Sezatoarea canadiana (93)
Raspunsuri - Pagina 15
Ica 1975 spune:
Dana si Ktrinel, bine ca a trecut
Nelia, eu cred ca societatea i-a invatat in timp sa fie ''diplomati'' sau cu ''tact '' sa zicem. Ptr ei refugiati, imigranti veniti ca noi cu interviu si cercetare, sau chiar copii nascuti aici din parinti imigranti - sunt toti pe aceiasi treapta. Stii ce mi-a spus un angajat de aici dupa ce m-a descusut? Rasp a fost cam asa - cred ca tara de unde vii tu este mai dezv ca marea majoritate a emigrantilor sunt niste tarani 
si este un qebs de rand, poate nu are nici 5 sec terminat, numai ca, spre deosebire de altii el n-a vrut/putut sa aiba tact in acel moment. Nu mai dau alte exemple, insa, eu cand sunt intrebata daca sunt imigranta , raspund cu satisfactie -DA!
Noi
Ce faci te si face.
almy spune:
Buna ziua domnitelor!
Nu am mai scris de fix 9 luni, spun cu siguranta, fiindca eu la 1000 de insule cand v-am cunoscut eram insarcinata in cateva zile si nu stiam, iar luni am cezariana, deci au trecut 9 luni de atunci. A fost o sarcina greuta, cu greturi violente 5 luni juma', de-mi venea sa-mi iau campii cand se apucau vecinii de gatit sau colegii de mancat!
Iar acum ma apuca dorul de sezatoare, deh...gravidele astea...
Va pup si va doresc weekend minunat, ca se apropie..
Alma & Eleni Maria (26.09.2005) si bebeul din burtica
try spune:
quote:
Originally posted by Ica 1975
try, merci de explicatiiFetita mea va avea 3 anisori in august. Cu lapticul am tot incercat cani si canute, cu pai, fara, cu cioc, cana normala, pahar, toate tipurile ... doamna de la gradi i-a dat acasa paharul ei preferat cu care beia laptele si a durat vre-o 2 zile; la gardi are unul la fel si bea cu el, culmea cand pomenesc de biberon imi zice - nu , sunt fetita mare. Eu banuiesc ca este doar orgoliul, a renuntat fara voia ei. Cat despre autoritate, sotul meu isi mentine mereu pozitia, eu am mai cedat cand o vedeam ca incepe sa planga sau ca facea dar nu cu sufletul impacat si acum trag ponoasele, ea stie ca cu mine poate negocia si nu renunta usor. Stiu ca problema este la mine, insa, ea fiind un copil timid am impresia ca o timorez si mai mult cand sunt stricta si, din dorinta mea de a o ajuta sa treaca peste timiditate n-am procedat bine.
Nu stiu ce sa zic daca din orgoliu nu mai bea lapticul acasa. Tind sa cred ca are mai mutla legatura cu mediul in care ea face acest lucru (adica acasa nu-i niciodata ca la gradi, aoclo sunt multi copii, se copiaza unul pe altul, autoritatea e alta, educatoarele au experienta mare in lucrul cu copiii si stiu deja cum sa-l ia pe fiecare copil in parte. Intreab-o pe educatoare ce te sfatuieste sa incerci ca sa mearga cu lapticul si acasa. Sau, daca nu iese in nici un fel, roag-o sa-i mareasca portia de lapte la gradi ca sa isi faca necesarul de acolo si sa nu te mai stresezi tu acasa si nici copila.
