18 ani-iubesc o femeie matura!
Raspunsuri - Pagina 6
levantzoi spune:
Psihologul nu e medic.
E o alta meserie, in care exista diverse modalitati de abordare (de la psihanaliza la Gestalt).
Replica cu privire la titlul forumului nu te viza pe tine, ci pe administrator/moderator.
Mi-am exprimat pur si simplu regretul meu ca am fost pacalit de acel titlu, crezand ca se doreste ca oamenii care au cunostinte teoretice despre subiect pot incerca sa le utilizeze spre binele celorlalti.
Vazand ca de fapt titlul este cumva metaforic, si ca nu este vorba de aplicarea vreunei abordari de vreun fel, ci doar de discutii "de la om la om" am promis ca nu mai revin cu nici o analiza, pentru ca scopul meu nu este sa supar iar de discutii de tipul amintit nu am timp.
Inca o data scuze pentru neintelegere, bafta, curaj si multa intelepciune pentru nepotul tau!
Elise spune:
levantzoi,
eu, in mare, sint de acord cu ce ai scris tu - nimic exagerat, sint generalitati... Numai ca, si sint sigura ca stii asta, daca ne luam toti la purecat acum, precis comportamentul fiecaruia e generat de CEVA. Deci nimeni nu e "etalon" dpdv psihologic - sintem vii, intimplarile, TOATE intimplarile isi lasa cumva amprenta asupra noastra.
Ce incercam eu sa spun - si nu numai eu, vad ca mai sint pe aici cazuri izolate 
- este ca NU toate alegerile noastre reprezinta tulburari grave. Reprezinta uneori doar dovada ca sintem oameni.
Uneori efectiv ne place de omul respectiv. Atit. Asta e. Nici un "catch" la mijloc.
Oamenii se mai indragostesc - de simptomul asta n-ai auzit?
levantzoi spune:
@ Elise
Multumesc pentru replica.
Probabil ca nu e vorba doar de generalitati in ce am scris, probabil ca am atins un punct important, dar ma abtin sa comentez, pentru ca autoarea topicului si-a exprimat dorinta de a nu ma mai auzi in acest registru- dorinta pe care o respect.
Sunt multe de spus despre situatia data in topic, dar daca e vorba doar sa imi dau cu parerea, adica fara a analiza, nu am ce sa spun altceva decat deja cei in cauza stiu, de fapt nici macar atat.
Si atunci, daca tot nu pot spune nimic mai mult, la ce ar folosi orice as spune?
Nu am obsesii "forumiste", nu sunt un maniac al forumului sau al chat-ului. Am nimerit pe DC cautand ceva si am poposit cu cateva replici pe un caz tot de pe PSI si cu cateva replici acolo unde m-am mai nimerit sa se potriveasca oarescum ceea ce stiu.
PSI - mi-am imaginat ca e un sub-forum ce chiar dezbate ce-i in titlu-anume aspecte psihologice, si de-aia am indraznit sa mai zic cate ceva, ca altfel nu aveam nici o atractie pentru chestii de-astea de tip chat.
Cand am observat neintelegerea, m-am retras cu scuzele de rigoare si cu promsiunea ca nu mai analizez nimic.
adi_dalma spune:
Levantoi ,,,,kariguld este patimasa...atata tot.
Toti aici ne dam cu parerea din pct de vedere stiintific, experienta personala sau fapt divers.
Tu ai dat o serie de explicatii...si este f bine pt ca nu exista intamplare si fiecare lucru e intampla cu un motiv, nu?
Este stiut ca in general cautam parteneri dupa modelul familial...fetele vor soti asemanatori tatilor si baietii sotii ca mamele. este stiut ca fetele ce cauta parteneri mai in varsta simt nevoia unei protectii ce nu au avut o de la tatal lor.
Si eu si sotul meu studiem tiparele acestea comportamentale.
Parerea mea este sa nu te retri de pe forum ,,,, eu de ex am niste probleme la care as avea nevoie de un raspuns ca la carte ,,,,toti avem nevoie.
Kari ,,,, cand ziceam teribilism nu ma refeream la cel manifestat in fata parintilor ci a prienenilor,,,,prietenelor... fostei iubite 9apropos l a respins vreo fata ? vrea sa i demonstreze ceva??
Iar toata lumea a intrebat de ea si s a legat de comportamentul ei nu ca barfa ci pur si simplu este vital sa sti de fapta ce il atre si care i treaba pe acolo.
