pretul platit de femei...
Raspunsuri - Pagina 2
bonamea spune:
quote:
Originally posted by andira
Nici eu nu sunt de acord...
Pana la urma, norocul ni-l facem cu mana noastra.
Si pana la urma, nu generalizam intr-adevar situatia femeilor din Bucuresti "independente financiar", dar nu pot sa cred nici ca in restul oraselor mai mici sau foarte mici din tara se intalneste numai femeia pe care o descrii tu.
Pare un paragraf copiat de undeva, scrisa de o femeie frustrata, care din n motive, mai mult sau mai putin obiective, nu s-a realizat personal / profesional.
DRAGA MEA esti departe de realitatea romaneasca si refuzi sa o accepti.Eu am discutat si cu alte persoane din alte orase mici din tara si situatia e aceeasi peste tot.Reclamatiile curg la Inspectia muncii-nu se schimba nimic caci sanctiunile sunt ca o ciupitura de purice ptr.patroni.E si legislatia romaneasca defavorabila afacerilor si angajatilor.
Parerea mea, depinde numai de noi sa cerem respectarea drepturilor si sa luptam pt asta.
bonamea spune:
quote:
Originally posted by herraquote:
Originally posted by andira
Nici eu nu sunt de acord...
Pana la urma, norocul ni-l facem cu mana noastra.
Si pana la urma, nu generalizam intr-adevar situatia femeilor din Bucuresti "independente financiar", dar nu pot sa cred nici ca in restul oraselor mai mici sau foarte mici din tara se intalneste numai femeia pe care o descrii tu.
Pare un paragraf copiat de undeva, scrisa de o femeie frustrata, care din n motive, mai mult sau mai putin obiective, nu s-a realizat personal / profesional.
Parerea mea, depinde numai de noi sa cerem respectarea drepturilor si sa luptam pt asta.
acum ca am mai citit o data mesajul initial, mi se pare si mie o pledoarie pt ca femeile sa nu mai plateasca pretul, deci sa nu mai aiba servici, ci sa stea acasa cu copiii.
ceea ce nu ar fi rau deloc, pt cine isi doreste asta...
dar nici sa condamne alte optiuni nu e ok, tocmai in numele tolerantei atat de des invocate.
Draga mea-n-ai inteles mesajul-e un semnal de alarma-exploatarea ca in evul mediu practicata in tara si ce repercursiuni poate avea asupra educatiei noii generatii-neglijata din cauza abuzurilor facute de patroni,nicidecum renuntarea la serviciu.STOPAREA EXPLOATARII-legi care sa apere angajatii si legi care sa favorizeze afacerile ca in occident/coplesiti de taxe patronii abuzeaza de angajati,exagerand ptr.buzunarul propriu
bonamea spune:
Ce e mai frumos ca o patroana este din Bucuresti si nu inteleg de ce a deschis afacerea in orasul nostru.De ce nu a deschis in Bucuresti?unii spun ca acolo ar fi trebuit sa plateasca salarii mult mai mari-acolo angajatii ii pot pune conditii.La noi insa ea impune conditiile.Umilitoare.O femeie exploateaza alte femei ca sa traiasca ea pe picior mare si sa dea lectii despre cum sa traiesti bine in Romania.
bonamea spune:
quote:
Originally posted by alex_ioanid
nu sunt de acord cu ideea ca femeile trebuie sa munceasca mai mult pentru a ajunge undeva sus, poate doar pentru a demonstra ca sunt capabile trebuie sa depuna putin efort... da, ok, m-am intalnit cu situatii in care am fost privita cu oarece indoiala, doar pentru ca eram femeie. insa am reusit, si nu cu mult efort sa demonstrez ca sunt capabila profesional... uite, recent, am fost "sefa" intr-un proiect la facultate peste 6 baieti, si desi la inceput au incercat sa ma ia peste picior, in momentul in care le-am demostrat ca le sunt superioara profesional (si sincer vorbind, nu mi-a fost greu), au tacut, si au stiut sa ma respecte... si nu m-au mai considerat FEMEIE, ci pur si simplu am fost egala cu ei.
nu cred ca mai traim de mult in societatea in care rolul femeii era aceea de a-si astepta sotul acasa cu mancarea facuta si copii cuminti, si dupa sa fie gata sa ii faca orice serviciu in pat... femeile de azi s-au emancipat, nu mai vor sa fie supuse barbatului, vor sa fie independente profesional, financiar, si daca s-ar putea si sentimental
am fost desigur si in situatia in care barbatii, m-au dorit pentru trupul meu, si m-au vrut langa ei (aici ma refer la colegi de scoala, facultate, si diverse proiecte la care am lucrat), in echipa lor, in grupul lor, doar pentru ca isi doreau sa aiba o relatie intima cu mine. si am gresit de multe ori spunand da; intre timp am aflat ca in situatii ca acestea, mai bine te retragi, pentru ca, chiar daca nu faci nimic, cei din jur vor da nastere la barfe care te vor afecta, si cel care te-a vrut langa el, s-ar putea sa te raneasca... poate ca si de-asta mi-am dorit sa le dovedesc barbatilor ca sunt egala, si poate chiar superioara lor (uneori!!!).
daca pornim cu ganduri negativiste de genul: sunt femeie, sunt mai slaba decat barbatii... unde o sa ajungem?
