Ma enervez zilnic....
Raspunsuri - Pagina 2
ingridnen spune:
Mary, te inteleg perfect, si eu sant la fel....asa ca sfaturile pe care ti le-au dat fetele le citesc si eu cu mult interes. Dar nu stiu daca ma pot schimba vreodata sau asa mi-e firea 
Ingrid si Cristi 5 ani si 2 luni
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Politetea asta este un consecinta unui stil educativ foarte pagubos. Pentru ca are la baza ideea ca tu nu esti importanta si intotdeauna ceilalti sunt mai valorosi si daca nu le faci pe plac te vor respinge. Si de teama acestei consecinte tot stai si inghiti si te umpli de frustrari.
Cheia vindecarii este in relatie
De acord si adaug: primii care se folosesc de consecintele acestui lucru sunt chiar parintii care au dat aceasta educatie. Cel putin acesta e cazul meu. Am acumulat frustrari mari in relatia cu parintii (mai exact tatal meu) din acest motiv si inca sufar pt ca nu ma inteleg, nu am voie sa spun nimic, daca spun ce ma deranjeaza ma face "obraznica" si-mi intoarce spatele sau incepe cearta. Totul trebuie sa fie cum vrea el, daca ai alta parere esti impotriva lui si alte asemenea faze. Uite ca am ajuns sa am la randul meu copii si tata tot incearca sa ma domine.
Maria
alra spune:
si eu sufar de aceeasi problema dar sunt constienta si ma tratez.
cand eram in clasa a 9-a si schimbasem colectivul ma luasera de tuta clasei si radeau de mine - si nu eram nici proasta nici tocilara. ceea ce nu am inteles este ca au inceput sa ma respecte mai mult cand ii luam la misto (in sistemul meu axiomatic a lua pe cineva la misto era un lucru rau, nu de respectat)
si eu cred ca politetea e o carenta educationala. tu zici "copilul meu este cuminte". eu nu vreau (in particular nici nu am) un copil "cuminte". vreau un copil cu energie si tupeu care insa sa fie in limitele bunului simt. dar limitele astea difera de la tara la tara, in ro cumva e conceptia ca copiii trebuie sa fie invizibili si de neauzit. aici alearga prin magazine si se joaca cu toate alea si e ok. atata timp cat nu strica. nu doare pe nimeni capul.
eu am fost de curand singura cu avionul in ro cu fata de 2 ani si m-a socat intrebarea unor prieteni - nu te-ai gandit ca ii deranja pe oamenii din jur cand plangea in avion? - pai si ce naiba sa fac cu ea, sa o arunc de acolo?? sau sa ma stresez si sa urlu la ea sa vada lumea ca imi pasa?
eu am prieteni care imi rastalmacesc vorbele sau imi vorbesc de sus, si am probleme sa parez nepoliticosii. mi se pare greu pentru ca trebuie sa fiu mai nepoliticoasa ca ei si nu prea imi sta in fire. sau sa tip mai tare intr-o discutie contradictorie. si usor usor am inceput sa o fac, sa zic ca ceea ce spun e foarte urat, e nepoliticos, etc. si am inceput sa ridic si vocea in cazul in care vorbesc sa ma acopere.
eu in ultima vreme am inceput sa fiu ironica si putin agresiva, la servici am "nume" de a naibii - dar ma respecta... si pot fi si prietenoasa daca vreau.
eu cred ca odata ce vrei sa te schimbi va dura mult, mai ales in relatia cu persoanele cu care deja ai probleme. dar iti tin pumnii, am sa mai intru la subiectul asta. eu chiar m-am schimbat, acuma nimeni nu ma crede ca eram ugly duck cea timida in adolescenta.
Vacanta cu Laura in Romania
damadepica spune:
Draga Alra, copilul meu este cuminte in sensul ca nu e genul care se taraste pe jos daca nu ii indeplinesc o pofta si care daca ii zic o data de doua ori sa inceteze pana la urma o face fara prea mult scandal. Dar este si el galagios si curios, trage, se uita, fuge de langa mine sa vada nu stiu ce, vorbeste perfect la varsta lui. Dar atunci chiar era cuminte, tocmai se trezise, era "moale" si pe jumatate adormit, nu era in momentul lui de maxima "glorie" 
. Ceea ce am vrut eu sa subliniez este faptul ca in momentul respectiv, nu deranja atat de tare incat sa merit sa fiu pusa la punct.
damadepica spune:
quote:
Originally posted by damadepica
Draga Alra, copilul meu este cuminte in sensul ca nu e genul care se taraste pe jos daca nu ii indeplinesc o pofta si care daca ii zic o data de doua ori sa inceteze pana la urma o face fara prea mult scandal. Dar este si el galagios si curios, trage, se uita, fuge de langa mine sa vada nu stiu ce, vorbeste perfect la varsta lui. Dar atunci chiar era cuminte, tocmai se trezise, era "moale" si pe jumatate adormit, nu era in momentul lui de maxima "glorie"
Sincer vreau sa ma schimb sa fiu mai "pe faza" si sa reusesc sa fac si eu misto de cei care merita, fara ca fata sau vocea sa tradeze faptul ca emotiile mele sunt mult mai puternice decat vreau sa se creada...
