relatii intimite si sarcina

De fapt asta sper sa aflu daca intimitatea unui cuplu poate fi exclusa de sarcina atata timp cat conditia fizica permite.
Sunt insarcinata in luna a 7 si suntem casatoriti de mai putin de un an. Daca la debutul sarcinii sotul meu isi facea probleme pana cand vom putea face dragoste, acum nu mai exist ca femeie pentru el. De mai mult de o luna si un simplu sarut trebuie sa-l "cersesc". Schimbarea s-a instalat atat de brusc si orice dialog in acest sens imi este refuzat. Mi-e un prieten bun si nimic mai mult. Iar eu tanjesc dupa mangaierea lui si ma doare ca mi-o refuza. Daca mi-ar explica de ce poate mi-ar fi mai usor dar ma lovesc de tacerea lui si neputinta mea de a schimba ceva. Am facut "urat", m-am "lingusit", am incercat un dialog rational dar nimic...
Daca a trecut cineva prin situatii similare si a reusit sa inteleaga de ce, m-ar ajuta sa stiu.
Va multumesc anticipat pentru interes fata de acest subiect,
Luana

mariamunteanu spune:

Poate se teme sa nu provoace o nastere prematura. Spui ca ai incercat sa discuti cu el, ce explicatie ti-a dat ?

Maria

lorellay spune:

Si eu tot asa cred..ca ii e teama lui....
Si cred ca nu trebuie sa-ti faci probleme....mai ales daca esti sigura ca asta e din cauza sarcinii si nu altceva...Ori ii e frica..ori nu-i place..ca nu mai esti tu cea dinainte...acum esti mai ..."rotunda"....

Lorellay 7+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

rrox3 spune:

Nu cred ca temerea de o nastere prematura sau de vatamarea bebelusului il tine la distanta... daca asta ar fi fost motivul ar fi discutat cu tine fara probleme si nu ar fi exclus sarutarile si mangaierile.
Cred insa ca e speriat. De faptul ca va deveni tata in curand, si ma indoiesc ca vreun tata e vreodata pregatit pentru asta dinainte sa i se intample.
Nu cred ca te mai vede altfel decat "locuita" si cred ca se simte vinovat de ce simte. Spaima si vina ar explica tacerea. Parerea mea. Poate fi mai mult de atat.
In locul tau i-as explica ca imi face rau si mie si copilului, ca eu resimt distantarea asta ca o respingere si ma simt exclusa cumva... as incerca sa-l fac sa vorbeasca.
Tin pumnii!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

poze cu noi

anya spune:

Sotul meu era stresat sa nu "strice" copilu'.
Eu am ramas insarcinata dupa ani intregi de analize, inseminari, fiv, asa incat era un copil "pretios" si asa a ramas ideea si la al doilea. Mentionez ca n-am avut interdictie de la medic la nici-una din sarcini, ba mai mult, la a doua sarcina am avut chiar "indicatie" pt declansarea nasterii.

Mindy spune:

Dar cu burtica cum e? o atinge? ii pui mina lui pe burtica ta sa simta bb?

Sinteti casatoriti de mai putin de un an, probabil sotul tau e speriat ca s-a trezit asa de repede in postura de viitor tatic si simte ca nu ati avut suficient timp pentru voi inainte sa apara bb.
Si sotul meu era cam distant in ultimele luni de sarcina, daca nu eram eu super fericita si jucausa poate ca nu ma alegeam nici cu o mangaiere, ma cuibaream in bratele lui ca o mitza si el nu avea de ales :) .. chef de iubit sincer eu nu prea aveam cu burtongul ala imens, simteam ca il strivesc:).
Acum ii pare rau ca nu a fost mai dragalas atunci, din cind in cind ii arunc cite o pastila despre cum a fost atunci cu mine si burtica si nu ii prea convine. Mi-a spus mai tirziu ca era putin speriat, nu stia cum sa se poarte.

