Casnicia mea a fost o minciuna?
Raspunsuri - Pagina 10
violeta69 spune:
quote:
Originally posted by hoppe
Asa crezi? Nu te contazic.Fiecare are anumite valori in viata.
Eu stiu ca l-am iubit cu toata fiinta.
Cascaval nu am avut mereu, in anii studentiei au fost zile in care de multe ori nici nu aveam ce manca.Dar stii? Eram fericiti, ne iubeam ca nebunii.
Problema este ca cascavalul pentru el a avut un gust ciudat.
Stii vorba aia, ca banii nu aduc fericirea? Mie mi-au adus un mare cosmar.
Eu am ramas aceeasi, nu m-am schimbat.Doar ca sunt impietrita de durere.
Consideri ca este vina mea ca prietenii si familia lui i-au intors spatele?Iti spun un secret.Au facut lucrul acesta pentru ca ma cunosteau si apreciau ca om.E mare lucru ca soacra sa iti spuna ca te va iubi mereu, ca esti un om deosebit.
Dar, fiecare cu parerea lui, cu trecutul lui.
Ai trecut printr-o situatie asemanatoare?quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Da, consider ca mariajul vostru a fost o minciuna.
Adica nu a fost o relatie bazata pe dragoste reciproca. Tu ai fost orice altceva (menajera, mama, administratora, etc) dar numai iubita nu. Iar el a fost hamalul (care muncea de dimineata pina seara) si aducea cascavalul acasa.
Tu te simteai mindra de el pentru ca era un bun aducator de cascaval, cuminte si ascultator. Acum ca el are nevoie si de dragoste... nu mai este bun... Nu mai este un tata bun, prietenii i-au intors spatele, copiii il urasc. Tu insa detii cartile importante in mina si tot nefericita esti!
Ati fosti doi parteneri care ati stat impreuna sa cresteti copiii.
Daca ar fi fost dragoste adevarata nu ai fi fost in stare sa te comporti asa. Si sa gindesti asa.
Incercati sa divortati cu demnitate (a nu se intelege orgoliu!) si sa faceti in asa fel incit copiii vostri sa nu fie afectati atit de mult!
Personal consider ca ai facut un lucru monstruos punindu-ti copiii in situatia aceea la intilnirea cu amanta! Chiar nu realizezi ca ii marchezi pe viata??? Ei sint copiii vostri, nu cei din instanta care decid cine este de vina si cine nu! Lasa-i sa fie copii, nu ai dreptul sa iti pui problemele emotionale in circa lor!
Ok... tu esti pe drumul bun. Arati bine pe dinafara. Acum e timpul sa lucrezi si pe dinauntru. Sa scoti negativitatea din tine. Sa te iubesti mai mult. Sa ii iubesti pe cei din jurul tau mai mult. Cu sinceritate, cu feminitate si intelegere.
anna
Anna,si eu cred ca ar tb ca discutiile sa le ai doar cu el si nu in prezenta copiilor...
eu am trecut prin asta si stiu ca sufletul copilului nu se va mai vindeca asa usor...
tu esti impietrita de durere...asa cum ai spus si gandesti doar prin prisma suferintei...
incearca sa ramai prietena cu el....incearca sa nu-i mai reprosezi nimic....
va veni vremea cand te vei linisti si vei vedea altfel sitautia!
eu am spus mereu ca ceea ce am iubit nu pot face un "nimic" asa cum a facut el...nu pot jigni,nu pot ura,nu pot distruge...
nu sunt ca el...nu sunt ca ea...sunt eu asa cum am fost mereu si nu ma voi schimba!
si va veni vremea cand va regreta....si va veni vremea cand tu nu vei mai regreta nimic.....
dar copii tb sa ramana undeva in afara problemelor voastre...ei nu tb sa sufere...pt ca sufera ca sunt implicati in toata "magaria "asta...facuta de el...
sper sa nu ma intelegi gresit
iti doresc doar sa te echilibrezi ca sa poti ca viata e frumoasa si fara el...ca nu incepe si nu se termina nimic cu el ..sau fara el!a fost...s-a dus....a ales...te-a fortat sa alegi ce vrea el...
nu poti face nimic din ceea ce el nu vrea,dar poti face tot ceeea ce vrei tu pt tine si pt copii tai!
bafta multa si ai inceredere in Dumnezeu....la un moment dat roata va ajunge undeva unde nici el nu-si imagineaza si nici tu
Vio,mamica lui Mihnea
viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
cmirela35 spune:
Buna,hoppe!