Legat de povestea celalata, atat timp cat tu nu te simti confortabil, atunci nu are sens sa icnerci nimic nou in relatia cu ea. Nu trebuie sa devii autoritara cu ea daca sufletul iti dicteaza altfel, eu am crezut ca vrei sa schimbi asta la tine is ca asta e ceea ce-ti doresti. In plus, eu vad mai echilibrat doar ca unul din doi sa fie mai autoritar si celalalt poate s-o lase mai moale. Eu intotdeauna m-am adaptat si dupa sot. Daca el avea perioade cand era mai autoritar cu ei, eu sram mai permisiva si invers. Prea multa autoritate nu-i buna (in sensul de militarie) - aia e ca sensul poate fi atat de larg inteles, cu atatea forme ca nu mai stii clar care-i autoritate si care-i militarie. Mai ales daca spui ca ea e mai timida, din contra, n-as marja pe o relatie cu prea multa impunere. Din contra, trebuie folosita vorba blanda si incurajarea tot timpul. Ca sa-i dispara timiditatea trebuie sa capete mai mutla incredere in ea pe de o parte. Si asta insemana ca cineva s-o incurajeze mereu ca ceea ce face ea e bine si s-o indemne sa exerseze mereu ca sa capete confidenta ca poate sa faca si ea cutare sau cutare sau ca nu e gresit sa procedeze asa sau asa. Iar daca nu reuseste, tot incurajata trebuie "nu-i nimic, mami, uite, mai incercam odata si sigur ai sa reusesti de data asta". Incurajeaz-o sa vorbeasca cu tine si sa iti raspunda, pune-te in locul ei (joaca rolul ei si arata-i efectiv cum trebuie sa procedeze sau ce sa faca in cutare sau cutare situatie si pune-o apoi sa reproduca ceea ce-ai facut tu. Cand are un exemplu concret, plin de fermitate si siguranta, ii va fi mai usor sa gaseasca o cale sa isi invinga timiditatea. Si asta inseamna sa exersezi cu ea in fiecare zi. Incurajeaz-o sa vorbeasca cu cei mari, raspunde tu la intrebarile lor inaintea ei si apoi roag-o pe ea sa repete ce-ai spus tu. Eu asa fac cu fi-miu cand vine vorba de engleza. La inceput, cand nu stia nimic, daca il intreba cineva How are you eu raspundeam prima cum ar veni in locul lui si zicea good, how are you si apoi il incurajam cu mult entuziams sa repete si el dupa mine si sa raspunda persoanei ce-am spus eu. Pt ca observasem ca din cauza ca nu intelegea nimci in engleza, tindea sa se rusineze, sa se ascunda dupa mine, sa fuga de langa mine cand ni se adresa cineva in engleza. Asta e doar un mic exemplu, tu trebuei sa fii modelul ei cand vine vorba de timiditate, daca tu ii arati cu msa invinga de fiecare data aceasta stare neconfortabila pt ea, sigur in timp va capata curajul necesar. Si sa nu spui niciodata in fatza altora ca ea e timida sau rusinoasa, iar daca cineva se grabeste s-o catalogheze ca timida, atunci raspunde: nu, nu este timida, doar ca nu te cunoaste si are nevoei de mai mult timp de acomodare. Sau ceva de genul asta. Daca ea aude in jurul ei tot timpul ca e timida, va creste cu aceasta etichetare in sange si asa se va percepe si ea. Eu am luptat mult sa-mi inving timiditatea. Ca si copila si adolescenta n-am reusit. A trebuit sa gasesc singura drumul asta si n-a fost usor si mereu caut sa imi dirijez copiii departe de starea asta urata si limitativa (timiditatea).
nelia spune:
Almy, felicitari!!! Si nastere usoara, bebelus sanatos si tie refacere rapida! Stii ce e in burtica? Te asteptam aici cu vesti proaspete si sper din tot sufletul ca bune.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
nelia spune:
Tocmai am aflat in aceasta dimineata ca o prietena care are fetita in burtica si i-au ales numele... Lisandra!
Si sotia unui verisor de-al lui Octav are fetita in burtica si o va chema Emina-Maria!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
columbiana spune:
Alma,
Nastere usoara, bebe sanatos si mincacios si refacere rapida mamicii!!