Eu in schimb am avut deseori probleme cu femeile-cand am demonstrat nivelul meu de pregatire mi-au facut probleme de teama sa nu le iau locul,ceea ce nu intentionam.Putine femei de varsta mea stiu sa acceseze un computer,am intalnit chiar si in invatamant astfel de situatii si daca am spus ca am citit ceva pe net s-au simtit atinse,adica eu fara facultate,cu niste cursuri postliceale fac pe desteapta in fata lor?!ce obraznicie dom"le!Asta e mentalitatea la romani-sa se batjocoreasca unii pe altii.Respectul si bunul simt a murit demult.
bonamea spune:
quote:
Originally posted by ramiris
Eu nu ma recumosc in descrierea sumbra pe care o faci si nu recunosc nici majoritatea femeilor pe care le cunosc.
Cred ca fiecare in viata primeste ceea ce merita, si mai ales ca fiecare este tratat asa cum permite sa fie tratat.
Nu suntem instrumente lipsite de viata si vointa in mana patronilor, a statului sau a propriilor soti, exista legi si mai ales exista liberul arbitru.
Ca o paranteza, eu am serviciu, la un angajator care respecta fiecare paragraf din legislatia muncii, pentru ca am ales pentru cine sa lucrez, raportul de munca nu este unilateral, nu alege numai angajatorul, si angajatul poate decide pentru cine doreste sa munceasca si pentru cine nu.
Am si sot si copil, nu-i neglijez pe nici unul dintre ei pentru ca familia noastra este formata din 3 membrii egali: impreuna facem cumparaturi, impreuna facem curatenie, gatim pe rand si cand unul dintre noi este mai ocupat la serviciu celalalt isi aranjeaza programul in asa fel incat copilul sa beneficieze de atentie si grija.
Nu ma simt discriminata in nici un fel, nici la serviciu nici acasa, copilul meu creste sanatos si are parte de o educatie corespunzatoare.
Cred ca e mult mai simplu sa dai vina pe inevitabil si pe societatea salbatica decat sa incerci sa faci ceva pentru proria persoana.
Nu simt ca traiesc in aceeasi lume cu femeile pe care le compatimesti tu bonamea, fara suparare.
FELICITARI-ESTI UNA DIN PUTINELE FEMEI NOROCOASE!Asta nu inseamna sa refuzi sa vezi realitatea din tara-indiferenta unora ajuta la suferinta altora-faptul ca nu ne pasa de problemele celor de langa noi e un lucru grav ptr.societatea noastra.
bonamea spune:
quote:
Originally posted by andira
Nici eu nu sunt de acord...
Pana la urma, norocul ni-l facem cu mana noastra.
Si pana la urma, nu generalizam intr-adevar situatia femeilor din Bucuresti "independente financiar", dar nu pot sa cred nici ca in restul oraselor mai mici sau foarte mici din tara se intalneste numai femeia pe care o descrii tu.
Pare un paragraf copiat de undeva, scrisa de o femeie frustrata, care din n motive, mai mult sau mai putin obiective, nu s-a realizat personal / profesional.
Parerea mea, depinde numai de noi sa cerem respectarea drepturilor si sa luptam pt asta.
Asa e:norocul n-il facem singuri-daca te nasti intr-un oras mic,care a fost candva infloritor,cu multe locuri de munca si ai facut prostia sa te casatoresti si sa-ti cumperi o locuinta intr-un astfel de oras iar apoi vremurile se schimba si deodata locurile de munca se reduc drastic,sansa de a alege dispare,multi oameni,putine oferte,nu-ti ramane decat ori suporti umilinta,exploatarea ori iti ei lumea in cap,lasi si casa si copii si pleci unde gasesti ceva de munca unde legea e cat de cat respectata.Am gasit o statistica acum pe jobAvantaj referitor la salariul mediu din tara si cel mai mare salariu mediu este in Bucuresti.Asa ca hai toti sa ne mutam in Bucuresti-ca sa traim mai bine.Daca tot ne facem singuri norocul!
ramiris spune:
quote:
Originally posted by bonamea
FELICITARI-ESTI UNA DIN PUTINELE FEMEI NOROCOASE!Asta nu inseamna sa refuzi sa vezi realitatea din tara-indiferenta unora ajuta la suferinta altora-faptul ca nu ne pasa de problemele celor de langa noi e un lucru grav ptr.societatea noastra.
Sa te temi de omul prea tacut si de apa prea lina.(proverb turc)
Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante;cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere(Lao Tzi)
Pobabil ca de acolo de unde privesti tu sunt una dintre putinele femei norocoase, eu ma uit in jur si ceea ce traiesc eu este o stare de normalitate. Si sa stii ca multe dintre colegele mele de serviciu sunt din provincie, mult mai multe decat cele din Bucuresti.
