O familie fericita si implinita

O familie fericita si implinita | Autor: leeloo2004

Link direct la acest mesaj

21 mai 2008, ora 7:00 – Spitalul Municipal
Cu ochii inca cirpiti de (ne)somn, cobor din masina cu sotul meu si ne indreptam catre Ambulatorul Spitalului Municipal. Gata, a venit si ziua in care al doilea fiu al nostru va veni pe lume... Am emotii pentru operatie, de fapt pentru iuresul din timpul si de dupa operatie, imi fac tot felul de ginduri despre copil, dar undeva, adinc, am convingerea ca de data asta totul va fi bine!
In Ambulator – coada la Receptie…ma trimit la Receptia mica – mi se face o inregistrare si ma trimit la cabinetul ginecologic sa-mi faca o asistenta internarea. La cabinet insa, nu era nicio asistenta. Luam loc pe sala. Trece jumatate de ora, trei sferturi, se face 8... Dintr-un alt cabinet iese o asistenta cu mobilul la ureche si tipa pe sala: e vreo Doamna Galatanu aici??! Pai, da, este! La telefon, dr. Badiu, care suna dupa mine, nedumerit de ce nu am aparut inca pe sectie...ca sa vezi, am ajuns sa ma caute doctorul sa ma opereze si nu eu pe el...
In fine, mi se face internarea si ma conduce o alta asistenta la sectia de Terapie Intensiva (care evident la noi serveste si de pre- si de post-operator...). Vine doctorul si ma saluta si le spune asistentelor sa ma pregateasca ca intram in operatie imediat. Ups...chiar imediat??!
O asistenta ma intinde pe un pat si imi pune monitorul fetal pe burta, alta vine la mine cu o hirtie ca sa semnez consimtamintul pentru operatie, alta vine si-mi face toaleta. Eu eram oarecum nedumerita de toata situatia...
Vine iar doctorul si-mi spune ca mai trebuie sa asteptam, in sala va intra acum pentru cezariana o gravida cu tripleti...God, tripleti??? Dau sms sotului ca mai am de asteptat. Pina sa ma intrebe el inapoi daca totusi ma mai ia la operatie azi, se intoarce dr. si-mi spune sa cobor la etj 4 ca sala de operatie de acolo e libera si ma ia acum. Sms-uiesc iara sotul...
Cobor la etj.4. Intru in anticamera salii de operatie – o gramada de asistente gurese, la o cafea. Vine si o dr. draguta care va fi mina a doua la operatie. Badiu e si el acolo si se discuta despre tripleti; o mai asteptam doar pe dr. anestezista care e in operatia de la etj 5.
Imi zic sa mai stau pe hol si ca pot vorbi cu sotul. Ies. Mi se pare asa de ciudat – parca stau intr-o sala de asteptare sa intru la o audienta – la cea cu fiul meu! – si eu de fapt astept sa ma sui pe o masa si sa ma taie niste doctori... Hmmm, nu tocmai gindurile cele mai vesele...noroc ca sunt intr-un fel de amorteala si abia astept sa se termine totul.
In sfirsit vine si dr. anestezista sa stam mai intii de vorba – ii explic ca eu am reactii ciudate la rahianestezie si decide sa-mi faca rahi-peridurala, asigurindu-ma ca voi fi ok.
Buuuun! Semnez iar hirtia cu consimtamintul, de data asta pentru tipul de anestezie.
Gata, asistentele ma zoresc sa ma sui pe masa. Una din ele imi infinge o branula in mina – asa sunt de zapacita de ce se intimpla acolo ca aproape nici nu-mi dau seama. Ma pun in fund pe masa si o asistenta ma trage de brate in fata. Anestezista cu asistentul ei ma pregatesc de anestezie. Imi explica ca nu trebuie sa ma misc, si sa le spun daca simt vreo durere si unde anume. Se chinuie ceva, dar intr-un tirziu reusesc sa-mi puna cateterul. Ma intind pe masa, imi pun un cimp in fata sa nu vad si dr. ma asigura ca echipa de pediatrie a venit si e la locul ei. Ok, atunci putem incepe!
Simt niste miini cum imi imping burta spre stinga – pe mine ma apuca vomitatul de la aenstezic in timp ce dr. incep sa umble in burta mea...Ii aud vorbind, dar eu sunt asa de preocupata sa vomit ca nici nu inteleg ce spun. O asistenta imi spune sa stau fara grija, ca vomitatul va inceta imediat ce scot copilul...
Il aud pe Badiu cum spune – “Se vede niste par! Mult par!” si ma gindesc Doamne, asta-i fiul meu! Deodata aud un chirait si plinset de copil continuu – Tudor-Andrei se pare ca e suparat pentru ca l-au scos de la “garsoniera”...
O asistenta mi-l arata – pentru o fractiune de secunda imi amintesc acelasi moment, dar de acum 4 ani, cu Stefan – pare grasunel si habar nu am cu cine seamana, dar ma chinui sa-i retin chipul – daca mi-l schimba cu altul???
Pediatrii iau copilul – ii aud ca declara ora nasterii 10:12, iar medicii isi vad mai departe de cusaturile mele; deodata ma trec caldurile, nu mai simt doar asa inghionteli, a inceput sa ma doara si ma doare din ce in ce mai tare. Anestezistul imi prinde un vaiet si ma intreaba ce se intimpla – “Ma doare!” ii zic – “Adica simtiti asa, ca si cum va impinge ceva?”. “Nu, chiar ma doare!” ii spun. Badiu se opreste din operatie si vine catre mine ca sa vad ca nu mai face nimic – intre timp mi se mai face o doza de anestezic si ca sa fie siguri imi pun si masca pe fata si ma ametesc putin. Cind imi revin din nou, Badiu ma anunta ca a terminat!
Vine un infirmier si ma muta pe brancarda ca sa ma scoata din sala – pe hol vine dupa mine o asistenta – “Sa va traiasca! Are 3950g!” Uau, imi zic, chiar ca e mare “bebelul” cum ii zicea Badiu!
Pe hol dau cu ochii de sotul meu care sare sa ma intrebe cum imi e – ii zic ca sunt bine si il intreb daca l-a vazut pe Tudor. Imi zice ca da si ca “e tot uritel cum era si Stefan”, dar imi spune asta zimbind – o fi uritel, dar eu l-am facut, asa ca pentru mine e cel mai frumos din lume!!!!
Intre timp ajung la Terapie Intensiva de unde plecasem in urma cu aproape o ora – sala era plina de foste gravide ca mine, iesite din operatie – la Municipal se opereaza pe banda rulanta – ba chiar in ziua urmatoare gravidele ajunsesera sa stea pe scaune pe sala, afara, asteptindu-si rindul sa intre in operatie de parca stateau la coada sa ia niste fructe...
Pe seara, cred ca era vreo 6, apare o asistenta in usa cu o mogildeata paroasa infasurata in scutece – “Galatanu?” zice ea – “Aici!” o chem eu si imi lasa odorul la pat...
E momentul cel mare – ne uitam pentru prima oara ochi in ochi (e drept, numai putin, ca el e mai mult interesat sa dea de sursa de hrana!) si il pun pentru prima oara la sin.
Si tot pentru prima oara respir si eu usurata – de data asta totul a fost intr-adevar bine!

