Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 18
mariamunteanu spune:
Hoppe, spui ca sapt. viitoare se pronunta divortul. Cand a inceput ? Presupun ca au fost mai multe infatisari. El cum a reactionat la tribunal, cum a prezentat situatia din puctul lui de vedere ?
Maria
hoppe spune:
Prima data mi-a pomenit de boala acum un an, dupa declansarea conflictului.
L-am intrebat ce are, raspunsul lui a fost ca nu este treaba mea, nu trebuie sa ma intereseze..
Atunci, i-am spus ca orice ar fi, oricat de rau, sunt sotia lui si raman langa el.Putem sa luptam impreuna sa rezolvam.Nu l-a interesat.Pe seama acestei boli a pus si lipsa relatiilor intime.
Am gasit in casa un buletin de analiza de la spital, a avut un polip pe intestinul gros (l-a operat).
M-a tinut departe de poveste, am aflat dupa o saptamana ca a fost la spital.Si pe urma mi-a reprosat ca nu m-a interesat de sanatatea lui!? Eu eram Mafalda si trebuia sa ghicesc pe unde umbla el.Nu era corect sa imi spuna si mie ca se duce la spital, nu la servici?
Deci, stie parerea mea de la bun inceput in privinta bolii, si stie ca i-as fi fost alaturi mereu.
Dar alegerea a fost a lui, inca de anul trecut.
Acum mi-a reamintit de boala.
Bineinteles ca nu pot fi impotriva lui, l-as primi daca as sti ca este in situatia asta.
Dar, daca el a ales altceva?
Si, de unde sa stiu ca nu minte? ca pana la urma cu doamna nu a mai avut probleme de potenta.
Si, de ce trebuie sa vina iar de la mine? Ca sa imi spuna pe urma, "tu ai propus, eu nu am zis nimic?".
Cand este vorba de fericirea copiilor te mai tii mandru si batos? Mai ales cand stii cat esti de vinovat?
quote:
Originally posted by Miluna
Nu stiu daca am ineteles bine... dar el a spus ca e grav bolnav si nu mai are mult de trait? Ti-a spus ce boala are? Si parca ziceai ca arata rau in ultima vreme.
Si daca e adevarat?
Stau si ma interb eu ce as fii facut daca al meu mi-ar fii spus asta (si ar fi fost adevarat) atunci, inainte de divort. Nu cred ca as mai fii putut sa-i spun sa plece in conditiile astea. In fond il iubeam inca, si nu cred ca m-ar fii lasat constiinta sa-l chinui si mai mult, asa, pe ultima suta de metri.
Serios acuma... daca ai stat 10-15 ani cu un om, ani fericiti, exceptind finalul, cind aflii ca defapt e pe moarte... ce faci? il alungi din casa care a fost si casa lui atitia ani ca sa-si traiasca ultima parte aiurea? Sau il accepti cu bune si rele, pt. cit mai are trait? Cum iesi cu constiinta impacata din asa o situatie?
Acuma desigur, in cazul tau, ar putea si sa minta. Dar daca nu minte? Eu cred ca as avea o discutie serioasa cu el, ma rog, daca vrea si el asta.
anna
n/a spune:
hoppe, imi pare nespus de rau, transpare atat de multa durere. Nu-tzi mai face atat de multe procese de constintza, incearca sa nu te mai incarci cu ce zice el. Pe bune, nu merita.
Contrapunct spune:
Da, sigur e bolnav si moare. De nervi ca Anna are taria sa o ia pe propriul drum, lucru de care probabil nu o credea capabila.Asa, si daca e adevarat, ce? Nu e un copil. In momentul in care a luat o decizie in legatura cu viata lui, ar fi trebuit sa isi asume si toate consecintele posibile ale acelei decizii, indiferent de natura lor.