Cred ca parintii se comporta OK...sa o tina tot asa ca sa nu l piarda
pupici
mariamunteanu spune:
Sunt sigura ca aceasta relatie se va consuma si se va sfarsi de la sine. Poate aduce si avantaje pt. baiat: sa-l ambitioneze spre studiu, sa-i dea un exemplu bun - partenera este o femeie realizata si profesional si material, din patura superioara a societatii. Eu cred ca cea mai dezavantajata este ea pt. ca, se poate trezi ca peste
un timp tanarul o paraseste pt alta mai tanara.
Nu este ideal, dar nici nu mi se pare o situatie chiar tragica. Daca ma gandesc bine, este cel mai mic rau care i se poate intampla baiatului (ma gandeam la droguri, alcool, anturaj prost etc).
Si daca tanarul ar avea o relatie cu o fata de 16 ani careia, din nestiinta, i-ar face un copil, cum ar fi ? Scenariul este luat din realitate, cunosc asemenea caz.
Maria
levantzoi spune:
Nu m-am suparat deloc (nici pe Kari, Doamne fereste! Reactiile sunt adesea neasteptate la interpretarea etologica, exista si multe confuzii terminologice- de ex. agresivitatea si autoritatea sunt altfel intelese etologic decat in limbajul obisnuit, explicatiile sunt adesea socante etc.).
Dar sunt confuz in privinta sub-formului (PSI): e de psihologie aplicata sau nu?
Daca nu e, eu nu am ce cauta, din motivele de le zisei.
Daca e (macar acceptat asa), atunci de ce se supara lumea cand problemele sunt abordate asa?!
In fond, psihologia (si ruda ei hulita - etologia umana) se ocupa de omul normal, incearca sa il explice- nici vorba de patologie in sens medical.
Pshihologul, si cu atat mai putin etologul, nu sunt medici care te vindeca de nebunie (aia sunt psihiatrii, na!), ci oameni care te ajuta sa te descoperi.
Daca explici un pattern sau un imprinting (in cazul etologiei), pe un caz dat, nu insemana ca ai "pus un diagnostic"- nu are nici o legatura cu patologia psihiatrica (cel putin nu intotdeauna... :-)).
De buna voie omul isi spune pasul si asteapta un raspuns - cazul expus. Dar tot de buna voie e liber si sa nu mai doreasca sa i se explice ce i se intimpla (motivele il privesc). Dar fara suparare.
Eu am crezut ca s-a suparat Kari pentru ca i-am oferit o intepretare a cazului si ea nu dorea nici o interpretare (mai ales ca de fapt duce intr-o directie total neconvenabila) asfel incalcand regulile de exprimare pe sub-forumul asta, si de-aia am zis ca nu mai analizez.
Sincer, mi-e si frica de continuarea discutiei...
pisigri spune:
levantzoi...eu nu m-am suparat, ca nu as fi avut de ce, si nu am facut misto cind am spus ca as fi curioasa cum ar suna parerea unui psiholog referitoare la relatia mea. chestia cu pisicanaliza e "furata" dintr-o carte care imi este mie foarte draga, si sint si mare iubitoare de pisici....asta in caz ca ai crezut ca termenul e folosit in sens peiorativ.
kariguld....situatia mea a fost poate mai complicata...eu si sotul meu ne-am vazut prima oara intimplator la niste amici comuni, si a fost dragoste la prima vedere. s-a dovedit ca...a tinut si la a doua, a treia etc. el nu a mai fost casatorit (se jura ca nu se va insura niciodata), insa locuia de vreo 5 ani impreuna cu o tipa de ale carei calitati, ca si om, ma indoiesc si acum. intimplarea a facut ca ea sa plece la munca in strainatate la scurt timp dupa ce ne-am cunoscut noi doi....si uite-asa a inceput relatia noastra. nu sint nici mindra, nu-mi este nici rusine de asta, pentru ca....oricum, a fost "mai tare decit noi". au alternat perioade de fericire intensa, cit respectiva era plecata din tara, cu cafele furate pe ascuns cit ea era in romania. reactia alor mei (mama, pentru ca tata nu s-a implicat niciodata in chestii de-astea, desi e un familist convins si ne iubeste foarte mult) nu a fost de natura sa ma ajute; cind a aflat a urmat un scandal monstru, a trebuit sa ii dau orarul de la facultate, aveam dreptul la o ora dus o ora intors de la scoala si in rest trebuia sa stau in casa...m-a verificat de citeva ori cu telefonul sa vada daca eram intr-adevar impreuna cu ce prietena mai ieseam din cind in cind ...asa ca eram doi care ne ascundeam, eu pentru ca eram dependenta de parinti, el pentru ca dupa atitia ani de locuit impreuna la el acasa, femeia aia nu avea nici o specializare si nici un viitor clar...si pur si simplu nu avea unde sa se duca.
