Problema
Raspunsuri - Pagina 2
ama1357 spune:
din ceea ce au raspuns fetele imi dau seama ca a fost modificat titlul si chiar si primul subiect, scuza-ti ca ma bag dar nu mi se pare corect, acum priele raspunsuri par inventii... unucare nu urmarit subiectul de la bun inceput nu itelege despre ce este vorba...
in ceea ce priveste imaginatia.. mai degraba este mama car nu ae destula imaginatie... orice obiect poate deveni un instrument de joaca destul de distrativ, dar trebuie putina fantezie...
speed spune:
quote:
Originally posted by ama1357
in ceea ce priveste imaginatia.. mai degraba este mama car nu ae destula imaginatie...
si eu sunt o mama fara imaginatie.invidiez mamele (sau orice persoana) cu imaginatie,care stiu sa se joace cu copiii fara nici un efort...pentru mine asta inseamna munca multa
(adica documentare) si rabdare si mai multa. eu o inteleg pe adina.diferenta e ca fetita mea nu a fost chiar asa de solicitanta,adica daca ii dadeam ceva sa coloreze/deseneze etc ,incepeam impreuna si pe urma ea era fericita sa continuie singura,la fel si cu alte jocuri.daca pentru unii lucrurile astea vin natural,altii trebuie sa depuna efort in sensul asta.de exemplu eu nu sunt prea vorbareata si intotdeauna ma uitam cu invidie la mamele care vorbeau incontinuu cu pruncii nou nascuti (chiar si adormiti ),pe strada,in magazine,la coada la casierie,acasa,etc.,uite pasarea,hai sa luam ulei,ce masina frumoasa,tre sa ne oprim la semafor,hai sa taiem niste ceapa,vaaai a dat supa in clocot etc.eu a trebuit sa fac eforturi serioase in sensul asta fiindca tot asa,nu eram decit eu si micuta si doar trebuia sa invete si ea sa vorbeasca )).daca ar fi fost si fetita mea asa de solicitanta precum copilasii adinei sau arminei probabil m-as fi deprimat si eu.eu nu am ce sfaturi sa-ti dau adina,doar am vrut sa-ti spun ca inteleg ce simti si nu toata lumea se naste cu imaginatie ))...din pacate tu trebuie sa "muncesti" la aspectul asta...dar gindeste-te ca micutul tau va beneficia enorm de pe urma muncii tale.uita-te si pe la "atelierul piticilor",pe la siturile disney sau mai stiu eu care unde au tot felul de arts & crafts si idei de jocuri,alege ceva care sa-ti placa si tie.
patou spune:
quote:
Originally posted by arminad
Adina,
Si eu am fost tentata sa numesc problema 'lipsa de imaginatie".Am facut ceva luni de terapie ocupationala si terapista m-a ajutat sa inteleg de ce nu se joaca cu jucarii ca alti copii.
nici baietelul meu nu se joaca cu jucarii, prefera jucariile "reale"
(de ex. sa ma "ajute" in bucatarie, sa foloseasca aspiratorul etc.)
te rog, daca ai timp, sa ne spui si noua ce ti-a spus psihoterapeuta, caci si eu sunt tentata uneori sa ma gandesc la aceeasi "lipsa de imaginatie"
ungureaa spune:
Buna tuturor, ca sa clarific, mentionez ca am schimbat subiectul si titlul din cauza ca am ranit citeva sensibilitati punind titlul ''Copil fara imaginatie'' adica CUM sa fie pruncul, vai, lipsit de imaginatie ? Ca eu trebuie sa i-o dezvolt ! Asta am inteles, insa cu starea mea de deprima nu m-am exprimat bine. Ii citesc in fiecare seara, nu ratez nici-o ocazie sa-i vorbesc si sa-i explic felurite lucruri, de iesit iesim mai rar deoarece este impulsiv si fuge. Adica normal ca are o baza si nu este lasat singur, insa am momente de deprima intensa in care nu pot sa ma ocup si de el (pe plan emotional, se intelege). De aceea am deschis subiectul, stiu ca sint persoane care se simt bine cu copiii lor, insa la mine nu e exact cum ar trebui sa fie din cauza mai multor factori.
olympia spune:
E impulsiv si fuge, tocmai pentru ca iese rar...Trebuie sa iesiti, chiar daca e greu. Daca ar avea un ritm, un program de joaca afara, relativ constant, eu cred ca lucrurile s-ar imbunatati. Poate ar ajuta si un program de sport, inot de ex.
Ce anume te face sa te simti depasita in relatia cu el? Faptul ca e solicitant, ca cere mareu atentie? Sa stii ca foarte multi copii sunt asa!
giulia71 spune:
Eu din ce am citit am inteles ca tu esti cea care nu te simti ok si ti-as sugera ca sa incepi ajutandu-te in primul rand pe tine.