Adica, atunci cand ii zicea Annei ce mult isi iubeste amanta, cand o lasa singura de sarbatori, ca el era plecat cu amanta, putea sa presupuna ca: Anna se va supara, va divorta, el va pleca de acasa, ea nu ii va mai face ceaiuri cand e racit, nu ii va mai calca camasile, nu va mai putea veni acasa cand va dori, copiii vor suferi, se vor raci de el, Anna nu va mai face tot ce ii sta in putinta ca el sa se simta bine si nu il va ingriji daca el va fi bolnav, chiar si in faza terminala. Ei, daca stia lucrurile astea atat de simplu de presupus, avea la indemana o solutie extrem de facila: nu facea nimic sa o supere pe Anna.
Daca, totusi, a facut-o, e de presupus ca a facut-o in cunostinta de cauza si ca si-a asumat consecintele, inclusiv aceea de a fi nefericit si inclusiv aceea de a muri singur, daca asa va fi sa ii fie soarta.
Anna pare o femeie sensibila si, mai ales, buna. Probabil ca l-ar ingriji si l-ar ingropa.
Eu nu as face asta.
Daca lui nu i-a fost mila de suferinta mea cand era sanatos si o facea pe grozavul strigand in gura mare cat de mult isi iubeste amanta, de ce ar trebui sa imi fie mie mila de suferinta lui cand se afla el intr-un necaz, cu atat mai mult cu cat nu e provocat de mine?
hoppe spune:
A inceput in decembrie, pana acum au fost 2 infatisari.
De fiecare data a spus ca este de acord cu tot ceea ce am scris in cererea de divort, ca recunoaste tot.
A declarat in fata judecatorului ca este de acord sa ramana copiii la mine, sa-mi pastrez numele, sa plateasca pensie de intretinere.
La prima infatisare ne tineam de mana.
La a doua nici nu am putut sa ma uit la el.Culmea, imi ocupase loc pe banca langa el.
Jignirile si rautatile cele mai mari, plecarea de acasa, le-a facut intre cele doua infatisari.
Pana la a doua infatisare (martie) mereu i-am spus sa isi revina, ca locul lui este acasa, langa copii, ca putem incerca sa ne revenim.
Dupa a doua infatisare a devenit si mai rau.
De atunci m-am schimbat radical,i-am aratat ceea ce nu vazuse pana atunci la mine: indiferenta, hotarare, dezgustul meu pt tot ceea ce a facut.
Si a mai avut o surpriza, tot atunci. Nu ma vazuse de cateva saptamani. A vazut o alta femeie, transformata total.O femeie frumoasa, eleganta, care a fost a lui si asupra careia nu mai are niciun drept.Cam de atunci a inceput sa faca chestii care seamana cu gelozia.
Chiar daca nu m-a iubit in ultima vreme, nu cred ca i-a picat bine cand a vazut ca am inflorit si ca el nu mai are niciun drept.Simtul proprietatii.
Sa vedem luni ce se intampla.
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Hoppe, spui ca sapt. viitoare se pronunta divortul. Cand a inceput ? Presupun ca au fost mai multe infatisari. El cum a reactionat la tribunal, cum a prezentat situatia din puctul lui de vedere ?
Maria
anna
hoppe spune:
Contrapunct,
Pana cu o saptamana inainte de a pleca de acasa, m-am comportat normal, adica i-am spalat, calcat, am avut grija de el.Iar in saptamana aceea nu am vrut sa ii mai calc pentru ca nu a trecut pe acasa decat pentru a-si schimba bagajul, pleca la o conferinta in afara, si trebuia sa fie super.Mi-au venit si mie dracii, ce sa fac!
Adica, eu ii spal ciorapii si chilotii si doamna se bucura de un barbat spalat, calcat si superingrijit.
Am asa , o banuiala, ca si atunci au fost impreuna, in Italia si Turcia.El zice ca nu.
Si, un alt motiv pt care nu am vrut sa mai calc: si-a luat niste camasi, imediat mi-am dat seama ca nu au fost alese de el, era vb de alt stil. I-am spus ca nu sunt alese de el, ci de cucoana....atat de mult l-a urmarit faptul ca mi-am dat seama, ca dupa atata timp mi-a spus "sa stii ca eu singur mi-am luat camasile alea!". Hotul tipa cel mai tare, ce sa-i faci.
quote:
Originally posted by Contrapunct
Da, sigur e bolnav si moare. De nervi ca Anna are taria sa o ia pe propriul drum, lucru de care probabil nu o credea capabila.Asa, si daca e adevarat, ce? Nu e un copil. In momentul in care a luat o decizie in legatura cu viata lui, ar fi trebuit sa isi asume si toate consecintele posibile ale acelei decizii, indiferent de natura lor.