Nelia, Ktrinel,
cam asta vroiam sa spun: quebsii care au avut deja contacte cu imigranti s-au mai luminat la cap; din pacate, cum te indepartezi de Montreal, apar surprizele, si se mira ca n-ai cazut din pom, si ca ai ceva cultura; ce m-a socat pe mine (ca nu sunt la prima intilnire cu nationalismul si prostia quebecoasa) este ca accidentul s-a produs intre tineri, victime fiind copii nostri! adica eu speram ca pe copii sa-i integreze totusi, sa nu treaca prin ce am trecut noi-prima generatie! dar vad ca nu...tabarnak 
Cit despre faptul ca totusi imigrantii au un alt statut decit in Europa- e adevarat- dar eu spun ca asta o datoram CANADEI, politicii si democratiei canadiene si ca...sa ne fereasca sfintul sa ajungem pe mina quebsilor liberi si independenti;
in legatura cu tinerii....eu am avut experiente extrem de urite la job, sau cu functionari de-un rasism crunt- tocmai cu generatia asta 20-30, senzatia mea e ca sunt inca si mai rasisti decit perintii lor- pentru ca intre quebecosii mai maturi am intilnit oameni chiar exceptionali de deschisi ( problemele cu Tudor m-au introdus prin cercuri de parinti de diferite nivele sociale, unii chiar personalitati de'ai lor- asa am cunoscut o prezentatoare tv-acum imi scapa numele, si familia unui antrenor de hockey quebs)
http://www.floriinro.ro/
Daiopri spune:
Ana, vezi macar din pct asta de ved, chiar ii spuneam si Roxanei, astia de aici par mai domoli. De asta nu prea imi place mie ce se aude de pe la voi. Eu nu am simtit discriminare aici (nu inca). In schimb citea sotul deunazi (si chiar am sesizat la stiri in ultimul timp) ca s-au inmultit tare mult crimele datorita drogurilor, ca astia pe aici sunt cunoscuti cultivatori:((
Avantaje si dezavantaje.
Nelia felicitari ptr examen. A, si Ana, felicitari pt Tudor.
Daca imi lipsesc alte simptome de sarcina, pierderea memoriei (putine de altfel) se face simtita:))
Almy nastere usoara. Chiar ai fost ocupata in ultimele 9 luni:))
Ina la fel si tie. Pe cand marele eveniment?
In rest vacante placute celor care au si toate cele bune.
A, mi-am amintit! Eu de mult i-am propus lui try sa trimit baiatul la ea la educatie:)
Khristin cum mai esti? Nu mai stiu daca am intrebat tantele peste 35 daca au facut amnio….
Numai bine tuturor
http://bd.lilypie.com/hfkmm7.png
maru spune:
quote:
Originally posted by almy
Buna ziua domnitelor!
Nu am mai scris de fix 9 luni, spun cu siguranta, fiindca eu la 1000 de insule cand v-am cunoscut eram insarcinata in cateva zile si nu stiam, iar luni am cezariana, deci au trecut 9 luni de atunci. A fost o sarcina greuta, cu greturi violente 5 luni juma', de-mi venea sa-mi iau campii cand se apucau vecinii de gatit sau colegii de mancat!
Iar acum ma apuca dorul de sezatoare, deh...gravidele astea...
Va pup si va doresc weekend minunat, ca se apropie..
Alma & Eleni Maria (26.09.2005) si bebeul din burtica
ce veste frumoasa si buna, almy! deci bebe e tot in burtica...
sa dea DD sa ai o nastere usoara!
cat despre discrimare am intalnit-o in forme f usoare atat dn partea canadienilor cat si din partea altor natii de aici. Portughezii mi s-au parut cei mai intoleranti, sunt f uniti si privesc pe ceilalti ne-portughezi ca fiind de rasa inferioara (asta e experienta traita de mine)
cat despre canadieni, lucrez la universitate, oameni destepti cu o gramada de litere dupa nume si se mira cand realizeaza ca am cultura generala, ca pot discuta istorie, geografie sau mai stiu eu ce, mi s-a spus de nenumarate ori ca, considerau Romania ca fiind o tara inapoiata, am cautat mult cuvantul dar asta e...Daca la inceput dialogurile erau condescendente, asa ca sa ma bage in seama, incet incet au inceput sa ma asculte cu interes, sa enjoy povestirile istorice, sau despre familia mea, sau despre experienta mea de invataor....
cred ca fiecare popor gazda va avea o unde de rasism fata de cei ce se relocheaza in tara lor, nu cred ca cineva poate spune cu mana pe inima ca ar privi un nou venit in tara lui cu 100% bucurie
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
try spune:
May, a propos de mesul la sala. Am un amic care si-a facut ambonament pe un an si vrea sa renunte. De fapt a renutnat, dar afurisitii astia nu-i opresc plata si acuma bietu’ de el plateste 70$/luna pt ceva ce nu mai face. Si mai are inca 5 luni de plata. 3 deja s-au scurs de cand a renuntat. E cineva dispusa sa-i preia abonamentul? S-au aveti idee cum sa procedeze sa scape de platit degeaba?
