Prima iubire...ne mai amintim..
Raspunsuri - Pagina 2
cait spune:
Si eu inca imi mai amintesc de el pentru ca a fost primul baiat pe care l-am iubit o lunga perioada si dupa care am alergat o gramada de timp.Si totul a incepu in vacantele de vara , la bunici ..ce vremuri.Culmea este ca fratele lui era innebunit dupa mine dar mintes mea era la el..dupa o gramada de peripetii am ajuns sa fim impreuna si am stat asa vreo 6 ani, doar ca nimeni din familie nu era de caord cu relatia noastra..si uite distanta a inceput sa ne separe, familiile, etc si totul se duse..
Mai ma momente cand ma gandesc la el, si el la mine dar asta e trebuie sa mergem mai departe.
Cait
Home is where heart is...my heart is far away from here..
nicoll_mada spune:
Prima mea iubire...prima mea iubire a tinut aproape 10 ani...Am inceput si noi cu tachinari,cu tinut de mana...cu sarutari "furate"...
Am infruntat parinti...greutatile vietii de student cand trebuia sa ne si intretinem,dar eram impreuna...Practic ma blochez cand incerc sa scriu si parca retraiesc tot ce a fost...Si a fost o mare lovitura pe final:intre noi a intervenit sora mea...Nu au recunoscut niciodata nici unul,dar probele erau mai mult decat elocvente...Stiau,ca de obicei,toti cunoscutii nostri dar nu mi-au spus ca fie credeau ca nu voi crede si nu aveau decat marturii personale ale lui,fie ca stiau ca tin enorm la el si nu vroiau sa sufar...Am aflat de la un telefon "anonim"(si acum ma intreb cine o fi fost:cineva pus de sora mea sau de mama lui).Am cautat dovezi,le-am gasit...si ne-am despartit.
Ne-am mai intalnit la cateva luni,am incercat sa vedem daca mai putem fi impreuna...l-am cunoscut pe cel care inca imi e sot si am renuntat la prima mea iubire....
Din cu totul alte motive (bautura) nu a fost bine in casnicia mea...Marea realizare o constituie cele doua papusi pe care le am acasa...Le iubesc mai mult decat viata mea,dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc uneori la prima mea iubire....Chiar stau si ma intreb daca e normal...poate ca da.Poate ca nu.Dar nu sunt decat un om care sufera...
Mi-am iertat sora,vorbesc cu ea,o iubesc...dar in sufletul meu nu pot uita.Despre el nu mai stiu nimic,e plecat din tara...de fapt ca si sora mea...
Indiferent ce va fi,stiu sigur ca va avea locsorul lui pe vecie in inima mea,doar a fost prima mea iubire.
nicoll_mada 
Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si 
Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
Kehleyr spune:
Nu stiu daca la mine se socoteste sau nu ca "prima iubire" pentru ca nu a avut nici o finalitate practica... Sotzul meu a fost primul barbat din viata mea, tot ce a fost inainte a fost platonic (eu eram cam timida si nesigura pana sa il intalnesc pe sotzul meu)...
...dar prima mea dragoste adevarata (neimpartasita) de la 19 ani m-a marcat pe viata. El era un tip deosebit, foarte destept, preocupat de foarte multe lucruri, pasional, pasionat, nu te plitctiseai cu el... din pacate era de asemenea si foarte dragutz si putea sa fie cu oricine vroia. Am fost tot timpul facultatii buni prieteni, cred ca el nu a realizat niciodata cat de tare mi-a marcat de fapt existenta. Am avut o tentativa de a fi impreuna, plimbari, un film, un revelion, dar cred ca eram prea monotona pentru el asa ca a pus punct foarte repede.
Cand am realizat ca de fapt s-a terminat inainte sa inceapa (nu a venit intr-un club cu tot grupul de prieteni pentru ca era cu o alta fata), am plans in fata la Politehnica de m-a stiut toata facultatea, ma consolau prietenii (erau numai baieti pe acolo) cum stiau ei mai bine, era si caraghios pentru ca de fapt ar fi trebuit sa am un suflet feminin alaturi, dar de unde sa iei asa ceva in facultatea aia de ingineri? 
M-au dus ai mei in excursie in strainatate sa uit...
A fost primul baiat care mi-a spus ca nu ma pretuiesc la justa mea valoare -- poate daca ar fi facut-o el, as fi avut si eu mai mult curaj.
Ce imi pare rau pentru el si ma intristeaza este ca in timp ce eu (si toate celelalte "foste" -- reale -- din viata lui) suntem acum implinite, fiecare in felul ei, el inca nu si-a gasit jumatatea, nu si-a gasit locul, inca mai cauta ceva ce nu cred ca va putea gasi.
Nu vreau sa il mai vad (e plecat din tara si vine foarte rar), mi-e teama ca m-ar dezamagi transformarea lui -- psihica si fizica. Eu vreau sa il tin minte cum era cand l-am vazut prima oara.
nona_denis spune:
Prima iubire...
Se intampla acum 13 ani... Eu aveam 16 ani, el 17. La varsta aceea , bineinteles ca a fost ceva platonic. Il simteam atat de aproape... Ne completam unul altuia propozitiile, ne gandeam la acelasi lucru in acelasi timp. Era o fire vesela, mereu activa, fara liniste.
