Scumpa mea Alexia

Iata ca a venit timpul sa spun povestea nasterii scumpei mele Alexia.Dar inainte de a incepe o sa aduc cateva lamuriri privind DPN-ul, in functie de ultima menstruatie era 23 februarie 2008, dar avand in vedere ca Alexia era mai dezvoltata la ecograf mi s-a spus 14 februarie 2008, iar eu 14 februarie am declarat si pe forum, fiind sigura ca atunci o sa nasc sau chiar mai devreme pentru ca am avut ceva probleme cu mentinerea sarcinii, numai ca Alexia nu a tinut cont de asta.Trebuie sa va mai spun ca Alexia a fost foarte asteptata deoarece primul copil, Vlad are deja 11 ani si ne doream foarte tare si o fetita dar nu indrazneam, prima nastere a fost foarte grea si nu reuseam sa depasesc traumele, dar pana la urma dorinta de a mai avea un copil a invins.
Deci vazand ca se apropie 14 februarie si nici un simtom m-am apucat si eu, ca o mamica grabita sa-si vada puiul, de tot felul de leacuri menite sa grabeasca nasterea, asa ca am baut ceai din frunze de zmeur vre-o 2 saptamani si ... nimic, am baut cate 2 pastile de Ca efervescent vre-o 3 seri la rand si ... nimic, de pe 15 februarie am inceput sa iau seara si cate o lingura de ulei de ricin si ... nimic. Asa am ajuns in seara de 17 februarie si inainte de culcare incep tratamentul intai o cana de ceai, apoi o lingura de ulei de ricin si ca sa-mi tai greata un pahar cu apa in care pusesem 2 pastile de Ca, dupa care am facut un dus fierbinte si m-am culcat, sigura ca nici de data asta nu se intampla nimic. Insa pe la 2 dimineata ma trezesc brusc si simt cum curge un pic de lichid, merg la baie dupa care ma intorc in pat sa ma culc la loc dar din nou simt cum curge lichid fara sa ma pot controla, mi-am dat seama ca a venit momentul si merg la baie sa fac dus. In timp ce ma stergeam cu prosopul am vazut un pic de sange iar asta mi-a intarit convingerea ca mi s-au rupt membranele, era deja doua jumatate si am simtit o usoara durere de spate, tin sa va spun ca la prima sarcina am avut doar dureri de spate, deci ma asteptam sa fie asa si acum. Am mai asteptat un pic sa vad daca durerea se repeta si apoi mi-am anuntat sotul care nu stia cum sa ma grabeasca sa mergem la spital, dar eu nu, ca sa mai asteptam sa se faca ziua sa nu deranjam doctorita din somn, ca durerile sunt usoare si eu nu vreau sa stau prea mult in spital, tot felul de scuze numai sa nu mergem asa repede. Intr-un final am plecat pe la 4 de acasa si am ajuns la 5 la spital, deoarece locuim intr-un orasel la vre-o 80 km de Iasi si desi avem maternitate si la noi in oras, am tinut foarte mult sa nasc intr-un spital mai mare cu doctor nu cu moasa cum se obisnuieste la noi. Cand am ajuns mi-am sunat doctorita, care a fost foarte draguta, nu s-a suparat ca am trezit-o din somn, m-a trimis la medicul de garda sa ma consulte si s-o anunte cum sta treaba.M-a consultat medicul de garda, m-a informat ca am dilatatie 3-4 cm si ca o sa mai dureze, apoi a sunat-o pe doctorita. M-a dus intr-un salon de travaliu cred si m-a pus sa cronometrez contractiile intr-o jumatate de ora, se facuse deja 5 jumatate si medicul a zis ca revine la 6. Am uitat sa zic ca mai intai am trecut pe la sala de nasteri unde au monitorizat bebelusul si au zis ca e ok.Deci m-am facut comoda in salon crezand ca o sa stau ceva timp, dar durerile au inceput sa fie tot mai dese si mai puternice, dupa o jumatate de ora vazand ca medicul nu vine am iesit pe hol, dar nu era nimeni probabil care mai de care dormeau pe undeva pentru ca spre deosebire de alte nopti nu fusese nici o nastere eu eram singura care asteptam sa nasc. Cand am iesit pe hol tocmai incepuse o contractie foarte puternica si imi vnea sa imping foarte tare de m-am lasat in genunchi, imediat a aparut si doctorul care m-a luat in sala de nasteri sa ma examineze, aveam dilatatie 8.Imediat m-a bagat la oxigen si m-a pus sa stau in pat pe partea stanga pana vine doctorita mea, dar eu nu aveam stare cand incepeau contractiile imi venea si sa imping.A sunat-o pe doctorita, a chemat moasa si infirmiera si nu mai stiu pe cine ca incepuse sa fie foarte aglomarat pe acolo.Se facuse deja 6 jumatate, nu stiu cand a trecut timpul, desi atunci cand ai dureri pare ca timpul trece foarte greu eu chiar nu mi-am dat seama pentru ca nu m-au lasat deloc singura si eu ajunsa in momentul asta nu mai puteam sa stau in pat, nu neaparat din cauza durerilor cat din cauza faptului ca-mi venea sa imping, nu ma mai puteam abtine.Doctorul foarte dragut ma provoca sa vorbesc sa-i dau nu stiu ce date ca sa astept doctorita care a venit la 6 si patruzeci de minute (aproximativ ), cand am vazut-o prima mea grija a fost sa o informez ca nu mi s-a facut clisma.Si ea si medicul de garda m-au asigurat ca nu e nici o problema ca nu sunt eu prima care nasc fara si ca oricum nu mai este timp, trebuie sa va spun ca vorbeam in timp ce ma urcam pe masa intr-o pauza intre contractii. Numai bine ce am urcat pe masa si inceput o contractie dar nu foarte puternica, am impins la indicatiile doctoritei dar a trecut repede, in pauza mi s-a facut o injectie cu occitocina in picior, asta am aflat dupa, atunci nu mi-am dat seama desi doare foarte tare de obicei si ... a inceput contractia, ultima.
A tinut 2 minute cred, eu in timpul asta am impins incontinuu la indemnurile doctorilor si a moasei care imi tot asezau picioarele la locul lor pentru ca mai aveam un pic si saream de pe masa. Cand credeam ca nu mai pot ii aud pe doctori strigand GATA A IESIT!-data nasterii 6 si patruzecisicinci minute. Am reusit s-o vad un pic pe Alexia, era foare vanata si m-am ingrijorat dar imediat a inceput sa tipe, iar neonatologul a zis ca e bine si i-a dat nota 9.Am mai stat in sala de nasteri o ora cred pana ce au scos placenta si m-au cusut ca m-au taiat destul de tare. Dupa ce au terminat de cusut m-au asezat in pat si in cateva minute mi-au dat-o pe Alexia s-o alaptez, mi s-a parut nemaipomenit mai ales ca pe Vlad cand l-am nascut nu l-am vazut decat dupa vre-o 5 ore.Alexia a fost o papacioasa din prima, desi nu aveam lapte ea nu a renuntat tragea cu mare pofta, a fost o scumpica din prima clipa si mama o iubeste foarte tare, ca dealtfel toata familia. Acum cand o vad cum creste si cat de fericiti ne face ma bucur foarte mult ca am avut curajul sa mai nasc o data si nici nu a fost asa greu ca prima data, deci va sfatuiesc daca vreti un copil sa ascultati ce va spune inima si nu veti regreta.

alina023 spune:

Ela, sa-ti traiasca minunile si sa fiti fericiti!!!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei