18 ani-iubesc o femeie matura!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Biologic vorbind, nu avem nici o programare sexuala legata de diferenta de varsta (intr-un sens sau in celalalt). Ca si in natura, unde, sa spunem, maimutele- se imperecheaza dupa considerente ierarhice, si nu dupa varsta...

Relatiile de autoritate sunt recunoscute in etologie (dar nu numai) drept determinante pentru relatiile interpersonale. Lipsa autoritatii este o frustrare.

Am citit candva un studiu care demonstra ca fetele cu tati fara autoritate dezvolta sentimente de dragoste pentru barbati mai in varsta, ca un substitut al acelei autoritati. Si observatiile mele de viata merg in acelasi sens.

Nu am argumente, dar pot presupune, prin analogie, ca si la baieti este la fel- in lipsa autoritatii materne vor cauta un substitut intr-o relatie amoroasa cu o femeie mai in varsta.

A- prin "lipsa autoritatii" inteleg o lipsa de indrumare, o neglijare a foramrii limitelor la copii, si nu o lipsa a "bataii la fund".

Autoritatea este cea care convinge cand argumentele nu sunt suficiente sau nu sunt posibile (cum ai putea sa opresti un copil sa manince de pe jos? La 2-3 ani nu va intelege in nici un caz in ce consta pericolul acestui lucru- mai degraba se lasa convins de autoritate, de dorinta de a nu-si supra parintii etc.).

Autoritatea este cea care este recunoscuta (degeaba bati odrasla de-i suna apa in cap, daca ea intelege din asta doar ca profiti de forta ta fizica mai mare).

Problema e tocmai confuzia asta intre autoritate si dominatie fizica. Daca autoritatea nu se formeaza (nu e recunoscuta) reperul fundamental al haiticului - ierarhia- va lipsi cu desavarsire, ceea ce va afecta masiv impulsul social al celui frustrat.

Bun- sa presupunem ca mama si copilul in cauza se afla in situatia descrisa mai sus- anume lipsa autoritati materne (care poate fi considerata in familie de obicei drept lupul beta) a condus copilul la relatia cu o femeie (mult) mai in varsta.

Situatia nu mi se pare lipsita de pericol, pentru ca, in teoria de mai sus, este un substitut al familiei de origine, si nu o familie noua formata pe relatii de dragoste (sau, in sfarsit, de interes...).

Ca orice astfel de substitut, el poate dura extrem de mult, pentru ca se intemeiaza pe o relatie de ierarhie naturala, si nu pe o relatie convenita. Din punctul asta de vedere, e o situatie extrem de grava, ce va afecvta probabil intreaga viziune despre viata a celor 2 (presupun ca si femeia are o tara ce a facut-o sa accepte, dar nu am nici un fel de elemente sa rationez).

Ce-i de facut? Pai, in primul rand inlaturarea cauzei- mama trebuie sa-si impuna (macar in al 12-lea ceas) autoritatea. Adica, sa intervina in actele vietii cotidiene prin stabilirea de repere, argumentat si ferm.

Orice fel de discutii despre relatia in sine nu vor duce nicaieri, pentru ca daca este adevarata fundamentarea ei pe o noua ierarhie sociala, adica pe convingeri de origine biologica, vorbele nu vor destrama noua relatie ierarhica (nici bataia, nici puscaria, nici tortura- de fapt, nici o forta nu schimba convingerile, in afara altor convingeri).

Sigur ca sex fara casatorie este visul oricarui adolescent, dar mi-e teama ca in situatia de fata nu e vorba de asta, ci, dupa cum spuneam, de o educatie primara non-autoritara care a condus la necesitatea unui substitut al mamei.

Singura insa, aceasta treaba nu ducea decat la fantasme. Ghinionul a facut probabil ca si de cealalta parte, femeia sa fie lipsita de repere (habar nu am de ce, ar trebui aflat cine a crescut-o, in ce fel, daca a mai avut relatii sau nu, daca au fost traumatizante etc. etc.).

