Eu nu am putut intelege cum e posibil?

Porumbita spune:

icognito tocmai pt ca tu ai spus multe despre tine, ai in semnatura numele copiilor, ai spus ca e prietana ta, de cand va cunosteti... lumea internauta nu e chiar atat de mare si se pot aduna doi cu doi sa vezi cine e pers repectiva;

motiv pt care nu mi se pare corect de loc ca i-ai tradat increderea si ai venit sa povestesti aici;

dc vroiai sa prezinti doar ca pe un studiu nu dadeai atatea amanunte despre relatia ei cu tine;

faptul ca tu iti impartasesti problemele pe forum e problema si alegerea ta;
dar ca expui cazul cuiva, care dupa cum sg spui nu a mai spus nimanui despre asta, nu e absolut deloc corect

incognito spune:

Deci,sinceritatea costa!Dar...
In tara asta sint multe persoane care au acelasi nume cu al meu,care lucreaza intr-un loc asemeni celui in care lucrez eu,care au copii tot gemeni botezati cu nume identice cu numele alor mei.
Privitor la faptul ca am expus situatia ei,uite ca nu am facut-o degeaba.Sint circa 10 minute de cind a parasit casa mea.Am fost numai noi pret de doua ceasuri si mi-am permis in final pentru ca tot insista in ideea ce sa faca,deci mi-am permis sa o asez pe scaun si sa ii dau sa citeasca.A parcurs rindurile voastre de mai multe ori.A ramas pe ginduri,i-am citit in ochi numai o mare tristete si nu a spus decit-Stiam eu...ca nu e corect.
Am intrebat-o de ce mi-a spus totul.Daca stia lucrul acesta.
-Pentru ca m-am gindit ca poti face ceva concret pentru mine.Tu ai fost totdeauna omul care a actionat.
Atit.A ramas ca ma suna miine inainte sa plece.

Sincer,personal imi plac criticile,mai ales cind sint constructive.
Convingerea mea despre forumul acesta de la bun inceput a fost ca ne stringem aici si ne impartasim problemele intocmai ca in cadrul unui grup organizat de terapie.Ca ne ajutam prin pareri,prin povestirea altor evenimente similare personale ori din preajma noastra si modul in care am actionat noi ori alte persoane.Am fost convinsa ca nu ridem unul de altul ci dimpotriva cautam sa ne ajutam.

,,-faptul ca tu iti impartasesti problemele pe forum e problema si alegerea ta;-''


Ups!Aviz amatorilor!Si pe cuvint ca nu vreau sa fiu rautacioasa!
Ce sa inteleg de aici?Ca,corect ar fi fost sa nu o fac si daca tot am facut-o sa ma simt vinovata?Ca deja am savirsit o mare greseala?Ca deja am iritat ochi care au citit?

Mii de scuze tuturor.Oricum,urita ori frumoasa,plina de frustrari ori reusite,cu depresia la purtator-chiar nu imi este rusine cu viata mea.Si chiar daca printre voi sint oameni care punind cap la cap lucrurile au realizat adevarata mea identitate,nu ma supar.Dimpotriva,opriti-ma pe strada si spuneti-mi ca stiti cine e Incognito.Doar va voi multumi.
Cred ca cel mai greu este sa ajungi sa vorbesti despre tine complet si sincer.Sa-ti asumi cum esti si ceea ce esti sufleteste vorbind la un moment dat.Sa-ti recunosti limitele,imperfectiunile,visele,ratarile...fata de tine insuti chiar daca vorbind altora despre tine.Eu am reusit lucrul acesta in mare parte.Si simt ca e bine.
Problema prietenei mele este la adapost complet-pentru cine se ingijoreaza.Singurul pericol pentru ea este ea insasi.Sper sa-si dea seama la vreme,daca nu cumva dupa ce v-a citit sa-si fi dat deja seama.

Multumesc tuturor care au impartasit din parerile lor.

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

Miramar spune:

Incognito, nu faptul ca ai postat povestea e regretabil ci faptul ca dai atatea detalii personale. Numele tau si al gemenilor tai nu e necesar. Amanunte privind relatia ta de prietenie cu doamna in cauza iarasi nu sunt necesare (era suficient sa spui ca sunteti prietene foarte bune inca din copilarie si ca ati trecut prin scoala impreuna). Profesia ei (desi psiholog) nu e relevanta, pana la urma in povestea asta e doar o femeie cu inima tandari.

Despre asta e vorba - putina discretie e recomandata.

Si-ai putea incepe de acum incolo - sterge detaliile din profilul tau, nu mai da detalii atat de personale pe viitor nici despre tine si nici despre cei apropiati tie.

Si spun toate astea cu titlul de sfat caci mesajele de genul "cum ti-ai permis" mi se par extreme.