Sunt cateva fete care ti-au raspuns,si care deja au trecut prin situatia ta...
Ma voi numara si eu printre ele.Copiii mei sunt mici,si le spun mereu ca tati e la servici...,raspunsul celui mic.."da,bani!",bani pe care ei nu i-au primit.
E important sa ai incredere in tine,sa stii ca in lumea asta suntem 6 miliarde de oameni,sa zicem,45% femei,din care,5 la suta,zic eu,trec prin ce treci tu,si am trecut si eu...
E important sa realizezi ca ai o motivatie in viata,ca ai un scop(copii),si totul va fi mult mai simplu.Nu te gandesti la altcineva,e firesc,nici eu,dupa atata timp,nu ma gandesc.Dar stiu ca daca dai vietii un scop toate vin de la sine.Nu e vina ta,nicxi a celorlate lasate de un "sot" pentru o alta.
Acum am realizat,de aproximativ 2 luni...,sunt barbati meniti casniciei,si sunt aventurierii...,vor pleca din familia pe care si-au format-o si au incercat(desi e impotriva firii lor),sa o pastreze,si au uincercat sa revina la ea.
E cazul meu,multi de aici il stiu...,ex-ul a incercat sa revina...,ori eu nu vreau jumatati de masura!
Acum,vine sa isi vada copiii cand are chef,dar in timpul asta ii suna tel. ,sorry de limbaj,ca la linia fierbinte
,si e surprins ca nu ma deranjeaja
Am o alta viata,am incercat din greu,si cred ca am reusit.Nu e vorba de altcineva...,de multe ori plang inca,cand dorm copiii la gandul unei adevarate vieti de familie...Dar asta se intampla tot mai rar...
Daca vrei,si ai o motivatie,poti...
Motivatia mamelor sunt copiii.
Happy_in_TO spune:
Anna,
Cred ca ti se scoala paru'n cap cind vezi nick'ul meu...
Sa stii ca de cind ai deschis subiectul asta ma tot gindesc la tine, la povestea ta... Nu te condamn sau judec pentru nimic.
Da, m-am gindit la ce ti s-a intimplat, am spus si eu acelas lucru : ce nemernic de om!!... M-am pus in situatia ta ca femeie care a avut o familie implinita si acum nu o mai are.
Stiu, crede-ma, toata gama de emotii care asociaza divortul... Indignarea (cum mama naibii... eu am facut totul dupa carte, mi-am vazut de treaba, am avut grija de copii, iar el??), confuzia (stiai ca omul de linga tine este partenerul tau, ca nu te va lasa niciodata la greu si uite ca a facut-o, dar cum e posibil...), "de ce" uirile fara sir care nu ma lasau sa dorm noaptea, frica zilei de miine (nu stiam cum ma voi descurca financiar, emotional), rusinea (de noul statut de femeie divortata si mamica singura)...
Toate asta vor trece in timp, stiu ca suna a cliseu ceea ce spun.
Ai dreptate cind spui ca sintem doua fiinte diferite, cu povesti diferite. Si mai ai dreptate cind spui ca te-ai nascut in Romania si ai crescut in Romania. Eu m-am nascut in Romania si am plecat acum douazeci de ani. M-am format aici ca adult. Si se poate ca parerile diferite sa vina si din faptul asta. Chiar si partea financiara se poate ca nu o inteleg prea bine, pentru ca gindesc in termenii de aici... De exemplu aici copiii primesc pensie alimentara de la data separarii...
Ai datoria sa obtii cit mai mult ajutor financiar de la el. Nu am spus sa ii lasi totul lui, dar nicidecum sa nu discutati problemele financiare de fata cu copiii. De asta se ocupa avocatii sau va ocupati voi ca doi adulti care sinteti parintii copiilor vostri. Dar nu bagati copiii la mijloc.
Da, si pe mine m-a durut despartirea. Chiar daca am fost cea care a plecat, l-am iubit mai mult ca niciodata in clipa cind l-am lasat. A fost ca o amputare fara anestezie, pe viu... ceea ce am facut dar a fost necesar.
Copiii au fost cei care m-au facut sa merg mai departe. In perioada aceea am functionat pe autopilot. Sinem inzestrati cu acest atopilot care ne face sa functionam in perioade de mare stres.
