Sunt ingrijorata
Sunt ingrijorata | Autor: ildiko75
Buna! Sunt mamica unui baietel de 1 an si 10 luni,si ma supara foarte tare comportamentul lui in situatia in care, atunci cand nu obtine ce vrea, sau ii interzic ceva, atunci se arunca jos, da cu capul de covor, sau de dulap, sau isi da palme pe cap el singur. Mentionez ca noi nu l-am batut niciodata, il iubim foarte mult, traieste intr-un mediu linistit, deci nu stiu de unde provine aceasta iesire. Nu face des,dar totusi sunt ingrijorata. Sa il duc la un psiholog? Nu as vrea sa-i dea medicamente sa-l calmeze. De altfel este un copil foarte energic, vesel, il iubim foarte mult. Voi ati mai patit asa? Cum sa-l fac sa-i treaca?
Raspunsuri
ladyJ spune:
quote:
Initial creeata de ildiko75
Buna! Sunt mamica unui baietel de 1 an si 10 luni,si ma supara foarte tare comportamentul lui in situatia in care, atunci cand nu obtine ce vrea, sau ii interzic ceva, atunci se arunca jos, da cu capul de covor, sau de dulap, sau isi da palme pe cap el singur. Mentionez ca noi nu l-am batut niciodata, il iubim foarte mult, traieste intr-un mediu linistit, deci nu stiu de unde provine aceasta iesire. Nu face des,dar totusi sunt ingrijorata. Sa il duc la un psiholog? Nu as vrea sa-i dea medicamente sa-l calmeze. De altfel este un copil foarte energic, vesel, il iubim foarte mult. Voi ati mai patit asa? Cum sa-l fac sa-i treaca?
Indiko,psihologul nu-i da medicamente.Psihiatrul e cu medicatia.
Psihologul iti poate da niste sfsturi foarte bune cu ce sa faci sau sa nu faci referitor la copil.Si te va lamuri care e cauza acestui comportament.
Du-te si vorbeste cu unul si vei vedea cum se schimba lucrurile.
kariguld spune:
aaalllloooo? ildiko, ce psiholog? ce medicamente? sunt reactii ale copiilor, "oarecum normale", trebuie sa vezi care este motivul pentru care are asemenea "iesiri".
a, acuma vad ca ai spus ca: "atunci cand nu obtine ce vrea sau cand ii interzic ceva". reactia aceasta o are ca sa te convinga pe tine sa-i dai ceea ce vrea, e o forma de exprimare!! daca a facut de cateva ori asa, si a obtinut de la tine acel "ceva", o va face mereu pentruca stie ca asa se poate obtine ce vrea el!
trebuie sa fii ferma, si sa-ti respecti cuvantul atunci cand ii spui nu doresti sa-i dai ce vrea el.
trebuie sa mai fie pe aici, in subiectele vechi problema asta, abordata si discutata.
oricum, pregatestete pentru viitor, caci de acum inainte copilu va descoperi noi forme de exprimare a dorintelor lui.
sanatate si putere de a -ti creste copilul.
Kari
kariguld spune:
eu nu sunt pentru psiholog si nici psihiatru!!! nu de acuma, nu pentru astfel de comportamente! cumpara mai bine o carte si citeste, sunt atatea carti cu sfaturi despre cresterea copiilor.....
daca ai vazut emisiunile lui super Nany, poate ai retinut de acolo niste lucruri foarte simple, si usor de aplicat.
Kari
anya spune:
Si al meu baiat (cel mare) a incercat sa ma convinga cu scene de tavalit pe jos. Tin minte si acum, eram in parc si a inceput sa urle ca nu vrea acasa, dupa care s-a trantit pe jos si dadea din picioare. L-am tras frumusel de langa o balta (macar sa nu se ude) si l-am lasat sa se tavaleasca, spunandu-i calm, dar ferm: Te las acolo pana termini de urlat si vom merge acasa. M-am asezat pe un gardulet din apropiere si am asteptat sa se plictiseasca de urlat, dupa care l-am luat de mana si am plecat de acasa. A mai incercat de cateva ori, dar cu acelasi rezultat si s-a potolit. Evident ca se uita lumea ca la urs, dar nu m-a interesat.
Cel mai bine e sa-l anunti ca peste 5 minute va trebui sa..."faca ce nu vrea" , astfel incat sa se obisnuiasca cu ideea. Deocamdata al tau e cam micut si nu stiu cat intelege notiunea de timp, dar poti incerca.
rrox3 spune:
Ildiko e foarte normal comportamentul baietelului tau. Se apropie de 2 ani si varsta asta e considerata apogeul tantrum-urilor. Da o cautare pe net cu "tantrum" si o sa gasesti o tona de informatii. Nu e cazul sa vizitezi un psiholog si cu atat mai putin sa te gandesti la medicamente! Succes!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
Luna75 spune:
greul de acum incolo incepe - sa vezi cand incepe sa vorbeasca -asta nu si nu si 
NU
si pentru ca sa detaliez putin - fetita mea- de cand a venit pe lume -a reusit sa obtina tot ce vrea - caci altfel ...inebuneam desi...e o fetita cuminte,ascultatoare,inteligenta dar cand si-a pus ceva in cap - acolo ramane...