Iar la subiect - reactia si dorinta prietenei tale este normala si este dovada intensitatii sentimentelor ei fata de omul respectiv. Nu te ingrijora insa e o femeie desteapta care deja constientizeaza cat de complicate sunt lucrurile, incet insa va decanta esenta si va fi in stare sa se controleze singura, ratiunea va castiga ceva teren in fata sentimentului. Fii alaturi de ea insa, durerea ramane!

mariaanna spune:

Incognito,ne-ai putea dezvalui si noua finalul acestei povesti?...cand va fi?
Sunt curioasa si o voi lua ca pe o lectie de viata!

Mariaanna
cand vine BB?

balanta spune:

Incognito, imi cer mii de scuze daca s-a inteles gresit.

"-Nu cred ca mi-as permite sa discut pe forum problemele, oricat de grave ar fi, ale unui prieten care are curajul sa-mi spuna ceva atat de personal.Nu cred ca avea nevoie de sfaturi ci doar sa o asculti.
Si cred ca in nici un caz pe forum nu vei gasi astfel de expierente personale, pentru ca astfel de femei in general nu prea intra pe forumuri.-"

" Corect.Ai dreptate,si eu cred ca nu avea nevoie de sfaturi ci doar sa o ascult.
De ce mi-am permis sa discut pe forum problema asta?Pai atunci de ce mi-am permis sa discut si despre problemele mele,nu?"

"nu mi-as permite" e vorba numai de mine.Nu am extrapolat la persoana ta.Nu te-am intrebat de ce ti-ai permis tu. Nu am caderea sa fac aprecieri la persoana ta pt nu te cunosc.

Poate ar fi trebuit sa ma exprim altfel :daca as avea o problema atat de personala si daca i-as povesti numai prietenii mele cele mai bune,indiferent pt sfaturi sau numai sa ma asculte, nu cred ca a doua zi, daca as intra pe forum sa citesc din intamplare as fi atat de bucuroasa sa regasesc aici povestea fara permisiunea mea.Cred ca de fapt as fi istorie pentru ea.
Poate ca exemplu intr-o anumita situatie, e ok , nu m-ar deranja, dar sa fiu supusa unei dezbateri publice, nu stiu, asa vad eu lucrurile.
E ca un secret pe care ea l-ar impartasi tuturor imediat ce eu am iesit pe usa.

Si recunosc ca nici nu am fost in situatia sa cer ajutor.Am mers pe deviza :capu face, capu trage, al meu bineinteles.Ce rost are sa mai impovarez si pe altii cu problemele mele? Dar sunt un bun ascultator.

Daca ma uit in urma si ma gandesc la cate confidente mi s-au facut ar fi insemnat ca la ora actuala cei mai multi prieteni sau cunostinte sa fie despartiti daca as fi deschis gura, dar ei sunt bine merci.

Fa si tu ce crezi ca e mai bine pt tine? pt ea ?

Happy_in_TO spune:

A fi psiholog nu inseamna ca esti Dumnezeu! Esti un om normal care a invatat din carti, dupa anumite principii mecanismele gindirii si purtarii umane. Ca apoi sa le puna in practica de la caz la caz.

Si bineinteles ca au nevoie de psiholog la rindul lor... Ca un dentist care se duce la alt dentist sau ca un chirurg care se duce la alt chirurg... etc...

Eu am incercat sa o inteleg pe prietena ta.

Este intr-o casatorie nefericita. Nu vrea si nu o sa divorteze pentru ca este perfectionista. Ar insemna sa recunoasca ca a gresit in alegerea ei, ca a dat gres... Si asta nu se va intimpla.
Il dispretuieste pe omul de linga ea pentru ca nu s-a tinut de promisiune "sa traiasca fericiti pina la adinci batrieti". Vrea copil cu celalalt barbat pentru ca il iubeste dar mai mult ca sa il pedepseasca pe sotul ei.
Fata de copii ei se simte vinovata pentru ca il dispretuieste pe tatal lor.
Vrea un copil ca sa isi dovedeasca ei insasi ca este femeie, ca este roditoare si ca este cumva stapina pe situatie.

Mie personal viata mi-a dovedit ca un copil este cel mai mult responsabilitatea femeii. Rare sint cazurile in care barbatul sa ramina la fel de impplicat in viata copiilor dupa casatorie...
Da, te mariti cu unul din dragoste, faceti copii, totul este roz si dintr-o data se innoreaza, viata te duce in alta directie iar tu, ca femeie si mama esti stinca de sprijin a copiilor tai!

Cam asta este explicatia mea la dilema prietenei tale.

Porumbita spune:

quote:

---

Originally posted by incognito



,,-faptul ca tu iti impartasesti problemele pe forum e problema si alegerea ta;-''

Ups!Aviz amatorilor!Si pe cuvint ca nu vreau sa fiu rautacioasa!
Ce sa inteleg de aici?Ca,corect ar fi fost sa nu o fac si daca tot am facut-o sa ma simt vinovata?Ca deja am savirsit o mare greseala?Ca deja am iritat ochi care au citit?