si ne-am ascuns asa...destul de mult. intre timp tipa cu pricina a aflat, a luptat sa ma indeparteze, nu a reusit...am vrut sa plec de citeva ori, imi luasem lumea in cap, era foarte insistenta si violenta in limbaj, acasa....abia incepusem sa recistig din libertatea de dinainte, pt ca ai mei erau convinsi ca incheiasem relatia...pina la urma ea s-a stabilit de tot in strainatate, nu-i e nici bine dar nici rau...noi ne-am mutat impreuna...la un moment dat le-am spus si alor mei ce se intimpla de fapt (am trecut sub tacere pina in ziua de azi faptul ca mai era cineva implicat in ecuatie)...l-au cunoscut, au vazut ca ma iubeste...au mai incercat sa se impotriveasca spunindu-mi ca o sa ne fie greu peste citiva ani, cind eu o sa fiu o femeie in floarea virstei si el un barbat care se indreapta repejor spre virsta a treia...stiam asta si stiu si acum. ma apuca groaza ca...firesc este ca el sa plece primul...si eu nu stiu cum as supravietui fara el. dar asta nu m-a facut sa il iubesc mai putin, si...eram deja "pierduti" amindoi, pentru ca sintem facuti unul pentru celalalt. pe linga toate lucrurile pe care le avem in comun, ni se intimpla atit de des ca din nimic, sa ne trezim sa vb amindoi odata si sa spunem fix acelasi lucru...
de aceea eu ma consider norocoasa. ma recunosc si in teoria cu tatal care a fost lipsit de autoritate, pentru ca mereu am fost atrasa de barbatii mai mari decit mine. pe de alta parte, am fost intotdeauna mult mai matura decit cei de o seama cu mine, de cind eram foarte mica. mereu am preferat discutiile adultilor in locul jocurilor cu copiii, etc.
dar relatia mea cu mama mea nu a mai revenit niciodata la ceea ce a fost inainte de "iti interzic sa-l mai vezi vreodata". si imi pare rau, chiar daca a iesit bine povestea cu actualul sot. banuiesc ca mi-ar fi parut cu atit mai rau daca lucrurile nu s-ar fi aranjat in favoarea noastra, sau daca intr-adevar m-as fi inselat in alegerea facuta. de aceea....ORICE ar alege baiatul, sustin ca trebuie sa aiba parte de intelegere din partea parintilor care, chiar si in momentele de cumpana, trebuie sa nu uite sa fie diplomati...
in rest...principala prioritate acum sint studiile lui, dar banuiesc ca daca ii place aceasta femeie matura, este si el destul de matur incit sa stie ca acestea sint foarte importante.
cit despre scenariul cu copilul....nu cred, dar daca e sa se intimple, baiatul trebuie sa fie convins pe cai pasnice de catre parinti ca solutia corecta este sa le accepte acum ajutorul, pentru ca pe viitor sa ii poata oferi copilului o viata asa cum merita.dar asta mi se pare un fel de worst case scenario....care e destul de improbabil, avind in vedere relatiile deja existente ale familiei cu tipa cu pricina. in fond, daca tinea asa de tare sa faca un copil putea sa il faca cu oricare dintre barbatii de pina acum. chiar nu cred ca e o conspiratie ca sa-l "nenoroceasca' pe bietul baiat.
iar inimi frinte, in caz ca se despart, am avut fiecare dintre noi....daca un adolescent debusolat din miile care se cearta cu prietena/prietenul in fiecare zi s-a sinucis, nu inseamna ca trebuie sa scoatem "indragosteala" in afara legii....parerea mea !
marius spune:
Eiii vedeti cum complicati singuri situatia. Adica o dezvoltati fara a sti cu siguranta care este situatia defapt. De aceea am subliniat faptul ca se porneste de la ipotze eronate nu imposibile ci false. Teoria este una practica ne omoara. 
Dincolo de toate insa cred ca era suficient sa ramana raspunsuri directe simple la nivel de opinie. Intre opiniile exprimate in mod sigur se pot alege cele care sunt cel mai apropiate de crezul sau opinia celui care le solicita dar se pot alege si alte puncte de vedere noi poate nestiute sau prea putin stiute. Insa concluzia, decizia si responsabilitatea cade doar in sarcina celui ce solicita sfaturi si/sau opinii si/sau experiente similare.