Adica, atunci cand ii zicea Annei ce mult isi iubeste amanta, cand o lasa singura de sarbatori, ca el era plecat cu amanta, putea sa presupuna ca: Anna se va supara, va divorta, el va pleca de acasa, ea nu ii va mai face ceaiuri cand e racit, nu ii va mai calca camasile, nu va mai putea veni acasa cand va dori, copiii vor suferi, se vor raci de el, Anna nu va mai face tot ce ii sta in putinta ca el sa se simta bine si nu il va ingriji daca el va fi bolnav, chiar si in faza terminala. Ei, daca stia lucrurile astea atat de simplu de presupus, avea la indemana o solutie extrem de facila: nu facea nimic sa o supere pe Anna.
Daca, totusi, a facut-o, e de presupus ca a facut-o in cunostinta de cauza si ca si-a asumat consecintele, inclusiv aceea de a fi nefericit si inclusiv aceea de a muri singur, daca asa va fi sa ii fie soarta.
Anna pare o femeie sensibila si, mai ales, buna. Probabil ca l-ar ingriji si l-ar ingropa.
Eu nu as face asta.
Daca lui nu i-a fost mila de suferinta mea cand era sanatos si o facea pe grozavul strigand in gura mare cat de mult isi iubeste amanta, de ce ar trebui sa imi fie mie mila de suferinta lui cand se afla el intr-un necaz, cu atat mai mult cu cat nu e provocat de mine?
anna
Contrapunct spune:
Ai fost o adevarata doamna. Nu ai nimic sa iti reprosezi. Stiu ca iti este greu, pentru ca l-ai iubit si iti este greu sa uiti toti anii petrecuti cu el, dar el te-a tradat pe tine, nu invers. Nu ai ce sa regreti si nu ai de ce sa cedezi tu, tot tu.
Tu ai facut mult mai mult decat era necesar ori echitabil sa iti salvezi casnicia.
Sa fii puternica si sa nu te lasi intimidata sau impresionata de ce va face, bine?
hoppe spune:
Nu v-am spus...Cand am fost la spital, am vazut un tanar bonav de cancer pulmonar, in faza terminala. O frumusete de barbat.
Ma uitam la el si ma simteam vinovata.Ala necaz!
Cred ca tanarul ar fi dat orice sa fie in locul meu, sa aibe suferinta mea, pentru ca ar fi avut speranta de viata.
Ma uitam la el...se uita la mine.
Regret si acum ca am plecat, ca nu am fost capabila sa vorbesc cu el.
Privirea lui pierduta parca cersea putina atentie, putin dialog.
Am fost o lasa!
Un om disperat mi-a dat o lectie de viata.
Cand o iau razna ma gandesc la el si mi se face rusine de slabiciunea mea.
anna
mariamunteanu spune:
Deh .. stilul romanesc in care femeia trebuie sa-si ingrijeasca barbatul ca pe un copil, ca vezi Doamne el nu poate sa-si calce camasile. Asa ceva nu am auzit prin alte parti.
Contrapunct spune:
Sigur, daca stam sa comparam, suferinta tanarului bolnav de cancer este cu mult mai adanca decat a ta. Dar nu cred ca e corect sa compari tipurile de suferinta. Fiecare este centrul propriului lui univers si este normal ca suferinta lui sa fie mai importanta decat suferinta oricui altcuiva. Vreau sa spun ca suferinta ta este adanca si adevarata, pentru ca este a ta. Nimeni nu poate suferi in locul tau si nimeni nu poate suferi in locul tanarului din spital. Altora le va parea rau de suferintele vostru si atat, nimeni nu poate simti ce simte cel ce sufera.