---

nu ai inteles ce am vrut sa spun;
ma refeream la faptul ca dc postezi pe un formum public probleme pe care le ai accepti ca poti primi sfaturi bune sau mai putin bune si ca exista posibilitatea ca identitatea ta din viata reala sa fie descoperita si problemele care ai vrut sa le impartasesti doar lumii virtuale sa fie cunoscute si de cei din viata reala

deci, ce trebuie sa intelegi din mesajul meu : ca nu trebuie sa dai nici un fel de detalii care ar putea duce la aflarea identitatii prietenei tale, daca tot te-ai hotarat sa ii faci publica problema...

incognito spune:

Mai,ce de observatii am primit!Cred ca mai m-am simtit asa undeva prin scoala.
Va multumesc,mi-am insusit critica.Dar din toate acestea,ceva mi-a ,,zgiriat''teribil auzul.

= Numele tau si al gemenilor tai nu e necesar.=

Serios???
Am observat ca multe dintre doamnele de pe aici semneaza si cu numele copiilor.
Atita vreme cit pe mine nu ma deranjeaza ca cineva imi poate descoperi identitatea adevarata nu stiu de ce imi poarta de grija altcineva.


In sfirsit,nu vreau sa supar pe nimeni.
Dar,draga Miramar,hai sa-ti explic ceva legat de semnatura in care apare numele copiilor mei.
Ca si o paranteza,parerea mea este ca inainte ca cineva sa faca observatii sa ia in calcul mai multe aspecte daca le cunoaste ori banuieste,daca nu sa se abtina.Nu sint chiar un copil,hai sa fim serioase.
Cind am postat prima data pe forumul acesta traversam o perioada extrem de dificila din viata mea.M-am bucurat enorm cind am dat peste acest loc.Pseudonimul pe care l-am ales ma reprezenta perfect la momentul acela.Chiar asa simteam,ca nu mai am identitate(vezi INCOGNITO-fara sa fie cunoscut,extins eu insami habar nu mai aveam cine sint,eram absolut in deriva).
In aproape un an de zile cu o munca titanica cu mine insami mi-am ordonat prioritatile,mi-am recapatat in mare parte increderea in mine,mi-am dat seama cine sint de fapt si am marcat acest lucru incepind chiar cu asta,prin a recunoaste aici,fata de toata lumea ca Incognito este mami de Ioan si Ioana,gemeni,06.01.2003,in primul rind!
Si te-ai intrebat,oare,daca chiar sint numele reale ale copiilor mei?
Chiar nu vreau sa lansez o polemica de aceea ma voi opri aici.Pentru ca nu imi place deloc sa ma cert.
Toate cele bune,din suflet,tuturor,

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

MissParker spune:

Eu zic ca e mai grava problema prietenei decat faptul ca incognito a relatat aici povestea unei prietene care ar putea fi identificata etc.

Felicia 26+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

pisigri spune:

incognito, mie pina la urma nu imi pasa cine sint partenerii mei de discutii virtuale in viata reala. nu ma intereseaza daca esti barbat ascuns in spatele unui profil de femeie, nu ma intereseaza daca esti colega mea de servici...pentru ca in general nu postez pe forumuri ORICE. uneori imi dau cu parerea (de multe ori mai putin conformista si traditionalista), si sa spunem ca daca nu stiu ce colega de servici sau seful ar citi, ar putea sa spuna "uite-o si pe asta ce-i mai trece prin cap"...dar in final, nimeni nu poate spune cu certitudine daca cred sau nu in sfaturile si parerile pe care le expun....

de ce imi dau si eu cu parerea aici? pentru ca:
1. stiu ce inseamna sa iti doresti sa ii daruiesti barbatului iubit un copil, desi inainte de acest barbat te jurasesi ca nu o sa faci niciodata copii
2. stiu si ce inseamna sa cunosti un om despre care pur si simplu sa STII ca este jumatatea ta, macar pentru faptul ca...ne citim gindurile si ne trezim de 10 ori pe zi spunind amindoi odata acelasi lucru

