cum v-ati descurcat dupa ce ati inceput serviciul?

buna,

am un bebelus in varsta de 7 luni, iar peste 2 luni voi fi nevoita sa ma intorc la serviciu. sunt un pic speriata, pt ca deja ma simt f obosita si zilele mi se par foarte scurte pt cate sunt de facut si mi-e teama ca nu o sa fac fata.
am vorbit cu o doamna pe care as vrea sa o chem din mai de 2 ori pe saptamana, ca se se obisnuiasca si gabriel, dar ca sa ma obisnuiesc si eu. de cand l-am nascut, nu am avut decat eu grila de el si mi se pare ciudat ca acum sa se mai ocupe si altcineva, cu atat mai mult cu cat este o persoana straina. am facut si unele greseli, in sensul ca poate l-am mai luat si in brate, noaptea a dormit cu mine in pat, pt ca imi era mai usor cand avea colici si cand il alaptam. acum vreau sa-l obisnuiesc in patut, il mai pun ziua si sta, dar noaptea nu am incercat. uneori, cand ma vede ca plec din camera, incepe sa planga.
mi se rupe sufletul ca trebuie sa plec de langa el, dar nu am alta solutie.
ma gandesc ca, poate, la 9 luni o sa fie mai usor si o sa inteleaga si el mai multe.
le rog pe mamicile care au trecut printr-o astfel de situatie sa ma ajute cu un sfat sau cu o incurajare.

va multumesc
adriana, mama lui gabriel (28.09.2007)

starchi spune:

Buna Adriana,

Te inteleg perfect,si eu am inceput serviciul cand matei avea 7 luni. Facusem aceleasi "greseli" ca si tine, era obisnuit numai cu mine, il tineam numai in brate si faceam diverse lucruri cu el agatat de gat. Astfel, copilul nu numai ca prefera sa stea in brate dar si voia sa ma misc continuu..eram franta si speriata. Am luat bona, am stat cu ea vreo saptamana, matei a tratat-o cu gentiletea masculina pe care mie nu mi-o impartasise pana atunci. S-au adaptat f usor, binenteles ca pe ea n-o chinuia cum facea cu mine. A fost chiar ok, in afara de remuscarile de rigoare pe care le aveam si alergaturile demente spre casa dupa ce mi se plimbau prin minte diverse scenarii.

Si, in foarte scurt timp am descoperit ca oboseala de pana a incepe serviciu era lux, puteam functiona si la serviciu si acasa, 24 ore din 24, fara somn, mancare sau perioade de relaxare.

Asa ca, draga mea, am devenit in timp mai puternica, copilul a fost bine si am incercat sa-i traiesc varsta atat cat mi-am putut permite.

Acum, cand am copilul e la gradi si sunt mai linistita, cred asta: ori incepi serviciul cat nu e foarte constient si o ia ca pe ceva natural si normal ori il incepi cand il duci la gradinitita si ai sufletul impacat ca cineva specializat raspunde la nevoile lui aproape asa cum ti-ai dori tu.

Iti urez multa forta, incredere si sa faci alegerea cea mai buna.

drag,

ankalaura spune:

Eu ma uit la mine azi. Abia merg, gafai, abia respir. De fata... il cam pun pe ta=su sa se ocupe. Eu, azi, sunt gravida.
Ca si cand ieri as fi fost mai putin gravida, am avut 9 ore de serviciu mega stresant, cu alergatura de colo colo si macat pe fuga, plus 350 de km condus seara, dupa ce, dimineata la 6 ma trezisem ca sa pot face bagajele pentru noi trei, plus baie, ca seara nu mai apucasem sa ma spal, nu de alta, dar bagasem ceva la spalat, avusesem musafiri pana pe la 10, dupa care m-am gandit cam ce as baga in bagaje, lucruri necalcate, fireste. Ca doar de-aia m-am trezit la 6, ca sa le si calc.
Evident, la 8 si 15 minute eram deja in masina, si in alte 20 de minuet lasam si fata la gradinita.
Asta nu e o poveste, ci chiar este programul meu de joi seara pana acum, cand gafai obosita, desi am stat toata ziua degeaba, am mancat bine, m-am plimbat si am dormit la pranz!!!

Ce vreau sa spun cu asta e ca de cele mai multe ori putem face fata foarte bine situatiilor dificile, chiar daca nu prea credem ca vom putea, INAINTE ca situatia sa se intample. E un fel de drob de sare de care ne temem, dar, Adriana, chiar cred ca nu ai de ce.

Sigur ca nu va fi usor. E posibil ca Gabriel sa planga mai tare dupa tine, la 9 luni! Poate se adapteaza repede cu bona sau poate nu.

Eu am inceput serviciul cand fie-mea avea 6 saptamani, dar a stat mama cu ea cateva luni, la noi, ceea ce nu stiu daca a fost o idee grozava ca eu ma cert cu mama din orice!
Dupa aia, a venit soacra-mea, care nu lipise un pampers in viata ei!
M-am lecuit si de soacra-mea, am avut o bona. Nu a mers
Am mai avut o bona. Nici cu aia nu a mers
La un an, fie-mea se agata de gatul nostru si urla, si nimeni nu se putea apropia la mai putin de un metru de ea.
Asa ca de la 1 an si 2 luni am dus-o la cresa si am rezolvat problema.
Asta a fost pentru noi solutia.Pentru altii, solutia e bona, bunica, etc...