Concluzia e ca daca mama reface autoritatea, baiatul poate percepe relatia amoroasa in mod corect, fara pericole, dar asta nu e suficient, pana cand femeia nu este "extrasa" din mediul sau etologic deformat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

au fost si multe cazuri de adolescenti care s-au sinucis din relatii cu persoane de aceeasi virsta: care e diferenta? In adolescentza "pisicul" e fragil, oricum.
Teoretic, mie mi se pare ca o femeie de 33 de ani e oarecum mai constienta de implicatiile faptelor ei decit una de 15 - care la o adica l-ar putea respinge, accepta si tot asa doar ca sa vada care e treaba cu farmecele ei feminine.
Oricum, riscul de a face o greseala e valabil in ambele tipuri de relatii. Pentru ca sinuciderea depinde de cel care o comite. De echilibrul lui. De nimeni altcineva.

In rest... pentru cele care se gindesc deja cum va fi relatia peste 20 de ani si cu trei copii, ce sa zic... Pot eventual sa zic hello?!?! Trebuie neaparat sa te mariti cu oricine esti la un moment dat, altfel "iti bati joc emotiile si de sexualitatea lui"?!

Pentru ei - probabil pentru amindoi - e doar o etapa din viata. Fiecare are nevoie de ceva de la celalalt. Relax... nu trebuie neaparat sa existe una bucata victima.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Pai, deja sunt victime amandoi.

Dupa considerentele de mai sus, cei doi nu se afla intr-o situatie de dragoste/sex, ci intr-un surogat de familie de origine.

Sunt, dupa parerea mea, peste 75% sanse ca relatia asta sa se transforme in casatorie, tocmai pentru ca vor cauta sa legitimeze ceea ce au construit impreuna, rezolvand frustrari profunde.

In absenta unei actiuni clare de auto-modelare a mamei, singura sansa de disparitie a acestui surogat ar fi intemeierea sa exclusiv pe sex din partea femeii- dar cu cat trece timpul, cu atat si aceasta sansa (oricum mica) scade.

Stiu ca "dragostea invinge totul", dar daca demonstratia mea de mai sus e valabila, nu e vorba de dragoste aici. Sau, daca vreti, dragostea devine doar o scuza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi_dalma spune:

Levantzoi...interesanta explicatie. Si logica.

Daca eu as fi mama lui as spune, asa cum am zis mai sus; Mami trebuie sa fi barbat adevarat (ca tatal tau sic). Daca vrei sa o meriti trebuie sa ti termini scoala, safi student etc etc.

Ce ma ingrijoreaza e faptul ca ea e cam haotica... 3 casatorii pana la 33 de ani?? Hm
As intelege doar sa fie o tipa superba care sa nu accepte (fizic) un barbat decat maritata fiid cu el... desi nu pare. Altfel?

Cumva sunt de acord cu ce au zis fetele mai sus! Fantezie de adolescent sa aiba o super femeie matura care sa i confirme masculinitatea.

Iar ea? poate s a saturat de barbati versati si misogini si vrea ceva mai pur in viata ei...sa o vada si pe ea cineva ca pe o icoana...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Hep- 3 casatorii pana la 33 de ani? Daca e adevarat, mie incepe sa mi se contureze "Umwelt"-ul ei: nevoie de afectiune, lacune de considerare a personalitatii, slujba/profesie decisa pe consiuderante de bani, cu un anturaj strain, familie de origine supra-protectiva dar neglijenta afectiv etc.

In acest "peisaj", valorile se formeaza incidental, nu au stabilitate: astazi e importanta meseria, maine e mai importanta familia, poimaine e sexul... Comportamentele urmeaza valorile si de-aia sunt asa stabile. Dar conditia e ca si valorile sa fie stabile.

Intr-un "Umwelt" fluid, care nu are granite impuse de valorile recunoscute personal, e normal ca femeia sa urmareasca "rasplata".

"Viata trebuie sa ii dea si ei ceva, trebuie si ea sa simta placere, are dreptul la placere dupa atata suferinta cata i-a oferit viata."

OK-placerea o cautam toti, ce ar fi rau in asta? Pai, e rau daca placerea e considerat o "datorie" pe care viata o are fata de noi.

