depresie post-plecare de acasa

sint in paris....
probabil ca e visul a nu stiu cite femei, dar eu am ajuns abia de 2 ore si nu fac decit sa pling. am ajuns aici cu o bursa, mai mult cu forta decit ca as fi luptat eu pt ea, trebuie sa stau 3 luni....este super bine pt cariera mea viitoare, nu am lasat acasa "decit" sotul, mitzele si ciinele (si parintii fireste dar de ei nu sint asa...dependenta)....

banuiesc (adica sper) ca dupa ce o sa treaca pastele catolic si o sa ma apuc de treaba o sa fie un pic mai bine, macar mai vad lume, teoretic ar trebui sa am mult de invatat....desi in momentul asta imi este foarte greu sa imi imaginez cum voi reusi sa ma mobilizez destul cit sa imi PESE de ceva...

trebuie sa recunosc si ca programul meu ar trebui sa fie destul de plin....in timpul saptaminii treaba pina la 5-6...dupa si in week-end ar trebui sa vizitez...deocamdata nu am nici macar cartela de la intrarea in camin, ca toata lumea e libera cu pastele asta...asa ca nu imi vine sa ma risc sa pornesc la plimbari, ca dup-aia stau si astept pe la usa ca sa intru...

ideea este ca dupa 2-3 ore mie imi vine sa ma urc pe pereti, am cazut rau de tot in butoiul cu melancolie, nu ma tine nimeni legata aici, ma costa doar un bilet de avion sa vin acasa mai devreme, dar nu pot nici sa plec miine, ca totusi...am venit aici "cu forta" dar si cu un scop....in cel mai rau caz as putea probabil sa ma intorc dupa 2 luni in loc de 3, pt ca de cind am plecat am explicat la toata lumea ca stau prost cu banii (bursa nu imi ajunge nici sa imi platesc cazarea integral)....

nu stiu ce sa fac, pling nonstop, pling si cind citesc bancuri si nu dau nici un semn ca as avea de gind sa ma opresc...am accese de panica si disperare, ma apuca groaza cind ma gindesc ca se va face seara si va trebui sa ma culc singura, mi se face rau fizic....este insuportabil....si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc despre asta, nu cunosc pe nimeni (sint 2 fete de la mine de la facultate aici, dar sint aici de 6 luni, au venit ca studente, au examene si partiale, au de invatat, nu pot sta de fundul meu, marti au examen de exemplu)....si la ora asta toate ambitiile mele s-au dus pe apa simbetei, nu imi mai pasa de nimic, sint pe punctul de a-mi baga picioarele in el doctorat si tot, sa ma duc sa imi schimb biletul de avion...

va rog mult, am nevoie de sfaturi si de sustinere morala....

sanziana27 spune:

In ceea ce tu descrii, retraiesc prima zi de camin studenta fiind, departe de casa, intr-o camera cu 5 fumatoare, eu nu fumam, la o facultate pe care brusc nu mi-o mai dorem, desi acum ador ceea ce am facut. Se auzeau de la etaj, rasete de inceput de an, toata lumea se cunostea, mi s-a parut atat de grotesc acel ras...am iesit afara, pe o banca, imi era frica sa plec foarte departe de camin, daca ma rataceam mi-am luat jurnalul si am inceput sa scriu...stiu ca multa vreme ma faceau sa plang acele randuri, mi se rupea sufletul de cata suferinta induram....a inceput anul universitar si viata s-a schimbat...am adorat acei 4 ani de studentie si de multe ori zambesc la "cat de greu a fost in acea zi" de fapt una din cele mai frumoase zile care urmau sa vina!
Bafta multa si nu face prostia sa renunti!