Eu ceea ce am raspuns se leaga si de faptul ca sunt sexual discutand un barbat si am trecut in mod inevitabil prin etapele de viata inclusiv a celor 18 ani, am experienta personala de a discerne in ceea ce ma priveste ce anume consider ca am gresit sau ce am facut bine, unde am intalnit riscuri si cum am trecut de unele in timp ce altele le-am luat "la bord" iesirea la liman devenind o noua experienta, am experienta unei relatii cu o femeie din multe puncte de vedere nu doar din punct de vedere sexual, recunosc pragurile prin care am trecut eu in viata, psihologia mea in timp, erorile si castigurile si toate acestea ATENTIE!!! mi-au fost caracteristice MIE. Unele se aplica altora altele nu dar multe elemente sunt comune asa incat cred ca inn multe cazuri pot sa-mi exprim opinia cu o doza de partinitate destul de mare. Aici fiind multe mamici/femei in mod natural pot cauta raspunsuri pe care doar le pot banui asa cum eu pot cauta raspunsuri de la sexul opus din exact acelasi motiv. De aici castigul comun. Invatam sa gasim raspunsuri, informatii care sa ne ajute sa ne ordonam mult mai eficient viata personala si cea de grup(sociala).
Acum ca sa nu calc tocmai eu peste ceea ce spuneam adica simplificare in exprimare repet NU CRED ca aceasta relatie sa-i dauneze. Acea femeie nu poate fi oricine. Ca nu a avut un mariaj reusit nu este obligatoriu din cauza ei. Poate pur si simplu NU A NIMERIT BINE! Exista aceasta posibilitate. Si in casnicie trebuie sa ai si un DRAM de noroc (oare doar un dram?). Nu poti sa caracterizezi un om din vorbe, iti poti face o imagine asa cel putin imi fac eu exista o probabilitate din informatiile prezentate insa NU O GARANTIE.
Este important pentru acel baiat sa mearga mai departe adica sa nu i se schimbe viata fundamental. Aici poate sa fie o problema cel putin teoretic. Adica sa nu-si schimbe prioritatile cel putin nu fundamental. Parintii pot sa simta daca se modifica sau nu, ei vor simti primii in mod sigur.
Ce cred ca este de facut? In primul rand sa fie calmi. Rabdatori. NU ESTE NIMIC NOCIV! Poate incomod. Trebuie sa realizeze ca la urma urmei fiecare dintre noi avem dreptul la propriile experiente. In fond acestea ne formeaza. Dincolo de toate pot sa aiba amandoi de castigat, am mai spus. El in mod sigur pentru ca este la inceput de drum ca si barbat si o femeie in adevaratul sens al cuvantului poate sa fie o mina de aur din multe puncte de vedere pentru el. Si psihologic, si ca si ordonare si de ce nu, extrem de important sexual. Aici nu am fost de acord cu ipoteza substitutului nu cred absolut deloc in crezul acelui baiat de a substitui (constient sau nu) imaginea materna. Fals. Iubirea de mama este fundamental diferita de sentimentul (uneori senzatia) de iubire fata de sexul opus oricen ar fi in afara de mama. Nici macar nu suporta comparatie, sunt paralele ca sa nu spun divergente iar convergente nici atat. Dar iar intram in teorie. Da poate sa iubeasca o femeie notiunea de femeie matura este extrem de subiectiva. Iubeste o femeie in toata completitudinea ei de femeie. Tot respectul atata vreme cat si reciproca este sufient de stabila nu neaparat identica! Si cand nu va mai fi se va stinge la fel de natural precum exista in prezent. Pentru simplul motiv ca in viata dincolo de teorii "it happens!" (asa se scrie? daca nu va rog sa-mi spuneti ca sa stiu in viitor).
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
levantzoi spune:
...pisi:
Citat: "mama, pentru ca tata nu s-a implicat niciodata in chestii de-astea, desi e un familist convins si ne iubeste foarte mult".
Sincer, "nu s-a implicat" si "familist convins" nu prea se potrivesc.
levantzoi spune:
Nu e vorba de ce este in realitate, ci de felul cum pui tu problema, in fraza aia.
In orice haitic exista confruntare, prin confruntare se formeaza ierarhii. Cam asa e si la om- prin confruntari si tensiuni se creaza ierarhii, in care sunt prinsi toti cei din familie si din anturaj. Mai discret decat in natura, ce-i drept, dar relatia dominat-dominant e totusi prezenta.
In cazul tau probabil ca situatia asta a fost extinsa, cuprinzand si pe cealalta femeie. E cam greu de dus, imi imaginez.
Reactia parintilor tai e legata de aceasta reafirmare a dominatiei. In haitic, exista intotdeauna un lup care e "omega", adica diametral opus lupului alfa in ierarhie.
Sunt convins ca ai actionat, si inca destul de perseverent (constient dar mai degraba inconstient), fapt ce probabil a dus si la relatia ta de acum si la inlaturarea celeilalte femei.
Suna cam deranjant, dar exista competitie naturala si in sanul familiei si al celei de origine si a celei noi...
Nu as folosi insa exemplul tau pentru kari- cred ca sunt cazuri diferite.