Laurajr, la chestii de-astea e cam greu, eu cand ziceam de butoane ma refeream la mici sarcini pe care vreau sa le execute fi-miu de regula. Cand vine vorba de taraganeala cred ca asa e in natura ei (spre deosebire de lene care nu prea e in natura nimanui, ea se dobandeste ) si asta cred ca va fi o chestiune la care ea si tu veti lucra permanent de-acum incolo. Fi-miu e asa taraganat cand vine vorba de masa. Il apuca noaptea mancand. Are momente cand zici ca mesteca cu falci de furnica. Cand incetineste mult ritmul de ma scoate din toate cele, ii spun: mami, daca nu mai poti, spune-mi si ne oprim, gata cu masa. El: nu, mai vreau sa mananc. Si-uite-asa ma rog si eu de el sa termine masa. Odata a stat o ora jumate sa manance singur (cand ii dam noi, termina mai repede). Tot asa ca si prietena ta, l-am lasat singur sa vad cat ii ia. I-am zis de 4 ori atunci ca daca nu mai poate sa pape, sa imi spuna si merge la joaca, nu e musai sa termine din farfurie. Ultima data mi-a zis chiar cu voce imbibatacu lacrimi ca el vrea sa mai manance (sigur nu-i mai era foame, dar nu-s ce anume il presa sa termine din farfurie). Sora-mea era de notorietate cand venea vorba de cat de agale manca. Asa ca-l iert ca seamana cu matusa-sa . N-am ce-i face, nu-l pot grabi sa manance mai repede decat o face. Asa si cu fata ta, doar in timp si cu pasi mici de tot veti obtine ceva progrese, asta e tendinta ei naturala cand vine vorba de facut ceva. Probabil ca nu e genul care sa gaseasca satisfactie in a face ceva meticulos si de lunga durata. Si ca urmare, si cand va fi mare probabil, mereu va trebui sa se automotiveze sa duca astfe lde treburi la bun sfarsit in timp util. E ceva la care va trebui sa lucreze tot timpul probabil. Motiveaz-o cu ceva ce-i face placere si recompenseaz-o de fiecare data cand termina in timpul stabilit de tine (la inceput fixeaza-i limite mai largi). Si pune-i pe tapet sarcinile cu pasi marunti. Nu-i zici termini toata tema in 40 de minute, ci spune-i termina exercitiul asta in 5 minute si ai inca 15 minute in plus afara la joaca (sau la desene sau ce stiit tu c-o motiveaza pe ea). La inceput fa un scurt plan de atac a temei: revizuieste cu ea ce trebuie sa rezolve in tema respectiva (de ex. ia sa vedem ce tema ai azi: ai de facut 3 exerciti ila matematica, trebuei sa facem o descriere de 10 randuri la engleza si sa desenam cum ni se pare noua viatza pe marte la social, aberez, habar n-am cum arata temele pe aici). Si las-o sa aleaga ordinea in care sa le execute. Pune-o sa inceapa primul pas/fragment de tema si spuen-i ca daca dupa 10 minute te intorci sa vezi ce-a facut (asta ar trebui sa fie timpul in care e asa termine). Dupa ce termina un pas/fragment din tema, laud-o si incurajeaz-o si apoi traseaza-i urmatoarea sarcina mica. Unii copii nu se pot concentra pe "distante" asa de mari si, cand vad cat de mult e pana la sfarsitul temei, li se pare cale atat de lunga si probabil ca de-aia simte si ea nevoia sa fragmenteze timpul de facut lectii cu mici chat-uri cu colegele. Asa ii acorzi tu aceste mici pauze (pt ca e evident ca are nevoei de ele), dar o faci doar ca s-o motivezi si s-o lauzi ca a terminat pasul dinainte. In felul asta, in aceste mici pauze ea se reincarca energetic si gaseste puterea sa se concetreze sa mearga mai departe pana termina tema. Dupa un timp incepi si maresti pasii astia si faceti pauze din ce in ce mai putine daca metoda vezi ca da roade. Dar nu te grabi si nu urmari rezultate spectaculoase imediat. Asta cred ca e un proces de lunga durata si in luni de zile poate vezi evolutii notabile. Practic tu trebuie sa-i exersezi puterea de concetrare si atentia. Cert e ca trebuie s-o obisnuiesti cu un ritm mai alert caci altfel acest mic neajuns al ei o va afecta mult mai mult cand va fi mai mare si cerintele sunt mai drastice (ce sa mai zic cand esti adult si trebuie sa tii piept la toate).