Mi-a fost si mie teama ca nu ma voi descurca. Dar toate vin de la sine...La incheierea primei luni, cind am vazut ca m-am descurcat onorabil m-am pupat in oglinda de bucurie! Iar tu chiar ai de ce sa te feliciti. Te-ai descurcat fara ajutorul lui atita timp!!!
M-am concentrat asupra copiilor apoi. Si cu cit mi se parea mai de neinteles in jurul meu, cind ma focusam asupra copiilor, celelalte griji si nelinisti dispareau din cadru ca un abur.
A fost o perioada grea dar si frumoasa, cea imediat dupa despartire. Un nou inceput. La fel ca si tine slabisem mult, mergeam mult pe jos seara, ca sa obosesc fizic si sa pot dormi dar si ca sa imi limpezesc gindurile. Ma dadeam in leagane cu fetele, adunam papadii si melci de pe marginea drumului, ma lasam sa fiu copil impreuna cu ele.
Apoi, intr-o zi cind ma durea capul de atitea "de ce"uri... sau "daca"... am luat decizia ca ma voi ocupa de mine. Ce ma interesa pe mine ce facea, cu cine facea, unde facea.... Nu! Trebuia sa ma intereseze de mine. Si momentul acela cred eu ca a fost decisiv in drumul meu spre vindecare.
Si am lasat totul in grija lui Dumnezeu!... El stie mai bine.
Eu iti doresc tarie sa treci prin toate cu bine. Am incredere ca vei reusi, te vei uimi pe tine cita putere vine dinauntrul tau!
Te vei descurca si cu copiii atit financiar cit si emotional. Este bine ca discuti cu ei ca niste prieteni, dar incearca sa ii tii departe de drama ta personala.
Copiii sint cei care sufera cel mai mult in situatii de divort. Cautati impreuna sa ii menajati pe cit posibil.
Alice
Happy_in_TO spune:
Ah... Si Happy_in_TO este de fapt Happy in Toronto, nu in two....
Happy_in_TO spune:
Ce te-ar ajuta?... Concret:
Aduna-i lucrurile din casa, fa-le pachet si trimite-le lui. Sau pune-le la beci. Dar scoate-i hainele din casa odata. Fa curat dupa el... Da, va fi dureros sa simti mirosul parfumului lui in unele lucruri... dar te vei simti mai bine dupa aceea. Eventual adu niste prietene sa te ajute, si faceti un fel de party de curatenie... Cu muzica saltareata si vin... ca intre fete...
Remobileaza in casa sau macar schimba unele lucruri.
Asculta muzica happy, care iti da o dispozitie buna. Mie mi-a placut sa ascult "I will survive " de Gloria Gaynor... Nu asculta melodii melancolice care pling dupa iubire si iubit...
Iesi afara cu prietenii. Ai norocul ca ai copiii mari si pot sta singuri in casa cit iesi la o cafea cu o prietena. Inconjoara-te de prieteni si incearca sa vorbiti de lucruri frumoase.
Inainte de ultima infatisare, du-te la o bisericuta si gindeste-te in liniste la ale tale. Cere ajutor si aprinde o lumanare....
Ingaduie-ti sa faci lucruri pe care nu le-ai facut pina acum... Citeste in pat pina tirziu, dormi pe diagonala in patul vostru.. ca banuiesc ca inca mai dormi pe partea ta... impacheteaza un picnic si mincati afara, in parc...probeaza palarii in magazine, cumpara-ti in ruj de alta nuanta decit cele obisnuite... Aceste lucruri te vor ajuta sa iti iesi din sfera de comfort personal si sa experimentezi.
Ai grija de tine! Maninca sanatos, nu funa sau redu din tigari... Incearca sa iesi la plimbari lungi seara ca sa poti dormi bine in timpul noptii.
Vorbeste frumos cu tine.Nu e vina ta ca s-a intimplat asa. Esti o mama buna, o femeie minunata. Ridica-ti capul sus si apreciaza-te la adevarata ta valoare.
Ia clase suplimenteare. De desenat, de olarit, de aranjament floral... orice te intereseaza. Te va ajuta sa nu te mai gindesti atit de mult la problemele tale.
Ai norocul ca este primavara. Lasa primavara sa te infloreasca si pe tine. Planteaza flori in curte sau in ghiveci, cumpara-ti flori pentru ca meriti...Profita de vreme si mergi in parc sa vezi cum renaste natura. Asa vei renaste si tu!
hoppe spune:
Hei, te inseli! Nu mi se ridica parul, pentru simplul fapt ca de dimineata m-am tuns.
