...daca ai afla ca vei muri??
Raspunsuri - Pagina 3
denizel spune:
Sneewklokje, 
!
Tala spune:
eu nu cred ca trebuie sa ne ferim sa discutam despre moarte chiar si pe un site despre copii. fie ca ne place sau nu, moartea face parte din viata si depinde de fiecare in ce 'mod'. pt mine, amenintarea mortii a fost ca o sirena care m-a trezit la viata pana la cel mai mic amanunt cum ar fi de ex parerea de rau ca am trait pana acum fara sa am la micul dejun si o floare pe masa. Deschiderea acestui topic m-a facut sa ma gandesc iar ca de mult n-am mai pus o floare pe masa la micul dejun. Nu spun sa faci un cult din asta astfel incat sa-ti amintesti in fiecare zi de moarte. Viata e scurta, indiferent daca ti s-a dat un dead line de 3 luni sau daca speri sa atingi macar 60de ani. daca te feresti sa te gandesti la moarte risti sa te feresti si sa-ti cerni putin viata pe care o duci. Nu-i doresc nimanui sa piarda pe cineva drag sau sa traiasca o experienta de genul femeii cu tumoarea, dar asa ceva iti demonstreaza cat de putine lucruri sunt cu adevarat importante in viata (fff putine) si cat de tare ne pierdem timpul in rest. Asa ca, de ce sa nu citim asa ceva pe acest site? sa asteptam sa o patim mai intai? si apoi sa intram pe forumuri dedicate mortii? Doamne fereste!
va doresc bucurie! ( o urare invatata de la un batran de 80de ani care creste capre)
Sneeuwklokje spune:
Tala subiectul topicului nu este... fetelor traiti bine ca nu se stie cand da peste voi necazul. Asta ar fi super ok.
Subiectul topicului este ce ai face "...daca ai afla ca vei muri". Adica initiatoarea e sanatoasa, dar zice "moama" ce rau e sa mori eu dac-as afla asta as trai asa si pe dincolo. Ori asta este si morbid si de un tupeu fantastic.
Dar Tala sunt absolut de acord cu tine ... stii sau nu stii ce te asteapta traieste frumos.
Donia spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Subiectul topicului este ce ai face "...daca ai afla ca vei muri". Adica initiatoarea e sanatoasa, dar zice "moama" ce rau e sa mori eu dac-as afla asta as trai asa si pe dincolo. Ori asta este si morbid si de un tupeu fantastic.
Nu, nu cred.
Autoarea subiectului a aflat o veste incredibil de rea, socanta chiar, si a avut o reactie. Si a simtit nevoia sa vorbeasca despre asta, sa impartaseasca, acesta fiind modul ei de a isi procesa emotiile.
Si desi pare incredibil, exista oameni care pe moarte fiind, isi accepta moartea si vor sa se bucure de zilele care au mai ramas. Deseori imi vin in minte cuvintele unui pacient pe care l-am ingrijit, un barbat pe la vreo 45 de ani, tatic de doi baieti: "Stiu ca o sa mor, dar pana mor vreau sa traiesc!"
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Alexa Ioana spune:
Sneeuwklokje, teoretic sunt de acord cu tine... dar nu exclude nici posibilitatea ca printre noi sa fie mamici care se confrunta cu asa ceva...
parerea mea e ca problema e mult prea delicata si mult prea grava pentru unele dintre noi ca sa ne mai pierdem in nimicuri gen alegerea cuvintelor din titlu...
edit: si nu cred ca cineva vrea sa faca parada cu ce bine le planuieste pe toate... e vorba de sentimente, si sentimentele nu pot fi etichetate sau obligate sa intre intr'un anumit tipar...
addinel spune:
cred ca un asemenea raspuns nu il putem da noi, cele care suntem sanatoase. empatia isi are limitele ei. noi nu putem decat sa ne dam niste raspunsuri ipotetice, sa filosofam putin. eu chiar nu stiu ce as face... si nu vreau sa ma gandesc acum. simplul gand ca as muri curand (aflat in acest moment al vietii) ma sperie atat de tare incat m-as chinui gandindu-ma la "ce as face daca...". chiar refuz sa ma gandesc.
quote:
Originally posted by Sheannamp
Cred din tot sufletul ca fiecare viata conteaza, indiferent cat de scurta sau lunga, si, ca, in aceeasi idee pentru care incercam sa avem o viata frumoasa si plina de realizari, ar trebui sa fim mereu pregatiti pentru o moarte fara regrete sau lucruri neterminate lasate in urma.... Sa nu fie oameni carora sa le ramanem datori cu un "Te rog sa ma ierti!" sau "Te iubesc!"
