Ce sa fac? AJUTATI-MA!!!
Raspunsuri - Pagina 2
coltofeanu spune:
Marius, subscriu!
ileanna spune:
Bai da' ce-ati sarit pe bietul om ...
Ptiu duamne
Dar cum v-ati dat seama din 5 randuri ca este obsedat si ca are nevoie de un psiholog??
Din cauza ca a spus "trebuie sa fie sotia mea"? Oooofff ca departe-i vremea cand erau si altii tineri, nebuni, pasionali ... cu mintile ratacite.
Aline:
1. stai bland si nu cadea pe spate k asa-i aici pe forum (toti le stiu pe toate, si in 5 min iti primesti reteta; unele spun "go fuck yourself" dupa cum vezi dar ... n-o lua personal, zau)
2. reteta mea 
nu ti-o pot da pt ca nu ai spus destule. In mare vad ca ti-ai dat seama ca ai facut niste greseli si asta este bine. Nu stiu daca aceste greseli sunt atat de grave cum spui sau chiar mai grave. Vezi daca fata mai are ceva pentru tine sau nu. Daca nu ... las-o asa, viata merge mai departe si drumul iti poate aduce lucruri minunate chiar daca acum nu crezi. Intr-adevar ea este f f f f tanara. Adica sunteti impreuna de la 14 ani??? Sunteti de aceeasi varsta, colegi de liceu sau ceva??
"Keep going" ca fiecare are paharul lui de baut. Si ia o linguritza de zahar dupa 
.
26S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
babyblue spune:
subscriu la ce a scris marius, dar in acelasi timp cred cu tarie ca dc iti asumi "cred ca am fost un pic cam gelos si posesiv", inseamna ca iti dai seama ca a fost si este ceva in neregula cu TINE. de ea nu spun nimic, pentru ca nu o cunoastem nici mkr prin 3 vorbe...discutam cazul tau.
a te vedea ca pe un om imperfect si cu anume defecte care in mod cert au influentat relatia voastra, e un pas foarte important.
cei mai multi barbati se comporta execrabil cu o femeie, gelozii obsesive, posesivitate, rautate, chiar violenta si dupa ce femeia aia pleaca....tot ei zic: nenorocita, o scarba, i-am oferit luna de pe cer si ea a plecat..si asta e trist.
e bine ca ai constientizat ce a fost in neregula cu tine.
din experienta mea ca femeie, ca om, tot ce iti pot spune e ca oamenii, femeile, au oroare de a fi controlati, de a li se fura libertatea. de multe ori iubirea si pasiunea sunt echivalate cu insistenta, posesivitate, gelozie..dc la inceput, ca femeie, te incanta ca un barbat e gelos si insistent, in timp, te sufoca si te face sa te simti lipsita de scop, de sens...iubirea presupune libertate absoluta, sentimentul ca zbori, nu sentimentul de incatusare posesiva...
pacat ca la acets nivel ajungem multi, dupa ce suferim..destul.
pupici, ai grija de tine...sunt sigura ca iti vei da seama in timp unde ai gresit TU (nu ea) si asta va fi cel mai important lucru.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -
wonderful spune:
Capul sus!Sunt familii cu vechime care se destrama la un moment dat dintr-un motiv sau altul.Cred ca ar fi bine sa bagi la cap greselile pe care le-ai facut in relatia asta pt. a nu le mai repeta si cu alte fete.Normal ca suferi,dat fiind vechimea relatiei,dar asta nu inseamna ca nu poti sa-ti vezi mai departe de viata.
alinu_trist spune:
va multumesc foarte mult pentru sfaturi,ati fost de mare ajutor. azi am mai vorbit cu ea,pentru ca nu mai puteam sa stau fara sa o vad,si mi-am dat seama ca nu mai exista nici o sansa sa fim impreuna,mia spus ca nu ma mai iubeste. Mi-a venit foarte greu dar am luat hatararea sa merg mai departe pentru ca stiu sigur ca este cineva care ma poate face ferici,si eu la fel la randul meu. Afost un episod frumos din viata mea. oricum sunt tanar si de la 20 de ani am toata viata inainte sa gasesc perechea. va multumesc!! P.S.:sa nu fiti niciodata gelosi si posesivi;aduce doar suferinta.
alex_ioanid spune:
si eu am fost ceruta in casatorie la varsta aia (19 ani mai exact)... eram cu un baiat de aproape 5 ani... si pur si simplu nu m-am simtit in stare sa fac pasul: erau familia mea, care nu cred ca ar fi acceptat, erau multe chestii... sau poate pur si simplu o "prostie de moment" de-a mea... n-am vrut, nu ma simteam pregatita... nu eram in stare sa devin SOTIA lui... nu stiu cum sa-ti explic... e ciudat... ceva in sufletul meu imi spunea NU!!!
mi-a spus ca este ok, si ca ma mai asteapta cat vreau eu ... insa atunci s-a produs o ruptura intre noi... am inceput sa-l privesc altfel... nu-mi placea ideea sa ma stiu "promisa lui", sa imi stiu "viitorul aranjat"... e greu sa decriu in cuvinte... ceea ce iti povestesc acum e parte din viata mea, sunt bucati din sufletul meu, si doare-doare al naibii de tare 
in fine... am mai lungit-o vreo 2 ani... si cu toate ca el se purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum cererea aceia in casatorie nu ar fi existat, ca si cum nu l-as fi refuzat, eu nu mai eram aceeasi si... cu fiecare zi, cu fiecare secunda abisul dintre noi se adancea tot mai mult, si a fost nevoie de o secunda... de nebunie poate, in care am alunecat... si ne-am spus ADIO! a fost greu... au fost doua saptamani in care am plans incontinuu... in care stateam in biserica si asteptam sa vina... stiam ca daca il chemam era din nou al meu... stiam ca as fi putut sa-l am oricand, chair daca doar pentru a fi langa mine ca suflet, si nicidecum ca om... dar nu-l mai vroiam... si am fost puternica si m-am ridicat si am plecat... si am lasat totul in urma... si am pastrat doar amintiri... amintirile frumoase a 5 ani petrecuti alaturi de un OM... un MARE OM!... o parte din mintea mea, din sufletul meu... din mine ca fiinta ii va apartine mereu...
scuze ca am insirat aici... pur si simplu citind randurile tale mi-am amintit... si cuvintele mi-au venit fara prea mult efort... imi pare rau daca am plictisit... sau daca am fost off topic
carla2005 spune:
In general relatiile atat de lungi la varste asa de fragede nu duc la casatorie- exista si exceptii, dar mai rar! Eu eram in anul I de facultate cand m-a cerut prietenul in casatorie, m-am jelit toata, am sunat-o pe maica-mea si i-am spus ca eu nu ma marit (saraca habar nu avea despre ce vorbesc, maica-mea fiind divortata a crezut ca m-a afectat lucrul asta atat de rau ca nu vreau sa ma mai marit in viata mea), cu respectivul am rupt relatia cam la o luna dupa cerutul in casatorie, maritisul a venit mult mai tarziu cu un om pe care l-am cunoascut cu o luna inainte de a face pasul cel mare (nici asa nu e bine, dar noi putem zice ca am avut noroc si ne-am potrivit, oricum nu cunosti omul de langa tine nici dupa o viata...asa ca...)! Eu zic sa-ti traiesti viata, tineretea, sa iubesti, sa te distrezi, sunt multe lucruri frumoase pe lume chiar daca esti "in unul sau doi"!
mama de 1 an si 5 luni