10+ si mamica de Dragos (26.09.2006)
Povestea iubirii noastre mici

Banti spune:

Draga mea,

asa cum ai spus si tu cate femei te-ar invidia :-))) Eu te inteleg pentru ca si eu am fost cu o bursa de 3 luni si jumatate cind eram studenta la mii de kilometri de casa. Desi mai plingeam si imi era dor, mai mult de logodnicul meu (actualul sot), ma incurajam ca sint doar 3 luni si vor trece repede. Dupa cateva zile in cate toate mi s-au parut cam aiurea, am inceput sa ies in oras, ma duceam mai mult singura sa vizitez, ca desi erau romani acolo erau din alte orase si deja impartiti pe grupuri-grupulete. Apoi mai mergeam cu o coleaga dar uneori ea nu avea chef de plimbare asa ca ma duceam tot singura si am vazut multe locuri superbe si imi este si acum drag cind imi aduca aminte orasul si perioada aceea. Si eu am plins mult de dor, dar am zis ca daca tot sint acolo sa ma mobilizez ca sa sa invat bine si sa cunosc viata de acolo. Asa ca am mers si la bilbioteca si mi-am facut o parte din lucrarea de diploma acolo, am luat note bune, am cunoscut profesori deosebiti si am simtit ca mi-am imbogatit viata.
Te incurajez si pe tine sa te linistesti ca 3 luni trec repede si gandeste-te cum sa folosesti aceasta perioada cat mai bine pentru tine.

alra spune:

ia numarul de telefon al fetelor alora si du-te si te plimba!! cand te intorci le suni si te lasa ele sa intri. Nu e decat ora 5, pana spre 8-9 ai ore bune de batut parisul.
ia metroul pana la saint michel, e plin de oameni acolo, plimba-te in cartierul latin, imposibil sa nu fie lume gramada chiar daca e vremea rea.
oricum, iesi din casa!

iara maine poti merge pe jos pana lesini in timpul zilei de-a lungul senei, de la notre dammme pana la eifel - priveliste superba, lume balamuc, vii acasa terminata si nu mai ai timp de depresie ci de oblojit bataturi.

eu cand am plecat in belgia stiam ca ma intorc acasa in vizita (!) prima data la mai mult de un an. 3 luni nu inseamna nimic. e doar o perioada frumoasa pe care trebuie sa o exploatezi la maxim, mai ales daca esti intr-un oras superb si ai atatea mijloace de transport la indemana.

Vacanta cu Laura in Romania

pisigri spune:

multumesc pentru sfaturi !
azi nu mai ies nicaieri, ca sint frinta de oboseala, azi noapte am adormit pe la 12 si m-am trezit la 4....dar nici nu imi vine sa ma culc acuma, ca la noapte...stau treaza si bocesc!

stiu ca e putin 3 luni (mai ales cind privesti in urma)...rational stiu ca aveti dreptate....dar trebuie sa ies din criza cumva...

J G spune:

Ha, mi-am adus aminte cand am ajuns eu prima data la job in Grecia... dupa drumul cu autocarul, am ajus in camera, am facut un dus si m-am trantit in pat si am plans... am avut un atac de paranoia ca se va intampla ceva cu ai mei in tara, si muream de dorul iubitului (apoi sot, acum fost sot :D)
Din pacate a trebuit sa-mi revin rapid pentru ca aveam treaba... doamne ce tanara eram!

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

pisigri spune:

aseara pe cind vorbeam cu sotul si pe skype si pe YM ca nu-mi mai ajungea, am mai bocit o data de mila celor care "pe vremurí" nu numai ca erau departe de casa, dar nici nu aveau net ca sa comunice....azi am baut cafeaua "impreuna" de dimineata....

da io tot vreau acasaaaaaaaaaa

alra spune:

doamne ce mi-as mai dori sa dau timpul inapoi pe vremea cand nu aveam copil si responsabilitati si sa pot petrece 3 luni de capul meu in paris!
acum cand am venit cu avionul din romania am stat langa un grup de studenti care mergeau la bursa 6 luni in belgia. vai cat i-am invidiat! aveau toti laptoape si parintii le dadeau bani de buzunar (buzunare de belgia ) iara eu trebuia sa trag pentru bursa si sa fac meditatii namancata dupa cursuri ca sa imi pot permite o excursie la predeal!

ce-aveti mai cu depresiile astea? sunt singura nebuna de aici?

te superi daca te mai catzal si azi la cap si iti zic sa iesi de acolo si sa te duci sa te plimbi?