Daca pare speriat de meseria de tatic ce il asteapta trimite-i articole despre viitori tatici (de aici de pe DC - sectiunea tatici), pregateste-l pentru marele eveniment.

gabi_fer spune:

Eu cred ca e putin speriat sa nu-i faca rau lui bb la care se adauga probabil si teama de a fi tatic. Pentru el, bb este ceva inca inexistent, discutam noi mai multe dupa ce il va cunoaste. Sotul meu imi spune, acum, ca el nu simtea prea multe referitor la bb cend era in burtica, poate doar nerabdarea de al cunoaste. Dupa nastere, de multe ori eu nu mai am loc intre ei

alex_ioanid spune:

sigur e speriat sa nu pateasca bebelul ceva, si poate ca nu indrazneste sa iti spuna ca sa nu te "streseze" cumva... sarcina femeii inseamna si pentru barbatii foarte multe schimbari... peste cateva luni vor fi tatzi... e ceva nou si pentru ei... noi suntem oarecum "obisnuite" cu ideea de a fi mama, si il simtim pe cel mic cum se dezvolta in burtica noastra, si stim cand e ceva in neregula cu el... barbatul priveste oarecum din-afara totul... nu il simte ca si noi... nu poate sa stie cum e cu el... poate ca e la fel ca si atunci cand face dragoste cu o virgina... nu stie cat de mult inseamna prea mult pentru ea, nu stie ce sa faca sau ce sa nu faca ca sa ii fie bine domnisoarei... el poate doar sa urmareasca reactia fetei si faca totul in functie de ce citeste pe fatza ei, de trairile ei. cand am facut dragoste prima data, iubitul meu ma intreba din 2 in 2 secunde daca ma doare si daca vreau sa se opreasca sau nu, era cred ca de o mie de ori mai stresat decat mine si imi crea si mie o stare de agitatie... oricum pana la urma a fost minunat... cred ca asta e cel mai important!
in ceea ce priveste sarcina, desi zice ca inca de pe acuma se gandeste la ce pozitii o sa gasim atunci cand eu o sa am burtica mare-mare (ca sa nu-i faca rau la bebe sau mie), sunt sigura ca o sa fie atat de fricos, si o sa penetreze atat de superficial... oricum o sa fie bine si asa, ca doar n-o sa murim daca cateva luni nu o sa facem dragoste asa cum trebuie ... asta e! daca am un baietzel asa delicat si sfios langa mine... ma multzumesc si cu el... glumesc sunt cea mai fericita ca il am pe el
important este sa il intelegi, si sa treceti impreuna peste toate... si sa ii explici ca ai foarte multa nevoie de el...

luana2000 spune:

va multumesc pentru pareri, sfaturi si experienta impartasita.
Mindy, nu prea-mi pune mana pe burtica, chiar e foarte atent sa nu ma atinga din greseala. E protector dar rece. In primele 2 trimestre ale sarcinii ma mangaia mereu si era nerabdator sa creasca. Acum pare "oripilat cat de mare e" cu toate ca nu sunt genul de graviduta butoias, nu sunt foarte mare, nu m-am umflat, nu am pete pe fata etc.
Daca nu ar fi asa "la program" acasa as trage concluzia ca are pe cineva. Sper sa fie doar speriat.
Sper sa nu-mi afecteze fetita tristetea ce o resimt de cate ori ma gandesc la noi, cum am fost si cum am ajuns.
Uneori citesc caldura in ochii unor persoane aproape straine si atunci doare cel mai mult. Pentru ca in ai lui nu vad nici o raza de duiosie. Parca ar fi un lup prins in cusca care te priveste un pic ostil, un pic temator si defensiv. Si culmea,cand am aflat despre sarcina el parea mai fericit decat mine.
Sper sa se schimbe dupa nastere. Sper sa-l pot ierta pentru ce nu mi-a oferit in aceasta perioada.