Cu gandul la copilarie traiesc din plin www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=17" target="_blank">
emotia copilariei m-am transformat din 
in 
, si lupt neinfricat PENTRU EGALITATE
Annie80 spune:
sa fii un pic mai ferma si cand mai are crize privestel in ochi de la naltimea lui si spunei ca Nu accepti asemenea comportament din partea lui, si indiferent ce va face nu va obtine.... (ce doreste).
------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.
alra spune:
buna, noi avem acelasi tip de probleme (acuma e mai binisor) si am fost sa intrebam la o asociatie care se ocupa aici de cresterea copiilor.
uite un raspuns de al meu de la un alt topic, si uite si un link la topicul respectiv unde sunt multe raspunsuri pe o tema relativ similara.
iti urez succes, stiu ca e foarte dificil.
quote:
cam tot ceea ce ziceti voi ne-au zis si noua aici la asociatie cand am discutat de crizele Laurei:
- cat mai multa atentie pozitiva: adica sa te joci cu el si sa-l bagi in seama cand e linistit
- cat mai putina atentie negativa: adica sa il ignori cand face crize din nimicuri si e greu de linistit
- cand cere ceva aberant sa ii oferi o alternativa: ex cere o jucarie foarte scumpa sau aiurea, ii oferi ceva la schimb
acuma chestia asta cu atentia pozitiva si negativa merg mana in mana, daca o faci pe una trebuie sa o faci si pe cealalta - adica daca il ignori cand face crize dar nu te joci cu el in rest nu duce nicaieri bun, cum si reciproca - tot timpul il bagi in seama tot rau duce. eu cred ca "echilibru" e cuvantul cheie.
sa nu va fie teama ca ii "frustrati" daca ii lasati sa planga. dimpotriva, daca vad ca parintele nu cedeaza la dorinte aberante si la crize cu aruncat pe jos nu or sa o mai faca si vor fi copii mai fericiti. si chiar daca ceea ce cer e normal in cazul in care modul in care o cer e urat spuneti-le "nu inteleg ce vrei, te rog linisteste-te si spune-mi cu ce pot sa te ajut". nu e nici o afacere daca ne invatam copiii ca pot obtine orice daca tipa suficient de mult sau tare. e o perceptie artificiala asupra lumiii care le va dauna ulterior cand nu veti mai fi langa ei sa le indepliniti orice dorinta. eu stiu pe cineva crescut asa, acum are 22 de ani si plange sau sta suparata jumatate de zi daca nu vrei sa stai la poza cand are ea chef.
acuma eu cu explicatiile nu stiu cum functioneaza la 3-4 ani insa fi-mea de 2 ani cand intra in criza poti sa vorbesti tu si sa ii explici ce vrei caci pur si simplu se inchide in ea si urla pana faci ceea ce vrea ea.
si eu cred ca crizele copilului vin majoritar din dorinta de a i se acorda atentie. problemele noastre cu Laura au inceput dupa o perioada in care am fost amandoi bolnavi destul de rau si nu o bagam prea mult in seama. insa nu sunt de acord ca aceasta e regula generala. daca Laura face o criza in supermarket este pentru ca a)este obosita, b)ii este foame, c)este plictisita. pai ce mie imi convine ca trebuie sa fac cumparaturi dupa servici moarta de foame? de ce i-ar conveni ei?
ce mai fac eu - incerc sa o responsabilizez pentru a o tine ocupata: o pun sa puna lucruri in cos, sa impinga cosul sau desfac un pachet de biscuiti din magazin fara sa stric barcodul, ma rog, orice ii distrage atentia.
la fel si in casa: in loc sa o las singura cat fac treaba o tin (cand pot) dupa mine si ii dau si ei ceva de facut - scoate rufele din masina si le baga in uscator, goleste masina de vase si pune vasele la locul lor, atata cat poate ea sa faca. nu aveti idee ce o distreaza sa ma ajute! si ce importanta se simte
eu insa nu ma supar niciodata pe Laura - adica nu ma enervez pe ea. daca face ceva aiurea (varsa, strica ceva) nu prea consider ca e vina ei ci vina aluia care i-a lasat obiectul cu pricina la indemana. iar daca are o criza in public asta e, stiu ca nu am ce sa ii fac, nu ma enervez si in nici un caz nu ma gandesc ce zice lumea. oricum astia pe aici nu prea se uita aiurea si nu o sa ii auzi ever ca iti atrag atentia pe ceva.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=95016&whichpage=12
Vacanta cu Laura in Romania
ingridnen spune:
inarmeaza-te cu rabdare pentru urmatorii ani 
dupa crize incep negocierile... si nu stiu ce mai urmeaza ca noi nu avem decat 5 ani si mami e cu nervii in batista de mult
Ingrid si Cristi 5 ani si 1 luna
kariguld spune:
.... apoi disputele, intrebari "shoc", refuzurile verbale-argumentate!!
eu stau bine cu nervii, cand simt ca ar trebui sa ma enervez, incep sa cant.....sau le spun:"vorbele astea o sa ma fac ca nu le-am auzit!" si uite asa.... mergem inainte!
Kari