Mergi la un medic, fa-ti o evaluare a depresiei si daca nu e okey ia masuri.
Pai e normal si firesc ca o mama depresiva sa nu aiba chef sau imaginatie sau cum vreti sa-i spuneti ca sa se joace cu copilul ei.
Incepi cu tine si vei vedea lucrurile altfel
!
Numai bine iti doresc!
rrox3 spune:
Ungureaa in primul rand trebuie sa te intreb: tu ce faci cu depresia ta? Te ocupi in vreun fel de ea? Incerci sa o depasesti? Ai vazut vreun specialist? De cand esti depresiva? Iti dai seama ca asta poate fi cauza problemelor copilului tau? Normal ca nu te poti ocupa cum trebuie de el, oricat ai vrea, in conditiile date. Trebuie sa te ocupi mai intai de tine si el va fi primul beneficiar.
In al doilea rand, care exact sunt problemele copilului? Doar ca nu se joaca singur si nu sta locului? Da-ne mai multe detalii ca sa puteam sa incercam sa-ti dam niste sfaturi utile.
Numai bine! Nu trebuie sa te simti vinovata de reprosurile scrise aici, important e sa gasesti solutii pentru tine si puiul tau.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
arminad spune:
Patou,
Al meu nu s-a jucat cu nici o jucarie pina pe la 4 ani .Pentru el a se juca insemna a se catara ,a alerga cit era ziua de lunga.Jucariilor le acorda atentie max 2 min .singurul loc in care statea ,era fericit si entuziasmat ,era in fata calculatorului.
Cind am inceput logopedia,logopeda ne-a sugerat sa facem si o evaluare cu un ocupational terapist la ei la clinica.Am facut cam zece luni de terapie ocupationala care mie mi-au schimbat total perceptia asupra problemelor copilului meu.Am inteles de ce il zgirie hainele ,de ce nu suporta anumite texturi ,gusturi sau mirosuri ,de ce il deranjeaza zgomotele puternice si multe altele .Poti sa citesti cite ceva aici desi sunt multe alte resurse pe net http://www.spdfoundation.net/aboutspd.html
Referitor la partea "nu se joaca cu jucarii"am descoperit ,ca in cazul nostru cel putin,erau citeva cauze altele decit lipsa imaginatiei si anume :
-distractibilitatea;Fiul meu se" juca "in felul urmator cu jucariile:
vedea o jucarie interesata si se repezea la ea entuziasmat sa se joace ,In minutul sau uneori secunda cind o lua in mina vedea o alta mai colorata in celalalt colt al incaperii si automat fugea la cealalta .La fel se intimpla si daca auzea un sunet ,o reclama la televizor ,vocea cuiva.Deci in primul rind nu era capabil sa stea efectiv sa se joace ,sa blocheze stimuli exteriori adica ceea ce se intimpla in jurul lui nici macar pt citeva minute.As mai adauga aici lipsa de rabdare ,care tine de hiperactivitate,toleranta redusa la frustrare ,adica daca nu ii iesea ceva de la inceput nu mai incerca si gata .Prefera sa o declare "jucarie rea" pe care trebuia sa o aruncam la gunoi.Frustrarea pe care i-o producea incapacitatea de a minui corespunzator jucariile era mai mare decit placerea de a se juca cu ele.Aceasta problema pe care terapistii o numesc asa bombastic problema de 'motor planning'e mai pe romaneste lipsa de indeminare pe care o vad si acum la el .
Ce ne-a sugerat terapista sa facem a fost in primul rind sa eliminam factorul distractibilitate .Am pus toate jucariile in cutii si le-am depozitat in alta camera .camera lui a ramas extrem de simpla si practica ,cu mult spatiu si posibilitati de activitati fizice ,sarit,alergat .Jucariile le aduceam cite una si faceam din jucat o activitate ca si temele ,trebuia sa aiba liniste ,sa se concentreze doar pe ceea ce face .Apoi am inlocuit jucariile alea super ,ultimul racnet ,cu jucarii extrem de simple care nu necesitau prea multa indeminare gen pistoale cu bile ,bowling,baloane ,jucarii din astea simple si ieftine de la dollar store .Am remarcat cu stupoare ca pina si a pune bilele alea intr-un pistol si a apasa pe tragaci era pt el o activitate complicata in timp ce la calculator era in stare sa faca un joc cu 80 de levels.Si-atunci ma mai miram de ce nu se joaca cu jucarii pe care de multe ori nici eu nu stiam sa le montez.