Vacanta cu Laura in Romania

DarkBendis spune:

Nu-i usor sa pleci de-acasa... mai ales cand lasi in urma suflete (adeca oameni si animale)dragi. Noroc cu internetul si cu telefoanele! Dar, cum au zis si fetele, trei luni trec repede, mai ales daca ai grija sa iti umpli ziua (si de obicei, chiar daca nu ai tu grija, au grija altii). Si esti in Paris... ai ce vedea, ai ce vizita. La noi azi e zi libera (se sarbatoreste Pastele), la voi nu?

Iesi la plimbare, sau la "prospectare", adica incearca sa vezi cam ce magazine, cafenele, parcuri, supermarche-uri etc sunt prin zona, cum se ajunge in diferite locuri care te-ar interesa pe tine, cam care-s preturile (eu asa am facut in primele zile de studentie la Oslo si zau ca mi-a prins bine).

Si... smile ca viata e frumoasa :)



Dark Bendis

P.S. In iunie vin io la Paris poate punem de o intalneala la o cafea si un croc-madame



"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

pisigri spune:

Va multumesc, fetelor !

Impresii dupa doua zile:
1. camera nu e la fel de frumoasa cum e noul apartament pe care l-am renovat 5 luni de la zero (a durat asa mult ca am avut si ghinion cu mesteri neseriosi, dar si din cauza ca mereu asteptam un "15" sau un "30' ca sa mai luam niste bani) si in care am apucat sa stau fix 3 zile (sa stau e un fel de a spune, ca am facut smotru si am pus lucruri pe la locul lor, fireste dupa ce terminam programul la job de mi-au sarit capacele), dar...e a mea (limbutza scoasa, ca nu stiu de ce mie nu imi prea apar emoticoanele de aici). azi mi-am facut curaj si mi-am pus lucrurile in dulap (pina acum refuzasem sa le scot din valiza pt ca refuzam ideea ca o sa stau aici mai mult de o saptamina), asa ca...deja parca am personalizat-o. in plus, am reusit, cu un fierbator adus din RO sa ard prizele din camera (cind l-am bagat in priza a luat foc, la propriu, fierbatorul care era in apa), si panica de moment ca va dura 100 de ani pina imi repara cineva priza (de, am trait in RO 26 de ani) si ca mi-am prajit laptopul m-a facut sa inteleg ca exista lucruri mai importante in viata (recte laptopul la care tre sa platesc rate inca 4 ani). din fericire, toata afacerea a durat fix 5 minute (cu tot cu asteptatul liftului ca sa ajung de la et 7 la parter la adminsitratie), iar dl electrician mi-a zimbit dragut cind a pus la loc siguranta care sarise, si nu m-a balacarit (cum ma asteptam) pt ca in loc sa folosesc plita electrica din bucatarie incerc sa fac cafea la fierbator luat din bazar, nici nu m-a injurat ca l-am deranjat pentru "atita lucru". sau, daca a facut-o, eu nu m-am prins....

2. campusul arata super naspa pe afara, aduce mai degraba a fabrici mamut din romania falimentate si lasate in paragina. mi s-a explicat ca lumea a investit in aparatura (logic) nu in fatade (ca la iasi). asa ca astept sa vad azi cum arata si pe dinauntru...

3. profu mi-a zis sa il caut pe 24, a doua zi de paste, eu l-am cautat (unde nu trebuie) si nu l-am gasit (logic), dar i-am trimis un mail. ok, se pare ca nici el nu a fost la scoala (sau a fost??), mi-a spus ca ma asteapta azi pe la 12 sa dejeunam impreuna si sa discutam. neasteptat, avind in vedere ca la mine la job treaba se face in 90% din cazuri cu ho si chio, si, desi nu era trecut in fisa postului, se pare ca cineva se asteapta sa avem abilitatea de a citi ginduri (la propriu, nu va ginditi la chestii precum ar fi anticiparea logica a unor necesitati). bine, fusesem avertizata ca proful e ff de treaba, dar eu m-as fi multumit sa nu urle la mine din primele 5 minute, nu sa ma invite la masa....

