Problemele noastre ale mamicilor mai varstnice

Am aproape 40 de ani si chiar daca de multe ori ne dorim sa nu ne facem cunoscuta varsta, cand cunosti atata lipsa de politete, de buna purtare din partea unora, preferi sa spui mai mult decat ai. Am 39 de ani, anul acesta implinesc 40. Am un fiu de 15 ani. Nu prea imi seamana la comportament. Este inhibat de ce zic colegii despre el, chiar daca este mult mai bine crescut decat multi dintre colegii lui (lucrez in unitatea in care invata, ca pers.did aux.)si datorita acestui fapt, ca eu sunt salariata acolo fiul meu are mult de suferit din cauza colegilor.Nu fac nmic pt. el sa il avantajez cu ceva, nu merg la el la cls., nu ii duc un covrig macar dar un pachetel atuci cand are peste 8 ore - e la un lic. de specialitate arta pl. in cls.8. Ma confrunt cu multe.Prefera mai bine sa arate neingrijit, decat sa se ia colegii de el ca e prea ingrijit ; sa nu se pieptene cum considera el ca ii sta bine pt. Ca rad colegii , am inceput sa sufar si eu. Nu stiu ce sa mai fac. Este un copil bun, cu mult bun simt, cu multe calitati, dar tare mi-e teama ca datorita celor din clasa o va lua pe alt drum.Si ca parinte nu vreau. Nu stiu daca intelegeti la ce ma refer. El nu are alte apucaturi, este prea serios. Referitor la cei din clasa spune ca nu se coboara la nivelul unora. Unii arata mai rau decat al fiul meu , iar altii sunt prea slabi la invatatura sa am pretentie de la ei. Chiar daca eu am favorizat cu ce am putut elevii, si clasa respectiva, ei tot se razbuna pe fiul meu. Nu stiu ce sa fac. Va rog sa imi dati un sfat.

Mindy spune:

Eu nu stiu cu ce sfat sa vin, ca eu sint mama de scutecista. :)

Uf, o sa ajung eu cu a mea la virsta asta, a adolescentilor rebeli.
Mai degraba asculta de ce zic colegii decit de parinti.
Asa eram si eu pe la 15-16, tin minte ca mai bine muream de frig decit sa ma imbrac cu o haina groasa si comoda, dar nu era ce purtau colegii mei. Trebuia sa fiu in trend, sa ma imbrac ca 'ceilalti', sa dau bine in gasca. E trecut repede perioada aia.

Mi-ar fi placut mama sa fie atunci mai aproape de mine. Tin minte ca ma certa mereu cind aveam o problema sau ceva pe suflet si atunci ma inhibam si preferam sa fiu cu 'ceilalti' decit cu ai mei care imi vroiau binele.
In cazul meu ca fata, atunci as fi avut nevoie mai mult de mama.
Poate ca fiul dvs are mare nevoie de tata acum, de sfaturile lui de imbarbatare.

Cred ca e o chestie temporara, scapa de liceu, scapa si de problemele astea. :)

Clover spune:

Avand in vedere ca lucrezi in scoala respectiva incearca sa vorbesti si sa vezi cat de greu e sa il muti la o clasa paralela unde nivelul este mai ridicat. Anii acestia sunt foarte importanti si anturajul actual il trage in jos. Colegii care rad ca el e prea ingrijit in 10-15 ani o sa ajunga niste pierde vara. Incearca sa ii subliniezi asta si incearca sa il muti intr-o clasa unde copiii se ingrijesc.

If all else fails, look cute.

hristina spune:

quote:

---

Originally posted by Clover

Avand in vedere ca lucrezi in scoala respectiva incearca sa vorbesti si sa vezi cat de greu e sa il muti la o clasa paralela unde nivelul este mai ridicat. Anii acestia sunt foarte importanti si anturajul actual il trage in jos. Colegii care rad ca el e prea ingrijit in 10-15 ani o sa ajunga niste pierde vara. Incearca sa ii subliniezi asta si incearca sa il muti intr-o clasa unde copiii se ingrijesc.

If all else fails, look cute.

---

continui ideea lui Clover...si se respecta reciproc!
Sunt cadru didactic,dar cate imi trec prin fata ochilor,ma ingrozesc!
Nu stiu cum va fi peste cativa ani cand si fata mea va fi la scoala,insa clar este ca nu va fi la scoala unde predau eu!

