Casnicia mea a fost o minciuna? (2)
Raspunsuri - Pagina 21
naiuta spune:
LA MULTI ANI BAIATULUI TAU!
Multa sanatate si fericire!
hoppe spune:
Baiatul meu a fost fericit ieri.
Si-a serbat ziua cu colegii, la Mc.D., alaturi de parintii si fratele lui.
A fost o zi frumoasa, parca nimic nu s-a intamplat.
La un moment dat tatal avea lacrimi in ochi.
Pe zi ce trece imi este tot mai usor.Ma detasez, si copiii incep sa fie mai bine.Dar el este din ce in ce mai trist.
Exista inca durere in sufletul meu dar este altfel,nu mai este chinuitoare, pot sa o duc.
Va multumesc pentru urari.
Acum ma pregatesc si pentru ziua celui mare, pe 29.
Sper sa fie aceeasi liniste.
zepellina spune:
LA MULTI ANI !!!
Sa fiti sanatosi si numai numai bine.
cmirela35 spune:
copiilor tai,Anna!
Fetele ti-au dat cele mai bune sfaturi pe care le puteai primi,ceea ce as vrea eu sa subliniez e ca in primul rand contezi tu,ca si mamica,si copiii...Te-am pus pe tine prima,pentru ca doar daca tu vei trece peste probleme vor fi si copiii fericiti.Mici sau mari,ei simt tensiunea din jurul lor,tensiune cauzata nu de tine...
Ma bucur pentru vacanta in Bulgaria,va va deconecta pentru o vreme
Ce as mai putea sa iti spun eu?Si mie mi se reproseaza ca nu am facut destule pentru a pastra familia unita,nu trebuie sa mai pui la suflet cuvintele lui,va incerca mereu sa te faca pe tine sa te simti vinovata.Cred ca e ceea ce fac toti cei ce se simt vinovati,incearca sa paseze vina,putini sunt acei ce sa isi asume responsabilitatile faptelor lor...
E greu,dar incearca sa ii demonstrezi ca poti trai mai bine fara elE bine sa il ignori,e foarte bine,sper din tot sufletul sa ai satisfactiile pe care le am eu acum
Pe langa faptul ca am facut cate ceva din ce mi-am propus,am acum satisfactia de a-l vedea ca a realizat ce a pierdut
Si acum ma curteaza mai ceva ca atunci cand am fost fata
E important sa nu va certati in fata copiilor,ei chiar sunt nevinovati,si e bine ca ati fost impreuna de ziua lui,asa e normal.
Sa nu uiti insa niciodata ca fericirea ta inseamna fericirea copiilor.
Mult succes,si sa ne anunti ce se mai intampla,noi suntem alaturi de tine
betyboo spune:
hoppe ti-am urmarit povestea cu sufletul la gura. mult noroc alaturi de cei dragi tie!
hoppe spune:
Buna, fetelor!
Se pare ca am contract cu necazurile.
Saptamana trecuta copilul cel mare si-a rupt mana, a fost nevoie de operatie.
Deoarece l-am internat pe la 12 noaptea, pe tati l-am anuntat a doua zi dimineata, pe la 6, ca urmeaza ca baiatul sa fie operat in cateva ore.A venit imediat, si era f suparat ca nu l-am anuntat imediat.
Sincer, am vrut sa il anunt, dar eram prea furioasa.
Am simtit din plin ce inseamna sa fii singura, si am vrut sa evit o eventuala rabufnire a mea.Si in plus, chiar nu avea ce sa faca.
Cat am stat in spital a fost mereu in preajma noastra.
S-a comportat ca si cand nu s-a intamplat nimic, parca eram noi, cei de acum 2 ani.
A fost si bine si rau. Mi-am adus iar aminte de viata noastra.Si iar am simtit durerea in suflet.Foarte greu, dar a trebuit sa rabd pentru copil.
Stiti ce m-a uimit? Ca inca nu isi da seama ca el pentru noi nu mai este ce a fost.Este doar tati, care vine cand are chef sa isi vada copiii.
Copiii se distanteaza de el in fiecare zi pt ca face greseli fata de ei.
Poate sa le spuna de 1000 de ori ca ii iubeste, nu conteaza, copiii spun una si buna, ca il vror pe tati acasa, ca le este dor de el.
Au fost zile cand il sunau si ii spuneau ca doresc sa il vada.El nu putea, iar copiii nu intelegeau ca este ocupat.Imi ziceau ca tati deja ii uita, nu mai tine la ei.Asta este doar un exemplu.
Si degeaba vorbesc cu ei, si inecerc sa le explic situatia.
Dar, asta este.El cand a hotarat ca este mai bine sa renunte la familia lui, probabil s-a gandit si la consecinte.
Incerc sa il apar in fata copiilor de fiecare data.
Dar cred ca de acum incolo relatia lui cu ei este doar problema lui.