4. alta belea aici e ca netul...picura. adica nu e destul de "suvoi" cit sa poti sta conectat pe YM (merge doar meebo), pe skype nu se aude in casti iar pe msn se aude dar daca pornesti webcamul se blocheaza cu totul. asa ca....cu barbatul ramas acasa, ma vad si ma aud cu portia si pe rind. desi expresia "aici trebuie sa te multumesti cu putin" pe care mi-au trintit-o fetele ieri m-a umplut de indignare (acasa ma multumesc cu putin, ca-s in RO, da aici is in frantzia, ce mama ma-sii), sint totusi recunoscatoare ca am net in camera. e mare lucru. si ca era deja net in camera, nu a trebuit sa fac 1000 de hirtii si sa astept (iar) 100 de ani ca sa vina baiatul cu netul sa-mi traga si mie un cablu (din cauza caruia sa nu se mai inchida usa)...da, se pare ca totusi sint in frantzia...

5. ieri am iesit sa dau un tur in jurul campusului. cam ca hansel si gretel cu firimiturile de piine, valeeeeu ce ma fac daca ma ratacesc. am inteles de ce mi-a spus o colega care e de 6 ani in iasi ca in iasi se mai rataceste si acuma, dar in paris nu a reusit niciodata performanta asta...azi astept cu nerabdare sa vad daca se deschid totusi magazinele, nu de alta dar nu am deloc zahar pt cafea, si cum am racit, am imprumutat deja 2 suluri de hirtie igienica in care sa imi suflu nasul, ca pe ale mele le-am terminat din prima seara cu raceala si bocit si tot tacimul...in plus, azi e si soare (chiar daca e tot frig) si se pare ca nu mai bate nici vintul ca ieri (cind am cautat pe net harta europei sa ma asigur ca franta nu e pe linga islanda pe undeva). deci...azi sint sanse sa evadez din zona alfort si sa ies si eu pi shientru la promenada. sa vad si eu ce e asa frumos la paris, ca aici stau intr-o zona de blocuri...f romaneasca. in plus, aviz amatorilor, desi din doua in doua stilpuri de electricitate sint "automate" pt pungute de unica folosinta pt strins kk de catei (toata lumea are catel)...nimeni nu stringe. probabil ca asta se face numa pe champs elysees....ma duc sa verific mai tirziu !

all in all, ma simt ceva mai bine (am fost anuntata ca adevarata depresie vine undeva dupa 2 saptamini de stat aici, si apoi revine odata cu intoarcerea in tara) desi mi-e cam dor de sotul meu. oricum, vestea buna e ca pe 21 aprilie vine incoace pt 2 saptamini...inainte de el vine un coleg de job din RO, dupa el am fost "amenintata" de alti doi colegi de la job ca ma vor vizita...si printre ei trebuie sa o strecor si pe sora-mea care, desi a fost in franta de vreo 2 ori, nu a vazut inca parisul. desigur, am timp pt cafele si cornuri si whatever cu oricare dintre voi ajungeti pe aici !!

aaa...si cu franceza pe care n-am prea avut ocazia sa o mai vorbesc din liceu, se pare ca ma "recuperez" destul de bine. astia din campus ("oficialitatile") sint cred obisnuiti cu gasca de stagiari care vine din toate colturile lumii asa ca vorbesc rar si literar...cu aia de pe strada e oleaca mai greu, da daca ii rogi sa vb mai rar e ok, si oricum, ca va et vous merci au revoir a la prochaine etc etc umplu 90% din conversatie....politicosi is oamenii astia !!

asta nu inseamna ca SIGUR n-o sa mai cad in butoiul cu melancolie, asa ca...mai postati va roooog, ca....pe bune ca ma ajuta !!

va pup pe toate (si toti, cind o fi cazul) si...a la prochaine !

denizel spune:

Ce scumpa esti, Pisigri!

Uite, te incurajez si eu: deci :-)) io, impreuna cu toate pisicutele si catelusii din Romania, batem din palme si din labute si zicem: haide, Pii-sii, haide Pii-sii!!!
Nu e mult si ai sa vezi ca, pana la urma, ai sa-ti dai seama ca experienta asta a fost cu mult folos!!! Curaj!!


Edit: in plus, ai marele avantaj de a fi acolo primavara!!!!