Dar,e musai sa se schimbe ceva in societatea asta,caci eu nu vad bine generatiile actuale si viitoare!

mess4u2000 spune:

Eu am copii mici, dar iti zic cateva vorbe despre prietena mea. Baiatul ei este acum clasa a noua sau a zecea. Dintotdeauana a fost un copil foarte constiincios, si evident privit de catre ceilalti ca un tocilar. A intrat la Sava cu note foarte bune si datorita faptului ca este mai retras, mai serios si-a capatat antipatia colegilor. Atat de urat se purtau cu el incat copilul nu a mers nici la balul bobocilor si mai apoi le spunea ca vrea sa se sinucida. Nu stiu cat de serios vorbea, dar nu isi gasea locul intre colegi si nu intelegea de ce sunt superficiali si baietii si fetele... si suferea foarte mult. Parintii au stat m,ereu de vorba cu el, au incercat sa-l sfatuiasca cum s-au priceput, el nefiind un tip prea comunicativ. Se pare ca asta ar fi problema lui, nu stie sa fie sociabil, sa se imprieteneasca cu copiii. Colegii lui se purtau ca niste golani... chiar am inteles ca il si bateau... asa mai in gluma, mai in serios.
Ce sa iti zic, pana la urma am inteles ca s-a imprietenit cu un baiat si acela vine acasa si isi mai petrec timpul impreuna. Si a inceput sa iasa cu unii din ei in oras in diverse locuri.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau.... poate ca timpul le va rezolva pe toate. Probabil ca depinde si de el foarte mult, de cat de sensibill si introvertit este. Si eu am sfatuit-o pe prietena mea sa il mute, dar ea mi-a replicat ca el a muncit mult si si-a dorit acest liceu si nu e o solutie.

Succes!

Camelia 24+ si Mik (03.04.2004)

gabi30 spune:

Eu zic ca depinde numai de el sa se faca respectat in clasa continuad sa fie asa cum este el de obicei.De ce sa cedeze in fata unor terchea-berchea?Acum 20 de ani eram si eu in situatia lui.Eram altfel ca ceilalte fete , desi situatia de atunci nu se poate compara cu ceea ce se intampla acum in scoli.Eram altfel si la facultate dar nu m-a deranjat deloc.Am reusit sa impun respect prin comportamentul meu, mi-am spus intotdeauna punctul de vedere clar si raspicat cui ii convine bine cui nu la revedere!.Probabil ca acum este mult mai greu sa faca acest lucru dar eu il sfatuiesc sa le ignore rautatile si sa continue sa faca asa cum simte el ca este mai bine pentru el.

ellinia spune:

Nu cred ca e bine sa le ignore rautatile, asta o sa-i intarate si mai tare. Probabil l-au simtit ca este mai sensibil si exploateaza chestia asta. Din pacate nu prea stiu ce sa te sfatuiesc. De multe ori m-am gandit cum as proceda daca i s-ar intampla baiatului meu asa ceva. Poate ca ar trebui sa gaseasca o cale de mijloc, sa comunice cumva cu ei, sa simta ei, colegii, ca e si de-al lor, poate asa s-ar mai linisti. Uite, eu am crescut intr-un cartier relativ rau famat si vedeam multe pe acolo,l printre blocuri si am invatat de-a lungul timpului ca e bine sa vorbesti cu toate lumea, sa fii politicos cu toata lumea, chiar daca e un terchea berchea, sa simta acel cineva ca il respecti chiar dac el e un golan, atunci te va respecta si el pe tine. Cel putin la mine asa a fost. Vorbeam cu toata lumea, salutam, raspundeam la salut chiar daca mi se incretea pielea numai cand ma gandeam ce fac respectivii noaptea sau mai stiu eu cand. Si mama mea e profesoara si imi povestea multe de pe la scoala, dar clar nu se compara cu ceea ce se intampla acum.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c

asilvia spune:

M-au bucurat raspunsurile voastre, chiar daca mi-am dat seama ca multe sunteti f. tinere.Noi mergem inainte. Situatia nu pare a se schimba, dar vine cls.a IX-a si am speranta ca vor veni elevi noi si ca fiul meu sa isi faca prieteni printre ei. Nu m-a surprins deloc cand i s-a luat un interviu mamei elevei care a fost tunsa si apostrofata urat de 3 colege cand aceasta declara ca una din colege, o a patra care era de fata, desi era prietena cu fiica sa nu a luat nici o masura sa isi apere prietena. De aici poti vedea micimea sufletului unui om.Din pacate multi copii din ziua de azi de complac a fi martori la intamplari neplacute, si chiar daca este implicat un om apropiat prefera sa nu se implice, ba din contra sa dea curs acelor intamplari. Pacat. Uneori simt ca tot ce a fost mai bun in noi, vechile generatii tinde sa dispara.