Relatia cu un copil de 4 ani
Raspunsuri - Pagina 8
Deianira spune:
Azi am avut o zi tare placuta.
Avand in vedere ca am fost un pic bolnava, nu am mers la ea duminica, ci azi. Azi cred ca erau copiii toti insetati de dragoste, am avut parte de multeeeeee imbratisari in grup si a fost minunat, toti copiii au facut tumbe si tot felul de sarituri si ma strigau sa ma uit la ei, a fost superb! Nu vad o modalitate mai constructiva de a petrece timpul 
.
Cand am plecat, au venit toti pe rand sa ma pupe si sa ma stranga in brate ca sa am o parte din ei pana data viitoare .
Si inca o chestie foarte placuta acuma seara... a intrat sa vorbim pe mess o cunostinta cu care ma intalnisem intamplator intr-o zi in tramvai cand eu mergeam la A. El a povestit asta unei prietene, si acum acea fata vrea sa ma cunoasca si sa sa implice si ea in vizitarea copiilor si petrecerea timpului cu ei .
Sper sa nu mi se inchida subiectul pentru ca vorbesc singura 
.
A_Iulia spune:
Eu sunt singura care plang la subiectul asta? Citesc si-mi curg lacrimile de emotie, m-a impresionat peste masura.
Deianira, esti un om minunat. 
Ai nevoie de ceva pentru fetita, care i-ar trebui sau ar bucura-o? Sa-mi spui te rog.
Farah spune:
nu m-as fi bagat sa scriu daca ar fi plouat cu mesaje, dar asa si avind in vedere faptul ca stiu destul de bine situatia copiilor astia, vreau sa fac niste precizari.
copiii din centre au o uriasa nevoie de atentie, pe care nici un educator de-acolo n-o poate satisface pentru ca nu e omeneste posibil, asa ca ce faci tu copilului ii face foarte bine, din punctul astaq de vedere si pentru ca le lipseste modelul normalitatii. ei nu stiu ca normal e ca mama sa se duca cu copilul in parc si sa faca salata de rosii si sa ii citeasca o poveste la culcare pentru ca asa ceva nu se poate face in centre, cit ar fi ele de sofisticate. s-ar putea face in asistenta maternala, numai ca din x cauze, cel putin in bucuresti, asistentii maternali sunt strict rezervati pentru copiii sub 2 ani care nu pot merge in centru, si si pentru aceia sunt prea putini.
ofera-i copilului un model de cum se intimpla lucrurile in afara centrului, e super daca poti sa faci asta. jos palaria.
dar...
ai in vedere ca sub sociabilitatea fata de toata lumea se poate ascunde tulburare de atasament
ia in calcul cum va fi cind copilul va avea 10-15 ani sa nu-l traumatizezi major prin lipsa
copiii sunt minunati si ingrozitor de rai din cauza frustrarilor si un copil iubit si preferat si care primeste mereu cadouri in centru e la un moment dat urit si marginalizat in grupa
va veni la un moment dat, cind va afla de tine, mama, si-ti va face zile fripte si tie si copilului in speranta ca poate obtine de la tine chestii
asistenti maternali sunt insuficienti iar speranta ca un copil de 4 ani sa mai intre in asistenta maternala e mica, drumul e spre alt centru mai degraba(in bucuresti, sper ca la voi in timisoara o fi mai bine)
iar povestea cu decazutul parintilor din drepturi dupa 6 luni de nevizitare e doar o lege sublima care e aproape imposibil de aplicat
toate astea sunt lucruri pe care le-am spus pentru ca nu sunt stiute, si nici cei din centre nu le spun tocmai pentru ca ar descuraja, nu ca sa descurajez pe nimeni.
e un gest minunat sa te preocupe un copil ajuns in situatia asta, si toate astea trebuie facute cu cap si in cunostinta de cauza
e minunat pentru un copil sa ii ofere cineva caldura de care are nevoie, dar pe cit de trista afectiv e situatia lui in momentul de fata, vorba cu putin e mai mult decit nimic nu se aplica si trauma poate sa fie mai mare decit binele facut
repet, nu va suparati pe mine ca am dat glas realitatilor astea.pe mine ma dor in fiecare zi.
dar decit sa nu faci bine un lucru...
