Prima iubire...ne mai amintim..
Raspunsuri - Pagina 6
pitzinuca spune:
quote:
Originally posted by Lemoni
Prima iubire a inceput in spatele blocului cand jucam innecatul , ce mai vroiam sa ma pup cu el, faceam aranjamente cu prietenele mele sa arate numai la el pana zic Da si acum imi dau fluturasi la stomac.Ne intilneam zi de zi pt ca eram vecini, ne povesteam multe dar niciodata nu a indraznit sa ma intrebe sa fim prieteni.Imi amintesc pe la 17 ani purtam aparat dentar si in seara de revelion l-am scos pt ca stiam ca o sa vina si el la petrecere si tare aveam de gand sa il sarut, am petrecut seara impreuna dar nimic nu s-a intimplat ne-am povestit am dansat dar nici unul nu a avut curajul sa spuna nimic. Imi placea in compania lui , dar eram genul de fata care as fi putut avea orice baiat si asta am aflat ca l-a oprit in toti acesti ani ca sa fie cu mine.Pe la 20 de ani m-a invitat la un baiaram ,nu era primul la care mersesem impreuna era ceva de ordinea zilei , era la un prieten de-al lui de armata deci nu prea cunosteam pe nimeni pe acolo cand m-a intrebat daca vin si eu i-am zis ca da ,poate cunosc si eu vre-un tip nou ca tocmai ce nu aveam nici o relatie , cand am intrat acolo toti tipi au sarit care mai de care sa danseze cu mine si sa ii puna intrebari si atunci probabil din gelozie si-a luat inima in dinti si a venit si mi-a soptit la ureche vezi ca le-am zis ca esti prietena mea , joaca si tu teatru in seara asta. Eram asa de dezamagita ca eu tocmai vroiam sa agat ceva iar acum nu puteam sa iau nici un numar de telefon sa nu il fac de rahat! Am dansat toata noaptea , ne-am pupat mai pe obraz, dar mai spre dimineata am ajuns sa ne sarutam cu patima ca na facea lumea misto de noi ce fel de prieteni suntem de ne pupam pe obraz.Ajunsi in fatza blocului imi amintesc ca m-a intrebat si acum cum ramine cu noiI-am raspuns ca vecini ca inainte si am plecat! Capoasa eram desi imi tremura inima si as fi vrut ca aceea seara sa nu se termine niciodata. Ne-am intilnit apoi dupa masa intimplator pe afara ne-am salutat si fiecare a urmat drumul lui.Simteam ca turbez ca nu zice nimic, i-au trebuit 3 zile pana si-a luat inima in dinti m-a sunat si ne-am intilnit, de atunci suntem impreuna si nu regret nici un minut. Sigur a fost si este dragostea mea ceea mai mare si radem amindoi cand ne amintim cat de fraieri eram mai ales ca si el mi-a destainuit ca ma iubea de pe vremea cand jucam innecatul.
A si am uitat suntem casatoriti de 20 de an si ne iubim de-o viatza!
"To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet."
Charles Haanel
wow ce ca lumea!
multe gaini salashluira pe mainile mele...
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
anidaz spune:
Of,prima iubire cea mai dulce si in acelasi timp cea mai dureroasa.Ne stiam de mici ,iar de la 15 ani am inceput sa ne privim cu alti ochi vreme de 5 ani ,ani frumosi cu amintiri placute ,excursii,tabere,naveta impreuna la Arad ,desi eram la licee diferite.
Contrar asteptarilor nu am mers in iubirea aceasta pana la capat fiindca ziceam noi ca avem timp pentru toate ca viata e lunga .Toti prietenii ne stiau impreuna ”de-o viata”,asta era vorba lor,nimeni nu ne putea vedea cu altcineva,insa soarta e cruda uneori si chiar si acum dupa 10 ani imi pun uneori intrebarea cum s-au putut narui 5 ani de iubire intr-o singura seara.
Era o seara de Craciun si cum se obisnuia la noi in comuna ,se facea bal .De data aceasta nu am mers singura ci insotita de sora unei vecine,”prietena” noua a mea,pe care el inca nu o cunostea personal,insa ea stia amanunte ,il vazuse in poze,il lauda ,imi spunea ce norocoasa sunt ca il am langa mine.
Din acea seara blestemata a avut grija sa nu mai fiu atat de norocoasa.Pe scurt ,ca sa nu va plictisesc,l-am aruncat in bratele ei rugandu-l sa danseze si cu ea(fiind fara partener),insa nu dupa mult timp a uitat sa mai danseze si cu mine.
Ei danseaza in continuare dansul vietii impreuna,s-au casatorit,am fost invitata la nunta,nu m-am dus pentru ca atunci credeam ca viata mea s-a sfarsit o data cu nunta lor,parca-mi rasuna si acum in urechi clopotele care vesteau cununia.
A pierdut multi dintre prietenii comuni,chiar si baieti,nu le venea sa creada ca a facut asta.
Ce m-a durut cel mai mult este ca nu mi-au raspuns niciodata de ce mi-au facut asta,iar pe el singur nu l-am mai intalnit.
Stiu doar ca viata lor nu este prea roz,dar casnicia lor merge mai departe.
Socul suprem sa zic asa,a fost vara trecuta ,cand la nunta surorii mele ma tintuiau doi ochi negri de la o masa vecina,nimeni nu mi-a spus ca vor fi invitati,nu au avut curajul sa ma pregateasca sau ,poate nu s-au gandit ca totul se va derula din nou in mintea mea dupa atatia ani.Nu am vorbit deloc ,insa am stiut tot timpul ca sunt privita si sotul meu studiat,poate nu intamplator si el este brunet ,inalt si cu ochi negri.
Il iubesc pe sotul meu ,altfel nici nu as fi cu el ,dar ori de cate ori voi vedea acei ochi negri inima mea va tresari.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea,dar de anul trecut de la acea nunta simteam nevoia sa ma descarc si acum am gasit locul potrivit.
poate luna asta da!
un moment de iubire
"copilasul"meu,deocamdata
iubirile mele
susse spune:
prima iubire....suna foarte frumos si de mult nu m-am mai gandit la el...
Aveam 19 ani...tokmai ratasem o intrare la facultate, ma refugiasem la bunica, unde mereu era linsite si frumos....Intr-o seara de septembrie, l-am cunoscut pe el....totul a durat cateva luni, frumoase, pline de momente calde si de intensitate foarte mare....
Ne-am despartzit ptr ca el a trebuit sa plece in armata si nu avea incredere/sperantza ca il voi astepta timp de un an...
Mi-a luat catziva ani buni,sa fiu in stare sa fiu cu altcineva...ptr ca niciodata nu am intelese exact,de ce nu am mai fost noi.
Ne-am intalnit peste vreo 2 ani, de abia venise din italia, mi-a zis k inca ma iubeste...dar...cred ca m-am gandit sa raman cu ceea ce fusesem..eu eram deja studenta in bucuresti...el era cam un pierde vara..si nu vedeam sa mearga nimic...
Anul trecut in vara s-a insurat...l-am vazut in acea zi....m-am uitat la el, la ea....am suspinat nitzel...si am trecut mai departe....