A fost atat de frumos, pana intr-o zi cand ne-am despartit deoarece am realizat ca el e asa cu toata lumea si nu avea ceva special pentru mine. I-am spus ca ar fii mai bine sa nu ne mai vedem si ca vreau sa ramanem prieteni. Am plans tot drumul spre casa, plangeam cu sughituri.
Eram atat de topita dupa el si nu puteam sa suport faptul ca el nu simtea la fel. Am jucat teatru de pustoaica si nici macar prietenele mele nu au stiut cat il iubeam. Poate daca-i aratam erau altfel lucrurile. Ne-am intalnit din nou dupa ceva timp si i-am spus ca l-am iubit, dar a crezut ca e o gluma si nici eu nu am mai comentat. A incercat sa se apropie de mine iarasi, dar nu-mi trecuse inca suferinta. Mult timp am plans dupa el.
Stiu ca s-a mai intalnit cu prietenele mele de cateva ori si a intrebat de mine. Si eu am mai intrebat de el.
Nu cred ca asi vrea sa-l mai vad. Am trecut peste ce a fost si am pastrat in gand numai momente frumoase.
La un an l-am cunoscut pe sotul meu si am cunoscut si dragostea impartasita. Suntem deja de 12 ani impreuna si avem un minunat baietel de 4 ani si 7 luni.
Mami de Denisache
Rufus spune:
M-am indragostit de C. in clasa I. Am fost prieteni toata clasa a 8-a, dar am intrat la licee diferite. Apoi, in clasa a 10-a ne-am reintalnit o scurta perioada. Ea este, categoric, prima mea dragoste.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
CHOWPERSA spune:
Se pune si cand te indragosteti de un actor de la tv?Pe atunci era un film parca benji,zax, and sveznie print se numea, un serial difuzat de bulgari si nu aveam mai mult de 11 ani iar pustiul din serial cred ca avea 13, iar eu eram indragostita lulea de el.
Prima iubire adevarata este aceeasi cu cea de acum.Eu si Gabi suntem noi doi (, acum trei 
)de cand aveam 14 ani(acum avem 35).
ACOLO E......
POZA INGERAS
ALEX si DIANA
SUNT TUNS SI FREZAT :)
ALEX-GABRIEL(05.05.2007)
MINUNILE EXISTA, TOTUL E SA AI INCREDERE
Ramona J spune:
Chowpersa asa si eu, doar ca sint si mai batrina...
The best thing you can do for your children is to love your wife.
ellinia spune:
Prima iubire, a trecut mult timp, cam 13 ani ...eram in liceu, si mai credeam ca tot ce zboara se mananca . El era mai mare ca mine, avea 19, eu 16, am fost impreuna doi ani si despartirea de el a fost poate lucrul pe care l-am suportat cel mai greu - ca dupa aceea m-am obisnuit 
. Ne-am simtit bine impreuna, l-am iubit mult, asa cum numai la 16 ani iubesti. In timp insa el a simtit nevoia de altceva, asa ca ne-am despartit iar el s-a cuplat cu o fata mai mare decat el. El 22, eu 18, simtea nevoia sa experimenteze, eu, pe atunci, visam sa ma marit , nu prea ne-am potrivit.
Mi-a mai venit mintea la cap dupa despartire, dar nu de tot, ca, in loc sa cunosc cat mai multe persoane, m-am "bagat" iar intr-o relatie de cinci ani. Daca ar fi sa o iau de la capat bineinteles ca n-as mai face asa, si lucrul asta il spun oricaror fete de liceu, acum, cand au ocazia sa cunoasca multi baieti, sa poata face o comparatie. Hehe, vorbesc de parca asa avea 50 de ani.
Asta a fost prima dragoste, dar adevarata dragoste e sotul meu, familia mea, lucrurl cel mai bun care mi s-a intamplat!
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c
Miramar spune:
Prima oara am simtit "fluturasii" in liceu ... primul sarut (am crezut ca lesin) in parc intr-o zi de iarna in care ningea mirific. Restul l-am uitat.
Primul iubit...m-a iubit omul asta. Prima oara la Sinaia intr-o camera de mansarda cu geamurile inspre munte...
Prima iubire....ei aici se complica lucrurile...cert e ca n-o sa o uit niciodata...nici eu da' nici el.
Lauraa spune:
Prima iubire...
Din cls a saptea pana tarziu, spre 19 ani..si ar mai fi fost daca nu ma insela,sau daca nu imi spunea. Pentru el a fost o aventura de o ora, pentru mine a insemnat sfarsitul lumii. Am crezut ca mor, pe bune, nu imi amintesc sa fi avut de atunci asa o senzatie de sfarsire.. Oricum era o relatie grea, el era fotbalist, unul bun, si avea un program foarte strict, mai ales in weekenduri. Plus cantonamente nesfarsite (de fapt inselaciunea s-a si intamplat intr-un cantonament).. Oricum pentru el pastrez inca cele mai calde sentimente, e acelasi baiat drag si frumos si ma bucur mereu cand il intalnesc (foaaarte rar de altfel)