cum sa fii pregatit pentru moarte cand ai un copil de 1 an acasa? cum sa nu regreti? si cum sa nu lasi lucruri neterminate? cu "te rog sa ma ierti" sau "te iubesc" e mai simplu, dar cu copilul mic pe care il lasi in urma ce faci? astea sunt filosofii. tu chiar crezi ca se poate ce ai scris acolo? daca da, te rog spune-mi si mie cum.
mama lu' maria
Ajutati-o pe Sonia!
kariguld spune:
sneeuwklokje, ma cunosti oare atat de bine, incat sa faci afirmatiile pe care le-ai facut??? daca ma cunosti, hai sa-ti mai spun ceva despre mine, acum cinci ani, m-am inecat si am fost scoasa pe mal fara suflare, mi s-a dat primul ajutor si ...nu stiu de ce mi-am reveni....? cand am deschis ochii am vazut cerul cu nori albi pe el, imagine pe care nu o voi uita niciodata! in urma cu multi ani, intr-o alta tara, am avut un accident de masina, masina s-a facut zob, iar eu dusa la urgenta. eram constienta, nu aveam nici o durere si ma gandeam ca nu pot sa mor asa... ca acela nu e sfarsitul.... si in mod miraculos, nu am avut leziuni interne, nici fracturi grave....de ce??? nu stiu???
dar am fost la un pas de moarte.
mai vrei exemple??? in timp de doi ani, mi-au murit 6 persoane apropiate, bunica, un unchi (avea 53 de ani, cancer), doua prietene foarte apropiate (cancer la san), si alti doi prieteni intr-un accident de masina.
ca sa se inteleaga mai bine sensul intrebarii mele, va spun o istorioara:
doua seminte stateau impreuna in pamant fertil si asteptau primavara...
prima samanta spuse:"VREAU sa cresc! VREAU sa am radacini cat mai adanc in pamant si sa-mi trimit spre lumina mugurii prin scoarta pamantului...VREAU sa-mi desfac bobocii mei firavi, ca semn, ca primavara a venit...VREAU sa simt caldura soarelui pe fata mea si binecuvantarea stropilor de roua dimineata pe petalele mele..."
si a crescut...
a doua samanta spuse:"mie imi este frica! daca imi voi infinge radacinile in pamant, dedesuptul meu e intuneric, nu stiu ce voi intalni! daca imi fac loc prin pamantul tare si ies la suprafata pot sa-mi ranesc mugurii delicati...daca imi las mugurii sa se deschida si un melc incearca sa-i manance? si daca ar fi sa infloresc, un copil poate rupe floarea, ma poate smulge din pamant... nu, e mai bine pentru mine sa raman aici...
si a murit acolo....
cam asta vroiam sa spun prin intrebarea mea, daca ai afla ca vei muri? vrei sa fii prima samanta? sau cea de-a doua....
Kari
Alexa Ioana spune:
kari 
ema spune:
Eu raspund la subiect.M-am inchis in casa ...n-am mai iesit decit de vreo trei ori in doua luni,n-am primit nici o vizita.Am scris fiecarui baiat felicitari ptr. zilele de nastere...cite 50 fiecaruia,am gasit persoana dispusa sa le trimita fiecaruia an de an,si am refuzat sedativele din medicatie ptr. ca am vrut sa am mintea clara ,sa pot scrie baietilor cit de mult pot din copilaria lor.noptile scriam pina dimineata...am terminat o calimara cu cerneala in doua luni,ziua scriam mamei sa nu insiste sa m-a ingroape in ro,sa m-a incinereze si sa imparta cenusa in doua,ptr. fiecare din baieti...oriunde vor pleca in lume sa fiu cu amindoi.Intr-o seara am intrat in coma....am simtit ca mi se face rau...micutul era in alta camera...in disperarea mea am luat ursuletul lui si l-am strins la piept...e ultimul lucru pe care mi-l amintesc...in fractiune de secunda m-am gindit ca daca mor sa m-a gaseasca cu ursul in brate si sa inteleaga cei mari mesajul de a-mi tine copii in brate in locul meu.Ar mai fi multe altele....dar sunt sentimente si trairi care nu pot fi exprimate.Pina acum pot spune ca sunt o norocoasa,am fentat buba rea...am gonit-o...din pacate....multe mame pleaca de linga puii lor fara sa le poata lasa nici un cuvintel scris undeva,nici o ultima mingaiere....m-a rog pentru sufletele lor ...din tot sufletul meu.
szivarvany spune:
Ema pt ceea ce esti si insemni si ne inveti !
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3 