De ce oare trebuie sa ii spal eu pacatele?Am obosit. Cand m-a tradat pe mine practic si-a tradat si copiii.
Daca erau mai mici, poate reuseam sa ii duc cu vorba, dar sunt destul de mari si simt schimbarea din plin.
Deja incep sa primesc informatii precum ca este foarte nefericit si nemultumit de viata lui.
Cineva imi spunea ca roata se invarteste.Asa este!
Va multumesc pentru toate urarile primite!
hoppe spune:
Ei, Mirela, cata dreptate ai!
Cand a luat-o razna, imi spunea ca nu am facut nimic constructiv pentru familie timp de 15 ani, ca nu am facut afaceri.
Faptul ca mi-am vazut de servici (inginer), ca am avut grija de copii, de el, de casa.....etc, pentru el nu a insemnat nimic.Nu am avut ajutor de la nimeni, nici macar de la el, pentru ca era foarte ocupat.
Am fost doar o leguma, asa spune.
Credea ca nu ma descurc singura.
Da, nu ii pica bine cand vede ca fac fata, ca pot pleca si singura sa ofer copiilor concediu.
Cand eram casatoriti nu ma lasa sa conduc, ca vezi doamne nu isi simte viata in siguranta.
Ei, uite ce surpriza! Leguma conduce chiar foarte bine, si mai pleaca si cu copiii la plimbare.
Mereu ii intreaba pe baieti "mami chiar se descurca cu masina?".
Si, tot de la copii stiu, mereu imi cercetaza masina in parcare.
Cat de mult m-a desconsiderat! Si ce lucruri noi descopera!
Cred ca incepe sa vada cat de mult a fost iubit de familia, poate acum vede ce mult l-am respectat si cum i-am respectat mereu dorintele, doar ca sa ii fie lui bine.
quote:
Originally posted by cmirela35
Fetele ti-au dat cele mai bune sfaturi pe care le puteai primi,ceea ce as vrea eu sa subliniez e ca in primul rand contezi tu,ca si mamica,si copiii...Te-am pus pe tine prima,pentru ca doar daca tu vei trece peste probleme vor fi si copiii fericiti.Mici sau mari,ei simt tensiunea din jurul lor,tensiune cauzata nu de tine...
Ma bucur pentru vacanta in Bulgaria,va va deconecta pentru o vreme
Ce as mai putea sa iti spun eu?Si mie mi se reproseaza ca nu am facut destule pentru a pastra familia unita
E greu,dar incearca sa ii demonstrezi ca poti trai mai bine fara el
Pe langa faptul ca am facut cate ceva din ce mi-am propus,am acum satisfactia de a-l vedea ca a realizat ce a pierdut
Si acum ma curteaza mai ceva ca atunci cand am fost fata
E important sa nu va certati in fata copiilor,ei chiar sunt nevinovati,si e bine ca ati fost impreuna de ziua lui,asa e normal.
Sa nu uiti insa niciodata ca fericirea ta inseamna fericirea copiilor.
Mult succes,si sa ne anunti ce se mai intampla,noi suntem alaturi de tine
Toata viata e o continua speranta...
Mirela
Simoniq spune:
Dragele mele.
si eu sunt super trista... plang din orice...
i-am violat intimitatea, factura de mobil.
si am vazut cum vorbea cu o ..colega in fiecare zi cel putin 30min (asta cand eram in vacanta de craciun si noi eram certati si separati, tot din cauza d-rei, ca mi s-a parut ca sta prea mult pe langa ea, iar el nu se mai atingea de mine. eu lucrez in acelasi loc cu ei) si noaptea cate 2h si sms-uri multe; apoi daca nu deschideam emailul lui nu gaseam o melodie de dragoste (aceeasi pe care mi-o trimitea mie cand ma cucerea, nici acum 3 ani...).
Avem un copil asa frumos...
Oare chiar a meritat?? din cate inteleg, ea vroia doar sa fie avansata de el, ca e seful ei; apoi am impresia ca s-a dat la o parte, l-a "parasit"; dar nu sunt sigura; asa cum nu sunt sigura ca nu m-au inselat si fizic. desi nu ar tb sa am dubii...
