intrebare de copil

filofteia spune:

quote:

---

tlaura, dar daca murim nu inseamna ca nu mai existam. Eu i-as povesti despre bebe din burta, el acolo papa de la mami, aude zgomote, doarme, suge degetul, are o viata si e foarte fericit... apoi se naste, viata din burta se opreste, dar urmeaza de fapt ceva mult mai frumos si interesant. Asa si cu moartea, este un inceput pentru o alta etapa, de ce nu, poate chiar mai interesanta.

---

Donia ce frumos ai scris...

La noi problemele astea sunt deja batatorite... Avea 2 ani jumatate cand am avut in familie doua decese (socrul si bunica sotului, de ambii foarte apropiati) asa ca au aparut de atunci intrebarile. A fost chiar un moment cand a facut chiar o ierarhie cu cine va muri primul, in functie de varsta. Mie sincer, mi-a fost frica sa-i spun altceva decat adevarul...ca toti ne nastem, traim si murim. Nimeni nu stie cand, asta o hotaraste Dumnezeu. Dar ca ne ducem la cimitir, tocmai pentru ca sufletul celor dusi dintre noi, ne vegheaza. Cert este ca anul trecut cand a murit mama mea, reactia a fost absolut normala... nu au mai aparut intrebari.

Lu_mi spune:

Noi nu am avut inca discutia asta... cel putin nu cu mine. Din felul cum se juca aveam impresia ca pentru el moartea inseamna un somn lung, din care te trezesti pina la urma. Sa fii vorbit ceva cu bunicii poate, sau la gradinita, nu stiu. In orice caz, nu stiu ce-mi povestea baiatul meu ieri, ceva fabulatii de genul "mami, peste 100 de ani usile se vor deschide cu buton" dupa care completeaza "oare eu o sa traiesc pina atunci?". M-a lasat cu gura cascata.

Lumi si www.flickr.com/photos/mihai2003/sets/" target="_blank">Mihai (21.11.2003)

sanziana72 spune:

Si fiica mea de 3 ani jumate e preocupata de imbatranire.
Cu moartea s-a obisnuit. Acum 2 ani ne-a murit cainele, acum un an a murit o matusa foarte apropiata. Asa ca moartea a venit pentru ea ca fiind ceva firesc.

Intr-o seara a inceput sa planga dintr-o data in hohote. Cand am intrebat-o de ce, a spus ca plange "Pentru ca mama imbatraneste!"

Iar acum vreo doua seri a intrebat-o pe bunica. « Ai fost tanara si esti batrana. Cum ai facut ? (in sensul de cum ai facut ca sa imbatranesti ?) »
Abordarea m-a surprins si m-a blocat. Ce faci ca sa imbatranesti ? Traiesti.

Concluzia a fost ieri cand mi-a spus ca ea nu vrea sa fie batrana, vrea sa fie doar tanara!

Inca mai lucrez la cum sa o obisnuiesc cu ideea ca nu e nimic rau in a imbatrani.


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

ellinia spune:

Si eu am avut un soc din asta acum cateva zile de am ramas fara glas. Eram in bucatarie si a venit la mine baietelul meu de 3 ani si doua luni si imi spune "baietelul ala nu are mama, mama lui a murit". Dupa ce mi-a trecut socul m-am dus repede dupa el in camera, era la ora de desene pe Minimax si ma gandeam ca poate a vazut ceva la desene, si n-am reusit sa ma edific pe moment. Dupa cateva zile eram cu el cand se uita la desne si am vazut o reclama despre copiii care nu pot merge la scoala, fiind nevoiti sa munceasca. Era un baietel imbrcat ponosit, care taia lemne si spunea ca nu poate merge la scoala. Si atunci Stefan iar "baietelul asta nu are mama, mama lui a murit" si atunci m-am prins ea ca si in ziua aceea vazuse reclama respectiva. Dar de unde si pana unde ideea ca nu are mama sau ca a murit nu stiu. Nu l-am intrebat de unde i-a venit ideea, sau daca stie ce inseamna sa mori, cu prima ocazie cand il mai aud am sa-l intreb sa vad ce-mi respunde.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c

Dorsilia spune:

hmm, observ ca dupa 3 ani copiii incep sa-si puna astfel de probleme: si baietelul meu de 3 ani si 8 luni chiar zilele trecute m-a luat la o discutie din asta asa din senin, a venit la mine in bucatarie, s-a urcat pe scaun, eu gateam, si el a inceput:

"mami, mie cand o sa-mi creasca par pe fata o sa fiu batran?"
"eu nu vreau sa fiu batran"
"nu vreau sa imbatranesti nici tu"
"vreau sa fii mami mereu nu batrana"

i-am tot explicat eu cam ce ati scris si voi anterior...a ascultat, s-a vazut ca "rumega" in el ce ii spun. A parut ca a inteles. A evitat ideea de moarte, nu a mers cu discutia pana acolo.

a sarit apoi la alta idee, aceea ca

"eu vreau sa fiu iar mic ca sa incap inapoi la tine in burtica, imi placea acolo"

i-am explicat ca eu abia am asteptat sa creasca sa poata iesi din burtica, sa-l pot imbratisa si pupa, si sa ma joc cu el, pt ca in burtica nu puteam asta. Asta l-a multumit foarte tare imediat.

se pare ca a fost o zi cu intrebari pt el pt ca sarea de la una la alta mereu, a fost curios cum mi-au crescut mie tzitzile si de ce....