ce pot sa spun acuma:
1. indiferent de ce a spus prietena ta dupa ce i-ai aratat ce s-a scris aici, eu cred ca s-a simtit tradata intr-un fel sau altul. ai alergat repede sa ii pui povestea pe un forum cu atitia utilizatori; eu nu spun ca la modul absolut asta este bine sau rau, spun doar ca EA s-ar fi putut simti tradata; ti-a impartasit doar tie ceva, iar tu...aminteste-ti si ca este debusolata si se simte deja vinovata
2. in postarile tale ai recunoscut ca ai ramas masca si ca nu ai mai stiut ce sa ii spui, asa ca ai venit sa ceri sfatul aici. asta deja ii poate narui toata increderea cu care a venit la tine. trebuia sa fii prietena ei, care o intelege dar nu o judeca, si care o ajuta sa isi limpezeasca gindurile, care este mereu omul actiunii...si a descoperit ca nu esti chiar asa. ar fi ajutat-o mai mult daca ai fi prezentat ideile si parerile de aici de pe forum ca fiind intrebarile si dilemele tale legate de relatia si de problema ei... nu vreau sa te supar, insa...eu mai alerg si mai cer sfaturi, insa ma duc mereu la persoane pe care le simt pe picioarele lor, cu capul pe umeri, capabile sa judece o situatie la rece...si incep sa le pun la indoiala aceste atribute daca le vad ca deodata au ramas fara suflare...

3. daca prietena ta decide ca mai vrea sa mai discute aceasta problema cu tine, cea mai buna metoda de actiune dupa mintea mea este sa tragi de timp si sa incerci sa o faci sa isi lamureasca sie insasi ce anume nu mai merge in relatia cu sotul si de ce. a spus ca il mai iubeste; asta inseamna ca nu vrea sa divorteze...de ce nu vrea sa divorteze daca s-a ajuns la violenta verbala? ce inseamna violenta verbala, ca s-a rastit la ea sau ca a injurat-o si i-a trintit epitete jignitoare de genul nu esti buna de nimic, esti o proasta, neajutorata, curva etc...de ce s-a ajuns la violenta verbala? ea CHIAR ESTE la fel acasa, cum era si inainte sa il cunoasca pe dl cel insurat,sau FACE EFORTURI sa fie aceeasi? ca nu e acelasi lucru...cind te straduiesti doar, partenerul te simte la un moment dat...

uite, eu am mai putine...prejudecati decit altii, pot sa inteleg ca te-ai casatorit cu un om care parea cea mai buna alegere, ca te-ai maritat gindindu-te ca CHIAR o sa tina o viata, si ca la un moment dat poti sa descoperi ca jumatatea ta se afla in alta parte. doar ca aceste cazuri cu suflete pereche si jumatati...sint bine ascunse, mascate de numeroase fata morgana. trebuie sa fii foarte foarte atenta inainte de a da vrabia din mina pe cioara din par...ca s-ar putea ca cioara sa fie de fapt doar o vrabie jumulita si minjita cu ulei de masina....

"fazele acute" si "momentele de criza" trec la un moment dat, si lasa in urma calm si o aparenta resemnare, care de fapt nu este altceva decit o lectie de viata invatata mai pe brinci. cind resemnarea nu-ti mai pare a fi resemnare se cheama ca ai constientizat lectia de viata cu pricina, ca poti privi lucrurile ceva mai detasat si mai obiectiv si ca ACUM esti in masura sa iei dcizia corecta. DE CE vrea ea musai sa faca un copil cu X ala? ca mecanism...subconstient, ori nu mai poate suporta situatia din prezent si vrea sa incheie relatia cu el, dar sa ramina cu o amintire de la el (si acum, oricit de cinic ar suna, poate sa isi ia un ciine sau sa puna la presat o ultima floare primita), ori vrea sa ii "daruiasca" un copil (dar ma indoiesc sincer ca omului aluia ii trebuie asa un dar), ori vrea sa se razbune cumva pe sotul ei, sa-l scoata de prost macar in fata ei, ca a ajuns sa creasca copilul altuia ba sa mai si creada ca e al lui...ori asta nu ii faci cuiva pe care spui ca inca il mai iubesti...

in plus, dupa cum spunea cineva, orice iubire imposibila e de 10 ori mai frumoasa si mai intensa tocmai pentru ca e imposibila....

tratament, daca chiar are nevoie de actiune si nu are rabdare sa astepte sa ii treaca? o luna de pauza de la domnul X, o luna in care la ea acasa totul sa fie bine, sa evite certuri cu sotul, sa nu il zgindare si intarite ca vezi draga doamne el e inamicul nr 1 in calea fericirii ei cu dl X, in care copiii sa beneficieze de toata atentia de care au nevoie la ce virste or fi avind (nu spun ca acum sint neglijati, insa o femeie nemultumita de viata ei este nemultumita de tot si de toate si nu se mai framinta intr-atit cum sa fie o mama model), in care orele rezervate saptaminal domnului X sa fie impartite echitabil intre sot si copii...o luna la sf careia sa se poata intreba obiectiv daca chiar are nevoie de X in viata ei. dar bine, asta presupune un efort de vointa mare, sa inceteze nu numai cu intilnirile dar si cu intilnirile la cafea sau telefoane sau sms...si presupune putin interes sa iti aduci casnicia pe linia de plutire, sa faci ca lucrurile sa fie bine din nou....