Si legat tot de vanzatoare, intru intr-un magazin si tocmai politetea aceea de care v-am povestit ma determina sa vorbesc cu "dvs" in timp ce ele imi zic pline de superioritate "buna. cu ce te servesc?". Si nu e questia ca ma prezint in haine sport de adolescenta sau office cand vin de la munca...pur si simplu oricand!AICI tot eu gresesc???Sunt prea politicoasa??? Dar cum sa-i zic direct "buna" unei tanti care e cu ceva ani mai mare ca mine...cine stie cati?? Sau daca ea e mai mare, asta ii da dreptul sa imi vb mie asa?
alra spune:
ei, fi-mea e exact pe dos: urla si se arunca la pamant, dar la 2 ani asta e considerat normal. cel putin aici. si isi inchide toate caile de comunicare in situatia aia. mie nu mi se pare nimic jenant in comportamentul ei, este o faza, o sa o trecem cu timpul. cunosc insa multi oameni care nu ar mai iesi din casa cu un asfel de copil
parea mea este ca orice om pus intr-un loc public trebuie sa poata gestiona astfel de situatii. nu e vina unui copil de 2 ani pentru ceea ce face. si in cazul vanzatoarei tale ea a fost neprofesionista si foarte nepoliticoasa. ea e pusa acolo sa te serveasca pe tine nu sa te admonesteze. daca copilul strica ceva era de inteles sa iti atraga atentia.
din nefericire cumva in romania a ramas ideea ca vanzatoarea e un fel de autoritate, cred ca de pe timpul cozilor de dinainte de 90 
eu am vazut aici copil de 2-3 ani care alerga cu niste pantofi in magazin si vanzatoarea zambea la el.
aici e normal ca copiii sa urle, sa tipe, sa se joace, sa planga cand sunt obositi, sa faca scandal in restaurant, lista e lunga.
Vacanta cu Laura in Romania
damadepica spune:
Draga Alra, copilul meu este cuminte in sensul ca nu e genul care se taraste pe jos daca nu ii indeplinesc o pofta si care daca ii zic o data de doua ori sa inceteze pana la urma o face fara prea mult scandal. Dar este si el galagios si curios, trage, se uita, fuge de langa mine sa vada nu stiu ce, vorbeste perfect la varsta lui. Dar atunci chiar era cuminte, tocmai se trezise, era "moale" si pe jumatate adormit, nu era in momentul lui de maxima "glorie" . Ceea ce am vrut eu sa subliniez este faptul ca in momentul respectiv, nu deranja atat de tare incat sa merit sa fiu pusa la punct.
Sincer vreau sa ma schimb sa fiu mai "pe faza" si sa reusesc sa fac si eu misto de cei care merita, fara ca fata sau vocea sa tradeze faptul ca emotiile mele sunt mult mai puternice decat vreau sa se creada...
Si legat tot de vanzatoare, intru intr-un magazin si tocmai politetea aceea de care v-am povestit ma determina sa vorbesc cu "dvs" in timp ce ele imi zic pline de superioritate "buna. cu ce te servesc?". Si nu e questia ca ma prezint in haine sport de adolescenta sau office cand vin de la munca...pur si simplu oricand!AICI tot eu gresesc???Sunt prea politicoasa??? Dar cum sa-i zic direct "buna" unei tanti care e cu ceva ani mai mare ca mine...cine stie cati?? Sau daca ea e mai mare, asta ii da dreptul sa imi vb mie asa?
damadepica spune:
Vad ca tot aiurea postez...nu stiu ce tot fac...
Da, stiu ca un copil mic poate fi deranjant si asta mi-o amintesc de pe vremea cand nu aveam copil, dar chiar si atunci nu as fi avut tupeul ( ca despre tupeu e vorba aici) sa spun ceva unei mame (oricum sufletul de mama e sensibil) ca sa o fac sa se simta prost.
lorelaim spune:
Mi-am amintit de o chestie dragutza - pe cand locuiam in Montreal/Canada - am fost cu prunca - pe atunci de 14 luni la un super-market unde aveau si jucarii (printre altele). Copila curioasa incepe sa ia jucariile de pe rafturile de jos (unde ajungea ea) si sa le cerceteze apoi sa le puna direct pe jos (nu la loc pe raft). Eu in urma ei le strang si le pun la loc - spunandu-i "mami-drag, te rog frumos pune-le pe raft." Dupa cateva minute de asemenea indeletnicire aud din spate - in lb ro: "D-na, da' nu le mai strangetzi, c-apoi eu doar ce am sa fac?" Ma intorc surprinsa, o vanzatoare toata numai zambet imi zice "Buna ziua" - eu razand ii raspund "Buna ziua - nu stiam ca lucreaza romani la Maxi aici :-)" si apoi intram usurel in vorba si... ma mai roaga inca odata f politicos sa nu strang eu jucariile in urma copilei... ca asta e treaba ei... ca de aceea e platita... Sincer m-am jenat si tot am strans... dar adevarul e ca m-a amuzat schimbarea de "mentalitate" odata cu trecerea oceanului :-)
Lorelai
May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
lorelaim spune:
Cred ca in Ro aceasta lipsa de respect (uneori chiar mojicie :-() se datoreaza si faptului ca managerii si patronii de magazine nu stiu ei insisi sa-si aleaga si sa-si "educe" personalul...
Politetzea aceasta exagerata si inhibatoare nu tzine numai de educatzie ci si de personalitate. Si eu am fost edu de "moda veche" in acelasi stil da' am mai invtzat ca nimeni nu are dreptul sa se poarte ne-politicos cu mine si eu am luat de fiecare data atitudine daca eram "bullied" verbal... ferm, calm, si f direct si neinhibat. Doar nu-tzi ia nimeni capul de pe umeri daca spui ceva de genul: "Te rog frumos sa ai o atitudine politicoasa si respectoasa fatza de cei din jur. Respecta daca vrei sa fii respectat."
Lorelai
May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."