Dor de bona

...daca nu demult jubilam plecarea bonei(full-time) din casa mea pe langa problemele minore (taiat salata,curatat baia,dat cu aspiratorul)a aparut o problema majora...dorul...nu al meu caci eu ma simt libera...fara ea in casa insa fetita mea chiar sufera...nu numai ziua...dar si noaptea...se trezeste si o cauta...i se pare ca bate la usa...desi in cei aproape 2 ani cat a stat la noi nu am simtit ca ar fi fost faorte atasata de ea...mai ales ca...eu veneam "des"acasa - avand un program de lucru 8 - 13 pauza 17-21 deci participam la masa de pranz,seara la baie,seara fara mine rar adormea...astepta cu sufletul la gura povestea mea ...in week-end doamna mergea la sora ei - deci toata ziua impreuna - nu neaparat am fost o mama invizibila - si chiar nu inteleg DE CE ?! oricum importanta nu are - dar cum scapam de dorul ei...dimineata merge la gradinita pana la ora 14/apoi masa de pranz/dormit/ mai apoi program in functie de timpul nostru ...(acum nu lucrez)

Cu gandul la copilarie traiesc din plin www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=17" target="_blank">emotia copilariei m-am transformat din in , si lupt neinfricat PENTRU EGALITATE

dodo spune:

Explicatia mea ar fi ca bona isi adapteaza programul dupa al ei, si nu invers. Hai sa ma esplic: a fost o perioada (scurta) in care femeia la care merge fi-mea a fost in vacanta la familia ei in Sri Lanka. Perioada a coincis cu vacanta de vara a elevilor, deci am fost echipa completa acasa, zbenguiala, ciorovaiala, mers la plaja, parc, tacim complet. Vreau sa zic ca aproape zilnic imi zicea sa mergem la tipa, desi ii spuneam ca a plecat s-o vada pe mama ei si nici un alt copil nu mai merge la ea pina nu vine, o lasa moale, ca peste 2-3 zile s-o luam de la capat cu explicatiile si tot asa pina a inceput scoala si a putut in sfirsit sa mearga din nou la ea. Tipa asta a avut grija de copiii mei de vreo 4 ani, deci au trecut pe rind pe la ea si vreau sa spun ca trag la ea pt. ca efectiv tot timpul ei cit sint la ea le este dedicat in intregime-tu acasa nu stai tot timpul dupa coada ei, mai bagi o rufa la masina, mai calci, un aspirator, o mincare, ceea ce iti rapeste timpul iar la viste mici copiii sint extraordinar de egocentrici, abia dupa 4-5 ani inteleg explicatii de om mare, pina atunci ai de furca cu "bine da'de ce?"...Ai rabdare, cu timpul o va uita.

lorelaim spune:

Posibil si pt ca bona facea parte din viatza ei de zii cu zii si rutina are efect calmant si re-asigura copilul. Daca ceva "lipseste" din "peisaj" copilul va simtzi un fel de nesigurantza/ anxietate pe care va incerca s-o "repare" - adica va dori ca lucrurile sa fie "cum au fost inainte". Cu multa rabdare, dragoste, intzelegere dedica-tzi cat mai mult timp posibil fetitzei tale si fa-i un "program incarcat" (parc, muzee/gradini pt copii) astfel incat sa fie totul cat mai "exciting" in viatza ei si sa uite usor-usor ca "ceva lipseste din peisaj".

Lorelai

http://community.webshots.com/user/UndevaCandva

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

ciarli spune:

Eu cred ca copilul se atasase sincer de ea. Imi aduc aminte, cu nostalgie de bona noastra, a mea si a sora-mii, atat de mult am iubit-o. Ne culca la pranz, apoi venea mama si pe ea, pe Nana, nu o mai gaseam si atunci plangeam amandoua de ni se rupea camasa pe noi, desi a doua zia era prezenta din nou. Si acum am dese momente de nostalgie (a murit saraca) dar imi e foarte dor de ea. Imi aduc aminte cum arata, cum se imbraca, cum vorbea, cum isi facea parul permanent si isi vopsea sparncenele, imi aduc aminte de pantofii, rochiile, capoatele si margelele ei. Am iubit-o si o iubesc enorm. Si mi-e tare, tare, tare dor de ea.

www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia

marami spune:

`neata buna! Si eu fac parte din categoria fericita a mamicilor cu bone minunate. In septembrie cand a plecat de noi, (probleme de sanatate, operatie) am preferat sa o inscriu la gradinita pentru ca oricine ar fi venit dupa ea nu as mai fi fost multumita, cu atat mai mult cu cat am mai avut experiente inainte cu bone. Oana de cateva luni bune tot de ea vorbeste si intreba asa ca in de 8 Martie ne-am infiintat la usa ei cu un buchet de flori iar de atunci mandra mea e fericita si eu la fel ca nu trebuie sa o chinui in fiecare dimineata cu trezitul... azi par exemple n-a vrut sa merga la gradinita.



Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)

pozne-npoze

witeflower spune:

Eu cred ca pt copil, bona a ajuns sa fie parte din familie, parte din viata ei - chiar daca tu erai "mami" cea draga si mult dorita.
E firesc sa ii fie dor de ea - si ce se poate face?
In primul rand, daca nu v-ati despartit de bona in relatii tensionate, as zice sa stabiliti o zi in care sa-i faceti o vizita. Sau sa o rugati pe bona sa iasa cu voi impreuna undeva, in parcul de joaca (sa fie un teren neutru - nici la ea, nici la voi...). Sa inteleaga fetita ca bona nu e o persoana care "a parasit-o" sau ca nu sunteti voi cei care "ati alungat-o". Daca nu se poate sa facti asta, incercati sa-i explicati fetitei, "ca unui om mare", dar in cuvinte simple (si sincer!) cum e treaba cu bonele si de ce acum s-a terminat.

Pe de alta parte, daca nu lucrezi, ai putea sa o iei uneori de la gradi mai repede, sa o culci la pranz acasa? Sa zicem in zilele de marti - sau egal care. Sa iti faci propria rutina cu ea. Si in acea zi sa preiei putin din rolul bonei, adica sa fii dispusa sa te joci mai mult cu ea, sa faceti chestii placute si distractive amandoua, sa fie o zi a voastra (chiar daca asta inseamna sa renunti la alte treburi in acea zi).

Dar ar fi ideal sa o poata revedea pe bona uneori. Cand cineva pleaca din viata unui copil, acesta nu intelege de ce si sufera foarte mult, se simte parasit, abandonat, sau tinde sa-si atribuie o vina, ceea ce nu-i face bine. Las-o sa-si exprime sentimentele si incearca sa nu te enervezi, sa o asculti, sa ii spui ce ai inteles tu din ceea ce ea incearca sa iti comunice...Asa o vei ajuta sa depasesca cu bine dorul de bona si, in plus, iti vei construi o relatie mai apropiata cu fiica ta (visul oricarei mame, nu?)


"Oamenii mari nu pricep niciodata nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii"
(A. Saint-Exupery, "Micul print")