De quinoa tot de la revista presei de la Lorelaim am citit si eu. Ma gandeam ca paote aveti altele din voi ceva experienta personala, ati incercat etc.
A propos de medici, da’ si cat trag frate pana ajung medici ti se uraste cu binele. Ca sa nu mai zic de raspunderea care-o poarta.
Ana, eu am ramas cu un gust usor amar dupa vizita la Quebec city cand ne-a abordat un artist neinteles pe strada si ne-a intrebat daca vrem sa ne faca portretul. Pt ca i s-a raspuns i nengleza si a fost refuzat (chiar daca f politicos) ne-a tras o injuratura dulce in franceza. Nu era greu de inteles ce-a zis, desi eu nu-s cien stie ce vorbitoare de franceza (sotul insa vorbeste si mi-a confirmat ce auzisem si eu). I-am raspuns in engleza tocmai din dorinta de a scapa cat mai repede de el. La sfarsit ,duap ce si-a terminat acatistul, ne-a facut americani imputiti si s-a dus mai departe sa-si gaseasca alti musterii. Asa atitudine n-am vazut de 6 ani de cand sunt in Toronto.
Am citit si eu articolul si, la fel ca nelia, zic si eu: cred ca nu ma lasam pana nu ma intorceam acasa intre dinti cu bucata din pantalonii unuia din adolescentii aia «dragutii». Ma transform intr-un adevarat Incredible Hulk cand vine vorba de copii mei si cre’ ca daca indraznea unu’ sa ridice mana asupra lor, apoi aia nu mai aveau trai bun pe pamant.
Regretabil, dar din pacate tolerantza scade pe masura ce omogenitatea etnica intr-o cominitate creste. De-aia astfel de intamplari sunt mai putin predispuse a aparea in marile orase (Mtl, To, Vancouver).
Din pacate insa tinerii doar preiau niste idei de la altii mai mari ca ei (parinti etc.) si pe care ei nu le filtreaza, nu au de multe ori o ratiune pt astfel de rasisme (asta a propos di de parerile coelgilor tai, nelia, care sigur preiau in discutiile lor mare parte din ideile altora de fapt), ei doar imprumuta frustrarile parintilor, fara insa a avea baze reale. Caci parintilor lor, chiar daca le bantuie ura prin suflet, se cam abtin de la manifestari, eventual arunca ici si colo cate-o intepatura. Dar adolescentilor le lipseste cumpatul si nu stiu sa analizeze prea mult downside-ul a ceea ce fac, sunt manati de instinct. Totusi nu vad deocamdata posibila o astfel de intamplare intre oameni de maturi. Probabil ca de-aia s-a lasat cu bataie, tocmai pt ca sunt copii. Ca asa ceva sa apara totusi la nivel de adulti, cred ca trebuie sa existe ceva mai mult decat simpla ura rasiala pt omul respectiv. Dar cand ma gandesc ca cel mic avea doar 13 ani, deja imi colcaie un pic sangele prin vine.
Cge, niste dulci copii tai. Ce ciudat mi se pare cand va aud ca ei vorbesc franceza. Cred ca inca nu m-am obisnuit ca 500 kg mai incolo se vorbeste franceza.
Alma, nastere usoara si te asteptam din nou e aici sa aduci forte proastepe in sezatoare (astia mici sunt datatori de energie ).