichide.
februarie: imi vad chiriasul la echo. Aflam ca e un "el", un super macho, mereu in miscare. Continuam regimul de lichid. Deja inghit in sec si daca ma uit la o balta pe strada.
martie/aprilie chiar de pasti mergem la dr. In sfarsit nu e multa lume, doctorita e disperata. Bb nu s-a intors, pt ca n-are loc din cauza ca am prea putin lichid. Deci mergeti acasa si apucati-va de baut. Deja imi fuge gandul la sucurile din frigider, ca tocmai imi asteptam musafirii de pasti. Cum ajung acasa, ma pun la masa, si beau fara sa ma opresc, asa direct din sticla un litru de fanta. Omul se uita speriat la mine.
DPN 17 mai- (chestie ciudata, tocmai ziua fetei mele:) ) bb nu da semne ca ar vrea sa iasa. Se simte bine. Inghetata o cere in continuare, la salamul iute face circ. Eu lucrez, duc marfa, ma mir de barbatii care lucreaza la en-grosuri si ma privesc fara nici o intentie de ajutor cum descarc baxuri din portbagaj si le duc in depozit in locul lor! In fata unui depozit ma impiedic. Imi julesc genunchii, arat ca un copil mic, cu rani pe ambii genunchi.
20 mai- ziua in care dr e de garda, si ma cheama la spital sa ma vada si "sa ma rezolve"- vorba ei. Eu tot cu genunchii juliti, vanataile au trecut deja. Trebuie sa ajung pe la 2 la spital. E departe de mine, dar am timp destul. Decat singura in casa, imi iau bagajul si pornesc pe jos. Zi placuta de mai, numai buna de plimbare. Pe drum ma intalnesc cu niste rude. Ma intreaba unde merg... si se sperie amandoi cand le spun ca merg sa nasc:) Vor sa vina cu mine. Imi place de ei, sunt rude indepartate ale consortului. Nici macar socrii nu s-au deranjat sa ma intrebe cum ajung la spital, iar ei m-au condus pana acolo. Pe drum incearca sa ma incurajeze, eu ma distrez, si le explic ca sunt bine, nu am dureri, azi nasc si gata. La usa spitalului parca nu le vine sa ma lase singura. Ma internez, ma duce in sala de nasteri. Pe la 4 imi rupe membrana. Incep crampele usoare. Mama trece pe la mine, e speriata, o linistesc si o trimit acasa. Pe la 7 seara incep durerile. Dr e langa mine, totul merge cum trebuie. La 8 se naste printul. Il vad cum iese intre picioarele mele. Arata tare haios: blond-roscat, cu o mutra de om abia trezit. Nu plange, se uita suparat in jur si clipeste somnoros. In momentul urmator face pishu. Doctorita rade si ma intreaba ce parere am de el. Prima mea reatie: moamaaaa ce picioare mari are!:) Ii taie cordonul, el maraie un pic, si pe mine ma doare. (nu stiu daca fizic sau psihic) Primeste Apgar 8/9.
A doua zi mi-l aduce. Vine pediatra, il consulta. Il pune pe burta si se mira: copilul meu isi tine destul de bine capul. Mamicile ne invidiaza, e singurul copil blond de pe sectie....
Acum puiutul meu are 11 ani. Are aceeasi culoare la par ca si la nastere. Ochisorii negri i-a schimbat in albastri. Gropitele de pe obrajori inca apar cand rade. Si daaaaaa, are picior mare: 39...

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

Raspunsuri

Inceputul discutiei

alinushca spune:

Hazlie povestea! Probabil mai ales pentru ca e spusa cu relaxare dupa multa vreme Si intre timp ce s-a mai intamplat?

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20722;126/st/20081023/k/d976/preg.png
Bebe reloaded

19+

Gabi_K spune:

intre timp... vezi la nasterea lui Lilishor:) in 2002. Iar de atunci am trecut printr-un divort, copiii cresc, ne refacem sufletele ranite, cam atat.
Ciudat insa sa treci de doua ori prin aceeasi lucru, prima oara incercam cu disperare sa-mi imprim in minte fiecare mic detaliu din sala de nasteri, a doua oara totul s-a petrecut atat de repede, eram si in stare de shoc, de ex. nu stiam in ce moment s-a taiat cordonul, nu stiam cand am nascut placenta, lucruri care imi amintesc de la prima nastere.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

cristina22 spune:

Gabi-deci Robi e un miracol??!!
Superba poveste!

cristina si Andrei(am 5 ani!!!)

Gabi_K spune:

quote:
Originally posted by cristina22

Gabi-deci Robi e un miracol??!!
Superba poveste!

cristina si Andrei(am 5 ani!!!)

amandoi au fost conceputi in momente in care n-aveam sanse sa raman gravida. Deci pot spune ca sunt miracole:)

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

Cristina_C spune:

Gabi, povestesti de parca ar fi
fost ieri. Lucrurile astea nu se
uita niciodata
Eu am crezut mereu ca
ei vin la noi de fapt cand vor
si nu ca noi ii "programam" sa apara la o anumita
data.
Robert al meu a fost si el un
copil "surpriza", a aparut cand ma
asteptam mai putin si zau daca
"intamplarea" asta n-a avut mai mult
farmec decat daca il planificam.
Sa te bucuri de minunile tale si
sa fiti toti 3 sanatosi si fericiti!

laura_dimitris spune:

Intotdeauna am spus ca Doamne-Doamne are planurile lui cu noi, planuri ce - de multe ori! - nu coincid cu ale noastre...
Robert al tau a fost in planul lui Doamne-Doamne pentru tine!
Sanatate multa va doresc si sa fiti fericiti impreuna!!!

Merg sa citesc si povestea lui lili....

Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

Gabi_K spune:

multumesc fetelor!

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

cleo78 spune:

quote:
Originally posted by Gabi_K

multumesc fetelor!

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

sa iti traiasca miracolele, sa iti bucure fiecare dimineatsa ca acum, sa va dea Dumnezeu si tie, si copiilor cel putin la fel de mult noroc!!! Si multa multa sananatate.
Am apreciat seninatatea si optimismul povestii; un pic de sperantsa si incredere in Dumnezeu, ca are El planurile atat de bine facute...

o