Ce este extrem de important! Tu la ce anume te temi ca nu o sa faci fata? La multa treaba de acasa? Sfat - angajeaza o menasjera. La gatit? Sfat = mai cumpara congelate. La pretentiile copilului? Sfat - aplica sfaturile de mai devreme, iar asta cu copilul nu va fi o problema.
Fa in asa fel incat sa ai mereu timp pentru el, chiar dca mancati o pizza sau ii calci sotului o camasa pe fuga, dimineata, desi, poate pana acum, il obisnuisei sa aiba de unde sa aleaga.
Si nu te panica, atunci cand vei merge la serviciu. Daca il vezi ca plange, nu te apuca sa plangi si tu, mai tare, nu te intoarce de 5 ori din drum, el se va speria, va crede ca nu te mai intorci. La fie-mea functiona intotdeauna sa ii las un obiect de-al meu, cand plecam, o esarfa pe care mi-o scoteam atunci de la gat, un colier. Sau sa ii desenez pe mana o inimioara. SI ii spuneam eu ca e de la mami si sa aiba grija de ea pana ma intorc, si cand ma intorceam ii mai faceam una si pe mana cealalta... si tot asa...
Ne=am facut mari, iar acum ma intreb cum o sa fie cu doi, desi am calculat foarte bine difrenta intre ei, tocmai ca sa nu am doi chitaitori de gat, sa nu ma intreb cum ma impart, cui ii bag in gura si cui ii shcimb pampersul, etc...
Iar de data asta stau acasa doi ani
Mult succes!


Anca mami de Eliza si 28+ cu Ligia Stefania

anaism59 spune:

Greu, tare greu m-am descurcat si inca ma descurc la fel de greu. Eu am stat destul de mult acasa si in plus suntem singuri in Bucuresti - fara mama, soacra, sora care sa ne ajute cu copilul..
Cand am dat copilul la gradinita am reinceput serviciul - si de aici au inceput problemele: de cateva ori copilul s-a imbolnavit odata intrat in comunitate - si noi fara backup - pt aceasta situatie - a trebuit sa stau acasa cu copilul - asta este o problema pe care tu nu o vei avea - decat cand va incepe gradinita. O alta problema este asa cum zicea Anca - programul zilnic: dimineata plecam la 07.45 de acasa - daca intarziem un pic - prindem aglomeratia - las copilul la 08.15 - merg la job, seara iau copilul de de la gradi pe la 18.30.. si fuga acasa. Odata ajunsa acasa da-i de mancare copilului, stat un pic cu el, baie, lapte, citit si somn pt copil. Pt mine incepe al doilea job : mancare, ordine etc, etc - la partea cu ordinea ma mai ajuta sotul - baie pt mine, ceva Tv si in pat si cu mine. Next day - o iau de la capat.... Tu nu vei avea aceste probleme decat mai tarziu .. copilul e mic si se va adapta cu bona/bunica etc, etc - despartirea o vei resimti tu muuult mai mult decat copilul .. Totul e sa il stii in regula acasa si restul vine de la sine.
Cat despre al doilea copil .. nu sunt in stare sa ma gandesc ... nu pot decat sa imi inchipui ca este ceva la limita imposibilului.
ps: anca - ai toata admiratia mea - ca te-ai hotarat pt un al doilea copil..

Miriluta spune:

Eu am 2 copii: Miru are 5 ani si Henrik are 8 luni. Lucrez full-time de cand Henrik avea 4,5 luni. Miru merge la gradinita si Henrik la Cresa. Cand ii duc eu la gradinita ii ia sotul meu sau invers.
Seara cand ajung acasa gatesc ceva rapid, bag copii la baie, si ii culc. Apoi pregatesc haine pt a doua zi.
Curatenie fac in week-end.
Bineinteles ca nu mai am timp de nimic, cum pun capul pe perna adorm...dar e ok. Ador fiecare minut pe care il petrec cu copii si fiecare minut la serviciu. Acum ca e cald, fetita mea si cu cele ale vecinilor sunt mai mereu afara in curte...bebe se chinuie de mama focului sa o ia la picior..
E greu dar totusi nu asa de greu cum imi imaginam

soficut spune:

Buna fetelor,

Am trecut si eu prin aceeasi situatie...insa Filip, baiatul meu avea 1 an si 4 luni cand am inceput serviciul (as spune eu ca e mai greu cand e mai maricel). La fel ca majoritatea dintre voi, am fost nevoita sa ma descurc singura, fara bunici si alte ajutoare...insa ne-am descurcat, nu aveam ce face. Nu pot sa nu-mi laud sotul care, de cand venea de la serviciu...statea numai cu Filip, ii facea baita, ii dadea sa manance, il adormea, ca si acum de altfel...Eu trebuia sa gatesc, sa fac curat...si multe altele pe care nu le puteam face cat eram numai eu cu Filip.

Bona am cunoscut-o in parcul unde ieseam de fiecare data cu Filip...am avut timp destul sa-i studiez comportamentul mai ales ca era bona altui copilas pe atunci...pana cand ne-am imprietenit si i-am propus sa vina la noi. Pot sa zic ca am fost atat de speriata la inceput, aveam impresia ca nu va face niciodata fata la cat era de agitat Filip, insa am ramas surprinsa cand intr-o zi (incepusem serviciul de vreo luna) sa vin acasa si sa-l vad pe Filip ca plange dupa ea si nu mai vrea la mine in brate. La inceput parca a fost putina gelozie insa apoi brusc am devenit foarte fericita....nu-mi venea sa cred ca e copilul meu. De atunci tot asa sunt...se inteleg de minune...mai are momente cand se lipeste de mine si nu vrea sa ramana singur cu ea insa sunt rare. Conteaza foarte mult cum se comporta bona cu el, iar asta nu poti sa-ti dai seama decat in timp.

Iti urez multa bafta si fii increzatoare.

Oana si Filip.