Deianira spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Farah nu m-as fi bagat sa scriu daca ar fi plouat cu mesaje, dar asa si avind in vedere faptul ca stiu destul de bine situatia copiilor astia, vreau sa fac niste precizari. copiii din centre au o uriasa nevoie de atentie, pe care nici un educator de-acolo n-o poate satisface pentru ca nu e omeneste posibil, asa ca ce faci tu copilului ii face foarte bine, din punctul astaq de vedere si pentru ca le lipseste modelul normalitatii. ei nu stiu ca normal e ca mama sa se duca cu copilul in parc si sa faca salata de rosii si sa ii citeasca o poveste la culcare pentru ca asa ceva nu se poate face in centre, cit ar fi ele de sofisticate. s-ar putea face in asistenta maternala, numai ca din x cauze, cel putin in bucuresti, asistentii maternali sunt strict rezervati pentru copiii sub 2 ani care nu pot merge in centru, si si pentru aceia sunt prea putini. Aici situatie este un pic mai buna din cate stiu eu, cel putin pana acum, toti copiii din seriile trecute au avut cazuri rezolvate ok si stiu si eu cateva persoane care doresc de mult sa se ocupe cu asa ceva si inca nu au izbutit, deoarece se pare ca e un numar destul de mic de copii (cel putin asa li s-a spus). ofera-i copilului un model de cum se intimpla lucrurile in afara centrului, e super daca poti sa faci asta. jos palaria. dar... ai in vedere ca sub sociabilitatea fata de toata lumea se poate ascunde tulburare de atasament ia in calcul cum va fi cind copilul va avea 10-15 ani sa nu-l traumatizezi major prin lipsa copiii sunt minunati si ingrozitor de rai din cauza frustrarilor si un copil iubit si preferat si care primeste mereu cadouri in centru e la un moment dat urit si marginalizat in grupa va veni la un moment dat, cind va afla de tine, mama, si-ti va face zile fripte si tie si copilului in speranta ca poate obtine de la tine chestii Angajamentul meu e de lunga durata/nelimitat, am mai spus ca legaturile se vor rupe doar daca voi fi nevoita sa parasesc tara, ceea ce nu am in plan, chiar si asa, exista telefonul, etc (chiar daca nu ar fi cea mai roz situatie). Cadouri nu ii duc niciodata numai ei, daca duc ceva, duc la toata lumea, daca am ceva doar pentru ea, primeste cand e cu mine, iar daca merg la casuta ei, ne jucam toti impreuna, nu doar eu cu ea separat de ceilalti copii , chiar daca ea si M. sunt mai atasate de mine ca altii.Mama ei nu are cum sa afle de mine (sunt unele detalii care nu le-am dat pe forum). asistenti maternali sunt insuficienti iar speranta ca un copil de 4 ani sa mai intre in asistenta maternala e mica, drumul e spre alt centru mai degraba(in bucuresti, sper ca la voi in timisoara o fi mai bine) iar povestea cu decazutul parintilor din drepturi dupa 6 luni de nevizitare e doar o lege sublima care e aproape imposibil de aplicat toate astea sunt lucruri pe care le-am spus pentru ca nu sunt stiute, si nici cei din centre nu le spun tocmai pentru ca ar descuraja, nu ca sa descurajez pe nimeni. e un gest minunat sa te preocupe un copil ajuns in situatia asta, si toate astea trebuie facute cu cap si in cunostinta de cauza e minunat pentru un copil sa ii ofere cineva caldura de care are nevoie, dar pe cit de trista afectiv e situatia lui in momentul de fata, vorba cu putin e mai mult decit nimic nu se aplica si trauma poate sa fie mai mare decit binele facut repet, nu va suparati pe mine ca am dat glas realitatilor astea.pe mine ma dor in fiecare zi. dar decit sa nu faci bine un lucru... |
Farah, scuze ca am sris asa, dar nu vroiam sa ma pierd in idei
. Eu inteleg ce zici tu, dar nu o vad pe A. ca pe o jucarie/distractie/papusa de care sa ma satur in 2 timpi si 3 miscari. Relatia noastra dureaza de cateva luni bune si va continua si dupa ce va pleca din centru, indiferent ca va ajunge intr-un orfelinat clasic sau la asistenti maternali. Din discutiile mele cu psiholoaga copiilor, mi s-a spus ca relatia noastra e bine vazuta si ca aduce imbunatatiri in comportamentul ei. Ba chiar ma cunosc deja toate doamnele de la centru, toata imi stiu numele si tot felul de detalii despre mine si vin la mine si vorbesc cu mine despre ea cand merg sa o vizitez .Adina Iulia, multumesc de sprijin, ai PM.
edit ca se vedea prea mic scrisul de la quote.
maru spune:
eu vreau sa te felicit pentru ce faci...abia acum am descoperit subiectul si sunt impresionata teribil...
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
Farah spune:
e super daca ai luat toate astea in calcul si mi-am racit eu gura degeaba. sper din tot sufletul sa iasa bine.
eu cind ziceam de 10-15 ani nu am vrut sa spun ca o tii de jucarie, ci ca poate cind ea e adolescenta si cu cele mai mari probleme si riscuri, tu vei avea poate copii care te vor solicita, o familie, un sot cu ale lui, poate vei fi director de firma sau ceva, adica chestii extrem de time consuming. iar copiii astia sunt mai consumatori de afectivitate si timp si energie decit unul din familie, tocmai pentru ca nu sunt intr-o familie
ma bucur teribil sa aflu ca exista un loc in care e destul personal pentru ei. poate asa au o sansa
Deianira spune:
Maru, multumesc de sprijin
Farah, am luat in considerare toate variabilele (sper eu), inainte sa iau decizia asta . Speram ca totul va fi bine.
Farah spune:
hope so too. daca te ciocnesti de probleme sau ai dileme, intreaba, mai stiu una alta poate am cum sa te-ajut
Deianira spune:
Multumesc, Farah .
Pentru sfaturi am si deschis subiectul, mai ales ca la inceput eram mai pierduta, neavand extrem de multa experienta cu copiii :-)).
Farah spune:
nimeni n-are pina nu se ciocneste
cartile-s foarte bune, da practica ne termina