In mod normal, omul respecta in devenirea sa toate relatiile care exista in societate si, cel mai important, se bazeza pe ele.

Adica, nu poate exista implinire proprie (fericire, na!) in afara societatii (pana si asceti au nevoie sa fie recunoscuti de ceilalti).

Pai, in acest caz, ceea ce ofera implinire femeii respective mi-e teama ca nu e baiatul in sine, ci "viata"- "Viata" e cea care a oferit aceasta ocazie, ca o plata pentru cat rau tot "viata" a facut femeii.

Partea buna (ei bine, dupa mine exista si asa ceva!) e ca e foooarte posibil ca "rasplata" sa se consume, sa apara alte valori (unele chiar moral si etic extrem de riguroase), care sa determine un alt comportament. In acel fel, situatia actuala devine ne-interesanta, iar noile valori pot impune chiar ruperea ei violenta.

Ce-i de facut? In primul rand ruperea femeii respective de familia sa de origine.

Apoi, cautarea unui echilibru in afara profesiei -poate chiar schimbarea meseriei (daca sursa frustrarii e asta). Stiu, toti vor sari drept in sus spunind ca e o "meserie banoasa". Pai, exact aceasta parere ca e suficient ca o meserie sa fie banoasa pentru ca sa fie si placuta a condus la nenorocirea mulor oameni (probabil si a femeii respective).

La ce folosesc banii, daca modul in care ii obtii iti aduce mai multa suferinta decat cata fericire iti aduc atunci cand ii cheltui??!!
----

"Si ce daca o fac cu unul mai tanar? Atata bucurie sa am si eu de la viata dupa cat de nefericita m-a facut. In definitiv, si lui ii place si ce-i rau in asta?!".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Amina_Marina spune:

Relatia este dezavantajoasa pentru ea, nu pentru el, isi pierde timpul cu un putoi care nu are nici macar experienta sexuala in loc sa-si caute un barbat bazat din toate punctele de vedere.
Morcovul tanar si Gaina Batrana face ciorba buna, pe naiba, tot mai bun e unul copt, e mai dulce si gustos.
Pentru el este o experienta avantajoasa, are multe de invatat de la o femeie ca ea.

quote:
Iar ea? poate s a saturat de barbati versati si misogini si vrea ceva mai pur in viata ei...sa o vada si pe ea cineva ca pe o icoana...



Decit sa am o relatie cu un biberonar , mai bine fac gargara cu pioneze.

.............................................
Doi Trandafiri Albi,
in Rasaritul Primaverilor.









Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Varsta nu garanteaza experienta, nici macar in domeniul sexual.

Mi-e teama si ca poate fi exact pe dos- tocmai inabilitatea ei sexuala sa fi contribuit la cele 3 casnicii destramate (e o ipoteza contra careia nu exista argumente din cele prezentate).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

levantzoi, explicatia ta e interesanta, dar nu se aplica in cazul asta!
cumnata mea, la crescut bine pe baiat, e o persoana foarte echilibrata, nu am auzit-o sa tipe vreodata la copii, sau sa se palnga de ei ca nu stie ce sa le mai faca.... din ce am vazut eu si am constatat, relatiile parinte-copil au fost dintotdeauna bune la ei. deci nu se pune problema autoritatii!!
fratele meu si sotia lui sunt niste parinti pe care multi adolescenti si-i iar dori, apropiati de copii, implicati in viata lor, responsabili!!
nush ce parinte ar spune
intr-o astfel
de situatie:"wow fiule, ce tare esti!! ce ma
bucur de relatia asta, esti succesul educatiei mele!!!" cand stii ca ti-ai crescut bine copilul, ai investit TIMP in educatia lui, te-ai ocupat de el la modul activ, cum te simti cand afli ca fiul tau e implicat intr-o astfel de relatie???
mie una, nu cred ca mi-ar pica bine!

ce vi se pare anormal ca tipa are trei casatorii la activ??? a fost alegerea ei!
prima casatorie a durat 3 ani jumate, iar urmatoarele doua cate un an. relatia mea cu femeia asta a fost una, medic-pacient, dar intotdeauna am crezut despre ea ca este superficiala, ca om!! profesional este foarte buna!!! arata bine, are bani, masina, are de toate material vb, ar putea oricand sa-si gaseasca un barbat apropiat de varsta ei si sa aiba o relatie. nu stiu cum a inceput relatia lor, cred ca nici nu are prea mare importanta. cumnata mea imi spune ca, baiatulnu sa- schimbat in rau, numai ca a capatat asa o aroganta.... deocamdata nici ei ca parinti nu au reusit sa afle multe de la el, caci abia de cateva zile au aflat de relatia fiului!