Au ales sa schimbe ceva in viata lor, si n-au facut-o sacrificandu-si familia, pentru ca decizia s-a luat in familie si schimbarea au facut-o cu totii, iarta-ma dar nu cred ca femeile care pleaca de-acasa in Spania sau aiurea si-si lasa copii de izbeliste o fac pentru binele copiilor, dar asta este un alt subiect
Mi se pare putin fortat sa ma auzi de indiferenta si de lipsa de reactie, n-am auzit sa inceapa o miscare de "emancipare" a femeilor in zonele despre care vorbesti si sa nu li se fi alaturat "norocoasele" din marile orase. Sau daca "emanicipare" inseamna sa pleci la capsuni, nu am cum sa le sustin, pentru ca pentru mine femeile alea nu sunt mame nici cat o pisica.
ni-na spune:
Primul impuls a fost sa raspund:dormi cum iti asterni.In 5 ani am schimbat trei locuri de munca si,de fiecare data,fiind mai stapana pe mine mi-am dublat salariul.O prietena munceste de la 7-18 intr-o confectie,pe 600 ron si cand i-am propus sa vina sa lucreze cu mine,o ajutam sa se integreze,o invatam programul de contabilitate si tot ce tine de vanzari m-a refuzat.O voiam deoarece era vb de gestiune si voiam sa am incredere in omul cu care imparteam responsabilitatea.Am invatat pe cineva care a lucrat inainte la o cofetarie,eu am plecat catre electrocasnice incorporabile,ea a ramas dealer Orange,sefa de magazin,munceste 8 ore,castiga bine pt Focsani.Insa ea a vrut........
Am intervenit in subiect pentru ca locuiesc intr-un oras mai mic decat Buzaul.
ramiris spune:
quote:
Originally posted by bonamea
Asa e:norocul n-il facem singuri-daca te nasti intr-un oras mic,care a fost candva infloritor,cu multe locuri de munca si ai facut prostia sa te casatoresti si sa-ti cumperi o locuinta intr-un astfel de oras iar apoi vremurile se schimba si deodata locurile de munca se reduc drastic,sansa de a alege dispare,multi oameni,putine oferte,nu-ti ramane decat ori suporti umilinta,exploatarea ori iti ei lumea in cap,lasi si casa si copii si pleci unde gasesti ceva de munca unde legea e cat de cat respectata.Am gasit o statistica acum pe jobAvantaj referitor la salariul mediu din tara si cel mai mare salariu mediu este in Bucuresti.Asa ca hai toti sa ne mutam in Bucuresti-ca sa traim mai bine.Daca tot ne facem singuri norocul!
Sa te temi de omul prea tacut si de apa prea lina.(proverb turc)
Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante;cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere(Lao Tzi)
Vorbeam cu o prietena (tot din categoria "norocoase de Bucuresti") despre topicul asta, si mi-a spus ca depinde cu cine doresti sa te compari, poate sunt si bucurestence care regreta ca nu s-au nascut in Suedia sau in Bevely Hills, asa cum sunt si multe provinciale care multumesc lui Dumnezeu ca nu s-au nascut in Arabia Saudita sau Afganistan.
Totul e la ce sistem de referinta alegi sa te raportezi, si in ce scop o faci: sa-ti justifici existenta sau sa incerci sa schimbi ceva.
cockeritza spune:
sa stiti ca si la "oras" exista femei exploatate de patroni, si nu neaparat trecute de 40 de ani...eu am patit asa ceva la o firma superconsacrata, nu dau nume, unde era o mafie totala daca ii pot spune asa...m-am angajat secretara si dupa 1 an de munca bruta ca nu pot sa spun altfel, eram inca singura secretara din 5 care avea salariul cat al femeilor de servici(celelalte aveau dublu)...si aveam cele mai multe responsabilitati...stateam foarte des peste program dar ore suplimentare platite n-am vazut niciodata...bonuri niciatat...seful meu direct era chiar foarte contrariat si a incercat sa schimbe situatia dar l-au amenintat ca daca mai deschide gura ne da afara pe amandoi...si a renuntat...si am renuntat si eu sa imi mai doresc sa lucrez intr-o firma mare...asa ca fetelor nu dati cu parul ca magarii din astea se intampla chiar sub nasul vostru acolo unde voi spuneti ca avem de unde alege...stiam foarte bine ce am de facut, imi vedeam de treaba si nu incurcam pe nimeni, dar probabil ca politica de promovare in acea firma era cu totul alta...DOAR PENTRU CA VOUA NU VI S-A INTAMPLAT NU INSEAMNA CA NU EXISTA...nici aerul nu-l vezi dar nu inseamna ca nu exista...mai deschideti si voi ochii pentru ca norocul nu ti-l faci intotdeauna singur 