In mare parte am facut cam tot ceea ce mi-ai spus.
I-am adunat toate lucrurile, am spalat tot ce mirosea a "el".
Si am dormit si pe partea lui de pat.Problema este ca amana sa isi ia lucrurile.A luat doar strictul necesar.
Astazi m-am intalnit cu el.Am dus copiii la intalnire, pentru ca ploua, iar cel mic nu se simte prea bine.
Ce sa va spun?
M-am mirat de faptul ca nu imi mai tremura inima cand il vad.
Si, chiar daca sunt rautacioasa, m-am bucurat cand am vazut ce mirat si cu cat interes ma studia.
M-am transformat mult.O colega mi-a spus ca am devenit un fel de magnet pentru priviri.
Despre el ce sa va spun. Nu stiu cat ii este de bine, dar a slabit foarte mult, e palid si parca a imbatranit.Are pe fata o tristete....In afara de mila, nu am fost in stare sa simt altceva.Omul de acum nu il iubesc.
Cu toate astea, imi plange inima dupa familia mea, imi este dor de zilele cand credeam ca ma iubeste, de zilele cand ieseam cu copiii in oras.
Am avut atata incredere in el, incat sunt furioasa pe mine.
Ma rog sa il tina starea de calm, pentru ca numai asa pot dicuta cu el.Dar, nu ma bazez pe asta.
De cand stie ca discut cu copiii despre problemele mele, nu ma mai ameninta si nu ma mai supara.
Acum doua saptamani m-a mintit ca nu a platit rata la masina, iar eu imi faceam o mie de probleme. Le-a spus copiilor ca doar a vrut sa ma enerveze.
Si eu sunt pentru discutii civilizate, dar trebuie sa ai cu cine.Iar o conditie esentiala este sa spui adevarul, nu sa minti cu nerusinare.Si ma deranjeaza, inca, atunci cand imi spune cat de mult o iubeste pe doamna, ca eu nu am stiut sa il tin langa mine !?!
happy, sa stii ca ieri, am fost la casa de la tara, pe unde nu am putut sa mai trec in ultima vreme.M-am bucurat de florile pe care le-am semanat acum cativa ani impreuna cu el, din partea mea cu multa dragoste si iubire.
quote:
Originally posted by Happy_in_TO
Anna,
Cred ca ti se scoala paru'n cap cind vezi nick'ul meu...
Sa stii ca de cind ai deschis subiectul asta ma tot gindesc la tine, la povestea ta... Nu te condamn sau judec pentru nimic.
Da, m-am gindit la ce ti s-a intimplat, am spus si eu acelas lucru : ce nemernic de om!!... M-am pus in situatia ta ca femeie care a avut o familie implinita si acum nu o mai are.
Stiu, crede-ma, toata gama de emotii care asociaza divortul... Indignarea (cum mama naibii... eu am facut totul dupa carte, mi-am vazut de treaba, am avut grija de copii, iar el??), confuzia (stiai ca omul de linga tine este partenerul tau, ca nu te va lasa niciodata la greu si uite ca a facut-o, dar cum e posibil...), "de ce" uirile fara sir care nu ma lasau sa dorm noaptea, frica zilei de miine (nu stiam cum ma voi descurca financiar, emotional), rusinea (de noul statut de femeie divortata si mamica singura)...
Toate asta vor trece in timp, stiu ca suna a cliseu ceea ce spun.
Ai dreptate cind spui ca sintem doua fiinte diferite, cu povesti diferite. Si mai ai dreptate cind spui ca te-ai nascut in Romania si ai crescut in Romania. Eu m-am nascut in Romania si am plecat acum douazeci de ani. M-am format aici ca adult. Si se poate ca parerile diferite sa vina si din faptul asta. Chiar si partea financiara se poate ca nu o inteleg prea bine, pentru ca gindesc in termenii de aici... De exemplu aici copiii primesc pensie alimentara de la data separarii...
Ai datoria sa obtii cit mai mult ajutor financiar de la el. Nu am spus sa ii lasi totul lui, dar nicidecum sa nu discutati problemele financiare de fata cu copiii. De asta se ocupa avocatii sau va ocupati voi ca doi adulti care sinteti parintii copiilor vostri. Dar nu bagati copiii la mijloc.