Dupa ce a mers la gradi a devenit oarecum mai interesat ,prin imitatie ,de a se juca cu jucarii insa prefera in continuare tot ce e cu butoane si nu ii solicita indeminarea manuala adica tastatura calculatorului ,video games .Face de asemenea cu placere activitati din astea casnice ca si fiul tau ,cu conditia sa nu fie prea complicate .Imaginatie insa are in mod sigur .Contruieste din perne poduri imaginare peste riuri imaginare din care cica me salveaza pe mine de crocodili.Inventeaza masini de tot felul ,ultima dintre ele a fost o masina care sa-i face pe oamenii mici -mari ca sa nu mai mearge la scoala si pe oamenii mari -mici sa nu mai mearga la servici.
Are un palmares impresionant de altfel de inventii ,dar toate sunt doar cu mintea facute ,nimic cu miinile.Atunci cind cumparam un lego el face citeva piese si in timp ce eu ma chinui sa fac restul el este cu galeria ,adica imi explica ce o sa faca SpongeBob-ul ala pe care eu il construiesc ,cum o sa se bata cu nu stiu cine si de-astea.O mamica isi numea copilul ,cu trasaturi asemanatoare cu ale fiului meu ,copilul NATO(not action ,talking only).Este descrierea care se potriveste de minune si filui meu.
ungureaa spune:
Merci pentru descrieri si pentru pareri, e adevarat ca si noi vedem o ergoterapeuta care i-a diagnosticat niste probleme cu indemanarea. E cam stingaci el de felul lui, insa si eu sint, chiar daca la prima parere nu par. Si eu am fost intrebata daca are anumite probleme cu anumite texturi, raspunsul a fost "nu" insa cu galagia are destule probleme, inclusiv cu muzica care nu trebuie sa fie tare, caci nu-i place deloc. Asta e bine, caci sint case unde urla TV-ul...ei la noi e liniste din acest punct de vedere. Normal ca anumite probleme le am eu, insa apar din cind in cind, nu e in fiecare zi calvar la noi in casa. Am observat ca atunci cind nu are vreun program devine mai dificil, insa uneori chiar nu am chef de iesit afara in masura in care eu insami am un cuib intreg de pasarele in cap 
si nu am mame de copii pe aproape, aici fiecare isi face un program in week-end, e mare individualismul !
Asa ca va trebui sa vad ce e si cu starile mele, ca de baiat ma ocup, vad multi specialisti si face multe activitati adecvate starii lui, insa eu sint coplesita cind sint numai cu el, parca intru in panica. Uneori are imaginatie, insa mai mult vorbeste decit face, nici desene nu face, adica vrea sa "desenam" insa eu sa fac desenul si el sa se uite ...
cristina_dm spune:
Eu din ce am citit am inteles ca tu esti cea care nu te simti ok si ti-as sugera ca sa incepi ajutandu-te in primul rand pe tine.
Mergi la un medic, fa-ti o evaluare a depresiei si daca nu e okey ia masuri.
Pai e normal si firesc ca o mama depresiva sa nu aiba chef sau imaginatie sau cum vreti sa-i spuneti ca sa se joace cu copilul ei.
Incepi cu tine si vei vedea lucrurile altfel!
Numai bine iti doresc!
SUBSCRIU! Si eu am sentimentul ca vezi mai mult negru decat este de fapt. E greu de crescut un copil si asta se stie, dar mai cu seama cand ai unele probleme ale tale, plus cand esti relativ singur - fara prieteni etc etc.
Eu zic ca trebuie sa reglezi problemele pe rand.
1.TU
Ai vazut un medic? Tratezi depresia? Nu lasa lucrurile sa evolueze oricum, pt ca te vei trezi ca intr-adevar nu mai poti.Cred ca ai nevoie de un tratament, de consultatii periodice. Ai vazut un psy?
Incearca progresiv, tratamente cu plante, St. John's Wort, il gasesti si fara reteta...Cum nu ai precizat clar de unde vine depresia ta si daca o tratezi, eu vb aici....dar nu am toate datele...
Oricum, primul pas esti TU!!!Copilul vazandu-te pe tine bine, ii este si lui bine. Poate multe din "problemele" lui exista si datorita unui soi de "inhibitie afectiva".
2. COPILUL
Cu cati specialisti pt copil zici ca ai vazut, nu o sa ma apuc eu acum sa spun ca copilul e perfect normal, dupa parerea mea...desi, imi permit sa spun totusi ca nu gasesc ceva "absolut" anormal din punct de vedere comportamental. Chiar de e copil, faptul ca te aude mereu vb ca nu face, ca nu reuseste, ca nu e la nivel....toate astea, inconstient, duc spre aceasta inhibitie.
Nu observi o diferenta a lui de comportament intre perioadele cand tu esti bine si cele cand nu esti tocmai bine? Sau nu o poti observa pt ca...tocmai, nu esti bine!!!
Si totusi cred ca exista o legatura stransa!
Sanatate si sa auzim numai de bine!
Curaj! Curaj! Curaj!
Cris