Kari

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

casniciile ei s-au destramat din cauza faptului ca ea nu s-a impacat cu rolul de sotie si femeie de cariera. si nici copii nu-si dorea, pe cand fostii, da!
nu discutam despre performantele ei sau ale lui, sexuale, atata timp cat nu stiu motivatia lui de a intra intr-o astfel de relatie si nici pe a ei, nu ma pot pronunta! si nu vreau sa fac presupuneri!
remarci ca, putoi fara experienta sexuala si morcov tanar....sunt rautacioase!
as vrea sa vad ce ati face voi, daca ati fi in locul parintilor lui??? nu discutam despre ce sa scris intr-un ziar de scandal din Ro, ci despre durerea unor parinti normali, anonimi, care cauta niste raspunsuri la problema lor.

kari

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns levantzoi spune:

Ce ineamna de fapt "Crescut bine"? Adica, esti sigura ca stii in ce mod a a avut loc educatia lui?

E foarte usor de confundat "inscrierea pe traiectoria dorita" cu "educatia":

Un adolescent care invata bine, are note bune, e politicos si ingrijit are toate sansele sa fie perceput ca "bine-crescut". Fara ca asta sa insemne cu necesitate ca e si "educat"- adica pregatit pentru viata pe propriile picioare.

Perceptia de catre ceilalti e una, profilul psiho-social e alta.

E adevarat ca din motive pe care nu le discut, succesul in viata e masurat in cultura noastra exclusiv dupa indicatori de cantitate (posibilitatea de a aface avere, sau macar de a avea (mai mult decat) suficienti bani). Aspectelor interioare putini parinti le dau atentie.

"Ce, nu-i destul ca am facut bani pentru el? I-am luat casa, i-am luat masina, l-am insurat cu o fata la locul ei. Ce altceva si-ar mai fi dorit?". De cate ori nu ati auzit astfel de rabufniri, mai ales atunci cand "odrasla" o ia razna (droguri etc.)

Pai, poate ca si-ar fi dorit sa mergi cu el la pescuit, mai tata! Sau poate ca ar fi vrut sa gateasca cu tine o data, mai mama!

Sau poate si-ar fi dorit sa se simta ocrotit, sa-i asculte cineva necazurile, sa gaseasca mereu un sfat provenit din autoritatea experientei de viata samd. Dar NU! Parintii i-au dat "ce au crezut ei ca-i bine pentru el": casa, instruire (nu educatie!), bani...

Crescutul asta "bine" e de mirare cate intelesuri are...

Eu cred ca "iubesc o femeie matura!" (cuvintul in sine - matura)ascunde de fapt reprosul baiatului catre o maternitate ne-autoritara, iar faptul ca mama si anturajul cred ca "l-au crescut bine" nu face decat sa demonstreze persistenta in invinuirea lui (a baiatului) sau a ei (a femeii in cauza), in locul cautarii cauzelor. E intotdeuna mai usor sa dam vina pe altii decat sa ne recunoastem propriile greseli.

De parca greselile nu ar apartine tot vietii normale... Primul pas ar fi probabil sa ne cautam propriile erori in viata, in special fata de ceilalti. Apoi sa vedem in ce masura altii au gresit fata de noi. Stiu insa pe proprie piele ca asta e cam greu...

Daca invinuirea lui si a ei va continua, in afara faptului ca nu cred sa dea vreun rezultat, aceasta va ascunde si mai adinc ceea ce ne e teama sa recunoastem...

Mergi la inceput