Da, si pe mine m-a durut despartirea. Chiar daca am fost cea care a plecat, l-am iubit mai mult ca niciodata in clipa cind l-am lasat. A fost ca o amputare fara anestezie, pe viu... ceea ce am facut dar a fost necesar.
Copiii au fost cei care m-au facut sa merg mai departe. In perioada aceea am functionat pe autopilot. Sinem inzestrati cu acest atopilot care ne face sa functionam in perioade de mare stres.
Mi-a fost si mie teama ca nu ma voi descurca. Dar toate vin de la sine...La incheierea primei luni, cind am vazut ca m-am descurcat onorabil m-am pupat in oglinda de bucurie! Iar tu chiar ai de ce sa te feliciti. Te-ai descurcat fara ajutorul lui atita timp!!!
M-am concentrat asupra copiilor apoi. Si cu cit mi se parea mai de neinteles in jurul meu, cind ma focusam asupra copiilor, celelalte griji si nelinisti dispareau din cadru ca un abur.
A fost o perioada grea dar si frumoasa, cea imediat dupa despartire. Un nou inceput. La fel ca si tine slabisem mult, mergeam mult pe jos seara, ca sa obosesc fizic si sa pot dormi dar si ca sa imi limpezesc gindurile. Ma dadeam in leagane cu fetele, adunam papadii si melci de pe marginea drumului, ma lasam sa fiu copil impreuna cu ele.
Apoi, intr-o zi cind ma durea capul de atitea "de ce"uri... sau "daca"... am luat decizia ca ma voi ocupa de mine. Ce ma interesa pe mine ce facea, cu cine facea, unde facea.... Nu! Trebuia sa ma intereseze de mine. Si momentul acela cred eu ca a fost decisiv in drumul meu spre vindecare.
Si am lasat totul in grija lui Dumnezeu!... El stie mai bine.
Eu iti doresc tarie sa treci prin toate cu bine. Am incredere ca vei reusi, te vei uimi pe tine cita putere vine dinauntrul tau!
Te vei descurca si cu copiii atit financiar cit si emotional. Este bine ca discuti cu ei ca niste prieteni, dar incearca sa ii tii departe de drama ta personala.
Copiii sint cei care sufera cel mai mult in situatii de divort. Cautati impreuna sa ii menajati pe cit posibil.
Alice
anna
Happy_in_TO spune:
quote:
Originally posted by hoppe
.Si ma deranjeaza, inca, atunci cand imi spune cat de mult o iubeste pe doamna, ca eu nu am stiut sa il tin langa mine !?!
anna
Daca o iubeste pe doamna este treaba lui. I-as spune ca il priveste ceea ce simte, nu e problema ta. Si iar nu este problema ta si vina ta ca el s-a dus la alta. TU chiar nu ai putut face nimic sa ii dictezi lui sentimentele. Nu este vina ta!
Pai cum vine asta ?... vai ce mult o iubesc pe X, ca tu nu ai stiut sa ma tii linga tine?... da ce, este ciine legat de lesa??
Ramonika spune:
singura greseala a ta a fost ca ai fost prea buna cu el...
de fapt asta a vrut sa spuna cand a zis ca nu ai stiut sa-l pastrezi.
sa-i fi pus osul la treaba, ce era? daca castiga asa multi bani, sa fi pus o menajera, ce era? iar tu sa te fi dus la doctorat, la sala, la masaj, la coafura, sa-ti vezi de tine... prea te-ai dedicat familiei...
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
Porumbita spune:
hoppe te rog sa imi scuzi off topicul; dar pt ca am urmarit povestea cmirelei si am tot asteptat sa dea un semn vreau sa ii trimit o virtuala;
si tie iti doresc multa putere sa trece peste situatia actuala...
hoppe spune:
Cu ajutorul vostru am inceput sa vad altfel lucrurile.
Am priceput multe, si nu ma mai consider vinovata.
Ca numai asta mi-a repetat mereu.Ca eu am vrut divortul, ca el nu dorea sa plece.Ca trebuia sa accept ce mi-a propus.
Ca nu venea acasa pentru ca plangeam.
Pe vremea aceea credeam tot ce imi spunea. Am descoperit cat este de mincinos doar de cateva luni.Doamne, cata incredere am avut in el!
Mai am o saptamana pana la urmatoarea infatisare, care sper sa fie si ultima.
Va multumesc pentru toate gandurile bune, pentru sustinerea voastra!
Am nevoie de voi, dragi prietene virtuale!
anna