Oare chiar merita sa mai continuam?
eu una mi-am pierdut increderea TOTAL in el.
desi cand il vad abia astept sa plece, totusi imi e dor...
din decembrie si pana acum m-a chinuit ingrozitor, nu si-a cerut niciodata scuze, se comporta cu mine uneori f urat, ca si cum EU as merita sa fiu pedepsita pt inselaciune...
e greu, f greu... m-am tot gandit la copilul nostru; daca nu era el, probabil mi-as fi revenit muult mai repede.
am realizat ca nu am fost niciodata fericita: nu imi face nici un compliment niciodata, e in competitie cu mine mereu la orice, nu ma invita nicaieri, nu apreciaza nimic din ce fac eu, nici macar cat de mult am grija de copilul sau, nu vorbeste cu mine nimic, in schimb cu strainii vorbeste non stop... despre sex nu mai mentionez; in toamna m-a facut sa ma simt asa bine, imi spunea ca "nu poate sa ma atinga, ca nu se poate preface"; eu am zis ca e indragostit, dar nu inteleg, ca aia e asa urata, si inculta, si cu prost gust; si ingamfata si de toate...
pe mine m-a pacalit; m-a luat de langa cineva care ma iubea cu adevarat, s-a luptat dupa sa ma recucereasca mult timp; am suferit atunci, dar credeam ca am facut alegerea vietii mele... ca am gasit un barbat adevarat; cand colo era mai imatur decat celalalt...
eu nu am parinti, nici rude apropriate, doar un frate prea mic, si el si familia lui m-au pus la zid pentru ...greseala LUI... eu ies de vina la toate; eu nu faceam decat sa il menajez, sa imi vad de copil si de slujba in acelasi timp, dar sa nu neglijez copilul...
se pare ca aici am gresit, ca l-am menajat si l-am lasat sa faca ce vrea el... acordandu-i libertate zic eu.
oare o sa mai fiu fericita vreodata? avand in vedere ca barbatii isi inseala sotiile mereu???
va pup.
ma simt asa singura...
Nu am apucat sa citesc toata povestea; mi se pare ca ai suferit mult hope, de atunci si pana acum, toata perioada pana ajungi sa nu mai SIMTI, e groaznica; pt mine au trecut 6 luni si inca sufar...
Simoniq spune:
quote:
Originally posted by hoppe
Nu era nevoie sa isi puna cenusa in cap, dar macar iertare sa isi fi cerut!
Citesc si nu imi vine sa cred... retraiesc prin ce trec eu...
eu, cand l-am parasit pe fostul prieten cu care trebuia sa ma casatoresc dupa 4 ani - pt actualul sot (marea greseala a vietii mele!!!), i-am spus prietenului corect ca imi pare ff rau, dar m-am indragosit de altcineva; puteam sa il mint, totusi am preferat sa ii spun adevarul, cu RISCUL ca el va spune tututor prietenilor comuni, familiei sale adevarul; am acceptat consecintele. nici acum nu imi pare rau ca i-am spus adevarul, desi mama lui pe care o placeam, nu mai pastreaza legatura cu mine, cum isi dorea ea...
OARE ei de ce nu pot??
intrebari retorice...
Simoniq spune:
quote:
Originally posted by try
Hoppe ti-am citit toata povestea, ce sa-ti spun, bravo tie ca ai avut puterea sa te rupi de el si sa-ti continui viata mai departe. Copiii sunt relativ mari si chiar daca shocul divortului se vede din plin, din fericire au cunoscut si cealalta fatzeta si multe in mintea lor sunt deja formate, setate, ar fi fost diferit daca ar fi fost mici si copiii nu ar fi cunoscut alta situatie decat mama si tata separati.
mi-ar placea sa iti spun si povestea mea...
ii citesti bine pe oameni.
am incercat sa merg la psiholog, dar nu am gasit pe cineva care sa imi placa, cu care sa ma simt compatibila... (desi in trecut am mai gasit...)
Copilasul meu are 1 an si 8 luni; nu pot spune ca ii duce dorul; de aia am si ramas in incertitudine atata vreme, pt el... altfel eram dusa de mult...
ii ducea dorul chiar si cand locuia cu noi; locuia e impropriu spus; seara statea un pic cu el si apoi se inchidea in sufragerie, in casa MEA... tot timpul era preocupat doar de EL insusi, de telefonul lui, de emailul sau si tot asa...
ii simteam lipsa enorm, venea f tarziu de la birou... sau pleca la sala, in we cauta de rezolvat cate ceva, sa fie SINGUR in masina...
acum, cand locuieste singur, pleaca destul de devreme de la birou, maxim 20.00... nu se mai duce la sala...
eu banuiesc ca oi fi gresit si eu cu ceva, dar avand aceasta problema a mea, o puteam rezolva daca il interesa; pe el nu l-a interesat, a preferat cica sa o discute cu o necunoscuta, ore in sir, noaptea... si cine stie ce altceva or mai fi facut ei...
NU POT sa uit; as fi uitat si iertat daca macar si-ar fi cerut scuze si s-ar fi comportat apoi frumos...; dar el spune ca nu a gresit cu nimic din punctul sau de vedere si ca el e barbatul perfect, si ca se simte f bine in pielea lui...
nu mai stiu unde sa ma duc, unde sa imi mai vars amarul, ca sa trec peste toate astea; nu inteleg de ce mai sufar pt el, cand nu e zi de la dzeu sa nu ma dezamageasca cu cate ceva...
multumesc...