Daca totusi e nevoie de pedeapsa, cum sa o aplic?
Raspunsuri - Pagina 2
andututeutu spune:
Buna Crisseis!Sunt Mihaela.In primul rand nu ai mostenit genetic de la tatal tau comportamentul tau uneori gresit fata de copilul tau.Asa ai fost crescuta si te comporti ca atare .Dar i-ti dai seama ca nu procedezi corect si poti sa te corectezi,dar i-ti trebuie multa stapanire de sine.In al doilea rand si eu am un baietel (7 ani) cu care nu prea pot sa ma inteleg.Intotdeauna trebuie sa faca numai ce vrea el.Si ,ei bine ,il pedepsesc,pentru ca BATAIA NU ESTE RUPTA DIN RAI,asa cum credeau parintii nostri,sau cel putin unii dintre ei.Copii nostri ,cred eu,au o personalitate foarte puternica,iar noi nu stim cum sa procedam cu ei.Eu ,de ex.,am mari probleme cu el la lectii,pentru ca nu ii place sa scrie.Astazi am incercat sa fiu mai blanda cu el si mai rabdatoare,l-am laudat ,l-am incurajat,iar el afost mai binevoitor si mai fericit si afost si mandru de el pentru ca a scris foarte frumos.Totul a fost O.K.Deci problema este a noastra nu a lor.Noi nu avem rabdarea necesara.Eu mi-am luat cartea Irinei Petrea -SI TU POTI FI SUPERNANNI.Este foarte interesanta si este o carte de suflet.Cred ca te-ar ajuta .I-ti doresc multa bafta si sa ai multa rabdare.
filofteia spune:
quote:
Chiar nu-si pedepseste nimeni copiii? parca nu-mi vine sa cred !ma gandeam ca voi avea de la voi niste exemple de pedepse aplicate cu "intelepciune", nu ca mine(uneori)
Ba noi il mai pedepsim. Nu stiu daca cu intelepciune.
Pedepsele folosite de noi pana acum (7 ani si 4 luni) au fost privarea de TV, calculator, laptop si in cazuri extreme aparatele de ascultat muzica (MP3 player, CD Player). In functie de gravitatea faptei se mareste durata de privatiune.
Au fost momente in care a pus la incercare rabdarea noastra sa vada ce se intampla, la genul..."m-ati pedepsit ce se mai poate intampla?" Si am tot marit pedeapsa pana am ajuns la o saptamana fara toate alea...de atunci n-a mai incercat.
Intotdeauna ne-am tinut de pedeapsa, indiferent de cine a fost data (eu sau tati), indiferent daca ni s-a parut corecta (celuilalt) sau nu. Daca la nervi pedeapsa a fost data prea mare in raport cu fapta la prima fapta buna am micsorat pedeapsa.
Asa ca dupa pedeapsa face numai fapte bune in speranta ca micsoram pedeapsa.Acum in ce spui tu lucrurile sunt mult mai complicate. Baietelul tau si asa este fooarte stresat de toate evenimentele noi din viata lui...gandeste-te ca tu esti stresata, ca adult, dar el.
Un lucru mi-a atras atentia insa in mod special...relatia cu bunicii... daca intradevar tipa si ei la el, eu nu i-as interzice sa tipe la ei. Eu nu m-am amestecat niciodata in relatia lui cu bunica. Ca persoana diferita, aceasta are ale idei, metode, etc...asa ca atunci cand a venit s-o parasca pe buni de ceva, i-am spus ca este treaba lui, nu-i convine sa-i spuna. Daca a spus vreodata "dar buni ma lasa" iar am venit si am spus "este treaba ei, eu nu sunt de acord, cand este cu mine face asa." I-am explicat ca in relatia lui cu buni nu voi intervenii decat daca aceasta il bate sau il jigneste, atunci sa-mi spuna ca voi vorbi eu cu ea.
Eu am adoptat cu al meu o atitudine de genul "eu te respect, deci am pretentii sa ma respecti si tu" si "cand nu te voi mai respecta ai si tu dreptul sa nu ma respecti" . Ca orice om ma mai enervez si eu, asa ca atunci cand tip la el are dreptul sa tipe la mine, nu-i spun "eu sunt adult trebuie sa ma respecti sa taci si sa inghiti" odata ce eu mi-am iesit din pepeni ca adult, este firesc sa-si iasa si el. Daca insa tipa sau are o atitudine jignitoare fara ca eu sa "fac ceva" ii atrag atentia mai intai, apoi, numai daca continua, il pedepsesc. Cand are atitudini urate sau imi mai spune "mami te urasc" il imbratisez si ii spun ca eu il iubesc si asa, dar nu pot tolera atitudinea lui pentru ca ai eu sunt om si merit sa fiu respectat.
happiness spune:
Eu am aplicat rar,dar cu succes metode despre care am citit sau auzit,inclusiv la Super Nanny.Cea mai eficienta la fetita mea a fost metoda cu calendarul saptamanii-pentru fiecare zi a saptamanii primea un sticker la fapte bune sau o fata trista la fapte rele.Copilul meu a facut o adevarata criza cand la finele unei saptamani mai proaste-pentru amandoua-avand mai multe fete triste pe calendar,nu am mai facut nimic deosebit impreuna.De fapt ii era rusine de existenta acelor fete triste,sa nu le mai vada si altii,ce or sa creada despre ea...Acum depinde de copil,cat de sensibil este la lauda ,si aceasta este o foarte buna metoda.Mereu incurajat,mereu pus accentul pe ce face bun,exact in clipa in care face fapta buna,nu dupa.Recompensat nu doar cu lucruri materiale-desi nu am nimic nici impotriva lor-ci mai ales cu joaca impreuna,o plimbare cu mami,un film vazut impreuna.Copilul tanjeste de fapt dupa parinti,orice copil renunta la TV sau computer daca ii propui sa te joci cu el.