Din 21 mai 2008 suntem o familie fericita si implinita – mami, tati, Stefan-David si cea mai noua “aparitie”, Tudor-Andrei...sa ne traiesti puiule!


Gabriela mami de Stefan David (8 Iulie 2004) si Tudor Andrei (21 Mai 2008) Poze

Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxanaz spune:

Gabitz sa va traiasca comorile si sa fie sanatoase, sa va bucurati de ei o mie de ani!
auzi la el, "e uratel ca Stefan" , ba nu e deloc!

Roxana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kro spune:

Gabi sa va traiasca copilasii si asa sa sa ramaneti toata viata ... "o familie implinita si fericita"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabitzam spune:

Gabi, mi-ai starnit o furtuna de emotii si lacrimi, anticipand ce ma asteapta si pe mine foarte curand. Sa traiasca bebelul, sa se faca mare si sa fie iubit de toata lumea, pentru ca intr-adevar sunteti o familie fericita si implinita!


Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
www.dropshots.com/gabitzam3" target="_blank">Poze noi cu maimutzica mea, Andrei-Stefan (25.05.05)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns papadie spune:

Felicitari GabitzLeluk
Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii
si stii tu ca urateii astia se facmai frumosi ca fat frumos, asculta vocea experientei :))))))))))))))



papadie, zen-sei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmenp spune:

felicitari, gabi, sa va traisca! una dintre cele mai frumoase audiente

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amironeanu spune:

Sa va traiasca baietii, sa fie sanatosi, sa aiba o viata frumoasa si noroc! Felicitari inca o data!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Felicitari Leeloo pt cei doi feciori frumosi !!!
Sa aveti parte de bucurii, fericire, sanatate si tot binele din lume !




Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cleo78 spune:

.
emotionant...

o potoroasa potoroasa potoroasa, nu am mai vazut asha potoroshenie!!
soarele din viatsa noastra

povestea nashterii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns philip spune:

super, of prin cate emotii trece o mama. sa va bucurati mereu de familia voastra fericita.

philip&andreea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina_anto spune:

Draga mea, m-ai emotionat tare Mai ales ca am trecut si eu prin aceleasi sentimente, cand am nascut-o pe Sara..
Va doresc sa fiti toata viata sanatosi si fericiti ca acum!!

http://picasaweb.google.com/maiiunie2008/AlinaGravidutza

Alina SARA-MARIA - Scortisoara cu gene lungi!

Mergi la inceput