Lasa-i sa te sinucida

Eu inainte de a o avea pe Daria credeam ca sunt o femeie de cariera. PLecam la 8 si ma intorceam la 9-10 seara avand in gand cum sa fac maine sa termin cat mai multe dosare.
De fapt cred ca si acum as vrea sa am o cariera infloritoare (cine nu isi doreste?) insa nu in conditiile capitalismului din Romania (daca exista asa ceva la noi). Mi-e frica de momentul cand o sa revin la servici. Mi-e frica ca fata mea va sta cu o straina toata ziua uitand incet incet ce inseamna cu adevarat mama.

Am primit asta de pe un blog si inca o data mi s-a confirmat nebunia in care traim. E trist.

''Lasa-i sa te sinucida!

-Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat...
Inteleg.
-Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei,
iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele.
Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara?
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de
munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?
"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica","mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce,
atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii
cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi?
Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?)
si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras?
Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala
(program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere,
iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai)
inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri
aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut,ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si
doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii
ca,de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia
pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil
ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca
in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum
zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.

Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul atat de valoros in aceasta lume globalizata.''



Dana mamica gingasei Daria (20.07 2007)

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=14" target="_blank">poza concurs - Dariaminuneamea

vandal spune:

Articolul a fost scris de un pierde-vara. Oare chiar credem ca toti cei care lucreaza ca niste idioti, care pun suflet in munca lor, care isi maninca zilele ca sa fie treaba facuta bine, sint chiar toti idioti?

Cel care a scris chestia aia e un imbecil sinistru care nu a pus niciodata suflet in ceva. Nici in munca, nici in famile.

micha08 spune:

Inainte de a avea copil, eram o femeie care-si iubea jobul, chiar daca-si petrecea multe nopti pe acolo, "o femeie de cariera". N-as fi acceptat in ruptul capului sa uit de jobul meu nici macar in concediu.
Acum doi ani jumatate a aparut in viata mea un ingeras care mi-a schimbat total prioritatile. Aveam aproape un an in care am incercat sa impac si familia si cariera mea. Erau dese perioadele in care imi vedeam copilul numai dormind pentru ca plecam dimineata prea devreme iar seara ajungeam la ore "astronomice", copilul meu manca numai cu bona, era ingrijit numai de bona, iesea in parc numai cu bona. Am simtit ca trebuie sa fac ceva. Si am facut! Am plecat de la acel servici, bine platit la o multinationala,.....fara regrete!!! acum am timp sa ma ocup si de copilul meu! Sa am si un servici care-mi permite sa mai si traiesc!

martie spune:

micha08 - si eu la fel, imi vedeam copilul seara la culcare, acum am al doilea si nu l-am mai lasat cu bone, il trezesc eu dimineata, il ingrijesc si iubesc ziua si il culc seara.
Daca as fi avut afacerea mea, as mai fi zis, dar totusi, sa nu uitam, chiar daca lucram la multinationala si chiar daca era un post de conducere, eram doar o rotita intr-un imens angrenaj. II pasa cuiva de copilul meu? Cu siguranta NU!

micha08 spune:

Deci nu sunt singura care a luat o astfel de decizie radicala. Martie, sa-ti creasca copii frumosi si sanatosi si sa va bucurati cu totii de viata!!!

martie spune:

micha08, mirajul multinationalei a apus demult, cel putin in Bucuresti, deja se contureaza "sindicatul de ... multinationala". Nu numai ca am luat aceasta decizie radicala, dar voi avea si "serviciul" pe cont propriu, cand va sosi momentul. De altfel nici nu pot spune decizie radicala, e in firea lucrurilor, ca sa zic asa. Iti multumesc pt. urari, iti doresc asemenea. Si aproape toate prietenele mele au procedat la fel, cand iti tii minunea in brate, nu mai conteaza altceva.

ddanagh spune:

Vandal tu ai dreptate in privinta modului cum e transmisa ideea insa esentza conteaza.
In Romania muncesti de dimineatza pana seara si asa zisilor patroni li se pare normal, parca nu au auzit in viatza lor de ore suplimentare, de respect fata de angajat.
De fapt ce vreau eu sa zic este ca in Romania parca exista asa o apasare, un stres pe care il vezi pe fetele tuturor pe strada.
Sotul a lucrat 3 ani in Germania si cu toate ca si acolo lucra pana tarziu era mult mai linistit, mai luminat, cu chef de viatza si glume... De cand a revenit in tara de la an la an devine tot mai apasat. Sta si mai mult la munca si tot nu termina, are tot mai mult fiindca au vazut ca poate duce si tot asa.
Cat despre multinationale - cel mai mult ma enerveaza ca cica au politica salariala foarte bine fixata. Spui sefului luni la rand ca esti nemultumit de salariu dat in comparatie cu beneficiile aduse firmei si iti spune ca nu se poate mari ca asta e politica salariala si cand iti pui demisia pe masa iti maresc salariul cu 30%. Mi s-a intamplat de doua ori. Acum insa pot sa mi-l mareasca si cu 100% eu acolo nu mai revin.
Hi, hi, cum ar fi sa revin si sa spun ca vreau sa stau 6 ore cum spune legea . Credeti ca se poate? NUUUUUUU, pentru ca o sa ai atat de munca incat nu ai cum sa termini nici in 10 ore.

Dana mamica gingasei Daria (20.07 2007)

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=14" target="_blank">poza concurs - Dariaminuneamea

anya spune:

Ai sa razi, dar eu lucrez intr-o multinationala si 2 ani am "servit" pe 6 ore (pana a facut piticul 2 ani). Acum lucrez 8 ore si mai intarzii cam 15 min pana sa plec. Ore suplimentare fac de craciun si paste dar platite 200%. E adevarat ca ce povestesc eu aici tine foarte mult si de departament/sefi. Nu peste tot e la fel. Si nu pentru toata lumea- doar pentru maxim pozitia de team leader/coordonator. Daca scrie manager...nu mai e la fel. Si desi simt nevoia de o schimbare ma gandesc inca bine ...sa nu pierd mai mult decat asi castiga.

sirimie spune:

Aici e o filozofie adevarata

Cioran nu a vrut niciodata sa lucreze pentru a nu fi intr-un sistem fix? El a fost student la Sorbona pina pe la 40 de ani pentru a profita de mesele de la cantina studenteasca, pentru care nu a trebuit sa lucreze la un servici.

E usor sa zici ca renunti la cariera pentru ca sa nu-ti creasca altul copilul. Dar este greu de facut. Tot copilul este cel care profita daca ai o cariera de succes. Parerea mea personala este ca trebuie gasita o cale de mijloc, ca nu e bine sa iti vezi copilul numai noaptea dar nici sa te detasezi de propria cariera. Conteaza mult calitatea timpului pe care il petreci cu copilul, nu numai cantitatea.


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

Annisia spune:

Mesajul initial are mai multe adevaruri incluse... Desi nu lucrez de dau pe spate si am un program destul de lejer, am constat ca uneori uit sa ma bucur de minunile vietii. Chestia asta m-a izbit intr-o zi, cand prinsa intre patru pereti ai biroului meu, avand grija sa-mi termin munca si s-o sterg cat mai repede acasa, m-a sunat un prieten... Stiti ce mi-a spus? Apropie-te de geam si priveste soarele! M-am ridicat teleghidata si am vazut un apus atat de frumos, ca mi-au dat lacrimile. Toate culorile Pamantului, tandretea, splendoarea si infinitul erau stranse intr-un dans in jurul Sorelui. Mi-am dat seama ca in ziua de azi suntem atat de prinsi in grijile zilnice, incat uitam sa apreciem un apus, un lan de flori, o petala vesela care se rasfata in adierile noptilor de vara, un val inspumat care mangaie malul si toamna din padurile muntilor.
Uneori uitam sa-i spunem celui de langa noi cat de mult inseamna, cat il iubim si cat de pustie ar fi viata noastra fara el...
Uitam sa ne strangem parintii in brate si sa le bucuram zilele... Cand v-ati imbratisat cu drag ultima data mama, spunandu-i ca-i multumiti pentru tot ce a facut pentru voi si pentru ceea ce sunteti???
Uneori uitam cat de puternici suntem si cat de frumoasa este viata, clipa de clipa...


Micul Yannis creste mare

Rufus spune:

Mesajul e clar si crud de adevarat. Nu este universal valabil, insa foarte actual. Genul de persoana descris acolo imi provoaca mila.


poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007