Doamne, a fost asa de dragut, statea acolo pe scaun balanganind din picioruse si debita intrebari intruna. Si chiar astepta raspunsuri le. In cele din urma m-am sters pe maini, l-am luat in brate si l-am invartit pe sus intrebandu-l daca stie cat de mult il iubesc eu....a raspuns foarte edificator cu bratele larg desfacute "asa de muuuuuuuuult" :))

anya spune:

Eu am 2 baieti de 5 si 2.5 ani. Am trecut prin intrebarile astea cu cel mare, cam de pe la 3 ani incepand. Cu nascutul a fost mai usor: era mic,mic in burtica la mami si a crescut mare si m-am dus la d-na doctor sa-l ajute sa iasa. Pe unde a iesit? Pintr-o gaurica de la funduletul lui mami (noroc ca n-a vrut s-o vada). Si dupa aia a fost fratiorul lui in burtica...si tot asa. Fetele au titi mai mari ca sa bea bb-ii cacao. (uite-asa , poate voi ati dat lapte dar se pare ca eu am dat cacao)
Copii mananca , se fac mari se casatoresc (deocamdata amandoi vor sa se casatoreasca cu mine, asa ca voi fi bigama) si imbatranesc. La faza cu imbatranitul cam incepe sa planga si zice ca nu vrea sa imbatranesc.

Intr-o seara, ma pusesem in pat si mauitam la televizor. Matei, cel mare, nu putea sa doarma si vine la mine in camera, ma mangaie pe ovraz si-mi zice: Mami, sa ia grija sa nu te imbolnavesti!

Cu moartea s-a rezolvat mai usor pt ca exista un desen animat cu Tom si Jerry in care Tom moare si urca pe o scara rulanta de lumina si ajunge la un tren (trenurile sunt pasiunea lui). Deci dupa ce mori e un fel de desen animat.

oana_s spune:

haha...fii-mea (3 ani jumatate) ma tot intreaba de vreo jumatate de an...ce e sufletul, unde se duce, ce e aia moarte etc.
I-am dat si eu explicatii pe masura varstei, ca toata lumea...ca atunci cand murim inchidem ochii si ii deschidem in alta lume, mai frumoasa, cu ingeri etc.
Cea mai haioasa faza a fost insa cand m-a intrebat daca eu cand voi imbatrani voi fi urata ca bunica (a mea) si i-am raspuns ca daca se preocupa sa ma duca prin saloane de infrumusetare, voi fi o batrana frumoasa

A fost multumita de toate explicatiile, acum le da ea altora cand vine vorba

Oana si Mara 11.08.2004

witeflower spune:

Am mai raspuns ceva in leg cu asta si la "Parintii intraba...", ceva legat de intrebari despre moarte ale copiilor...

Discutand cu un coleg, acesta m-a intrebat: "Bine, dar daca noi le tot povestim copiilor despre ingeri, despre o lume frumoasa dupa moarte, daca le spunem doar de bine, ca sa nu se sperie...nu exista riscul SA VREA sa plece in acea lume?"
Poate cat sunt mici, nu, ca nu vor sa se desparta de parinti, dar cand mai cresc putin?

Cand baietelul meu a inceput sa puna intrebari, am insistat asupra faptului ca oamenii sunt foarte tristi cand moare cineva drag, pentru ca nu-l mai pot vedea, nu mai pot fi impreuna. Si ca e ceva normal sa fie tristi si sa planga.

ileanna spune:

Eu am citit-o putin pe Francoise Dolto care zice ceva de genul ca trebuie sa li se explice pur si simplu cum stau lucrurile. Fix atunci cand apare intrebarea, fara amanari si fara explicatii complicate.

Cica nu vor fi devastati pentru ca la varsta lor este pur si simplu curiozitate tehnica si nu au cu ce sa asocieze aceste lucruri.

Dar din cate spuneti voi ... nu este asa.

29S cu bb Vlad

http://bd.lilypie.com/STIcp2.png

patou spune:

tomai deschisesem un subiect (inapoi la scutece?) acum cateva zile intrebandu-ma de ce baietelul meu a inceput sa faca pipi in pantaloni - pur si simplu fara nici un motiv.

abia acum mi-am dat seama ce s-a intamplat. cred ca ceea ce s-a intamplat in cazul baietelului meu se leaga mai mult de acest subiect :)) ca sa citez din cartea pe care o citesc acum (Jean-Jacques Crevecoeur -Les enfants de l'autonomie)

Trei ani. Criza:sex, moarte, timp
pana la varsta de 3 ani (in cazul meu 4 :) copilul se identifica cu ambii parinti: sunt in acelasi timp ca mama si ca tata, sunt ca si ei.Inca nu are constienta sexului sau. In aceasta perioada, pentru 2 motive copilul realizeaza ca el are numai unul din cele 2 sexe. In primul rand realizeaza asta din punct de vedere gramatical -vorbim de un baiat spunem el, vorbind despre o fetita spunem ea - iar apoi observand diferentele anatomice. Este momentul in care realizeaza brusc ca lumea se imparte in doua.


pe scurt, copilul care se credea androgin descopera ca el nu are decat un singur sex. aceasta descoperire e traita ca si cum cealalta jumatate ar muri. E momentul in care copilul descopera notiunea de timp. In jurul acestei varste copilul pierde o parte din el insusi, si in acel moment traieste o experienta despre moarte (nu stiu cum sa-i zic altfel)

Din aceasta cauza incearca sa "refuze sa creasca".Vrea sa se imbrace cu hainele pe care le avea la 1 an, sa ceara din nou biberonul, sau (cazul meu) sa faca pipi pe el. Aceasta regresie poarta o semnificatie particulara: As vrea sa revin inaintea "mortii" mele, pentru ca atunci eram nemuritor.

sper ca ati inteles ceva :))