jocuri de noroc la gradinita
jocuri de noroc la gradinita | Autor: simali
De cam 2 saptamani Vladut plimba in fiecare zi la gradinita niste carti "Duel Master". Se dueleaza cu alti copii la ora de joaca si nimeni nu a vazut nimic rau in asta. Pana astazi cand imi spune in masina, in drum spre gradi, "astazi trebuie sa-l recuperez pe Copacul de jad". Cer amanunte si aflu urmatoare schema:
- a trebuie sa puna drept miza la joc o carte pe care si-o dorea alt copil.
- a pierdut, desigur - jocul nu are nici un fel de regula clara - si colegul i-a spus, exact ca un gambler cu experienta, ca daca vrea sa-si recupereze pierderea trebuie sa mai joace in continuare, cu alte mize, pe care, evident, le-a pierdut.
Ma uitam la el saracul cum e prins definitiv in capcana si cum singura cale de iesire pe care o vede este SA JOACE IN CONTINUARE. Poate pentru cineva din afara poate sa para o aiureala. Dar pentru Vladut pierderea Copacului de Jad echivaleaza cu o mica catastrofa.
Am vorbit cu educatoarea si era sa pice de pe scaun de uimire. Ea nu si-a imaginat ca ei pot juca pe mize.
Sper ca doamna va recupera Copacul de Jad de la cel l-a "castigat" de la Vladut dar as vrea sa stiu parerea voastra:
- este bine sa-i dau Copacul de Jad inapoi - dupa o discutie despre jocurile de noroc;
- este bine sa nu-i dau Copacul de Jad inapoi si sa-l retin ca pe un fel de pedeapsa - in definitiv si el a participat la joc... Dar pe de alta parte el nu a stiut care-i treaba cu jocurile de noroc.
Cine s-ar fi gandit sa aiba cu copilul o astfel de discutie DE LA GRADINITA????
alice
Raspunsuri
ni-na spune:
Fiul tau e frate cu al meu?Si am meu ma bombardeaza cu informatii despre Duel?bine ca mi-ai atras atentia ca pana acum ignoram jocul,mi se parea ceva inocent.
Vezi ca au aparut cartile BEN 10,imi povestea ca vrea sa dea Dragonul Bolsag(cum se scrie habar n-am)la schimb.Eu l-am lasat deoarece mi se parea ca il stimuleaza sa fie mai putin atasat de obiecte,si ca ii dezvolta aptitudini de negociere.
simali spune:
quote:
Eu l-am lasat deoarece mi se parea ca il stimuleaza sa fie mai putin atasat de obiecte,si ca ii dezvolta aptitudini de negociere.
quote:
Sotul meu cand era pusti a dat ceasul Atlantic al lui ta'su pe-o inghetata...
alice
anya spune:
Vezi ca "dragonul Bolsag" nu e din Ben 10 - asta sigur, ca avem personajele si vre-o 3 ceasuri. E tot ceva de pe la Cartoon, dar daca vrei ceva amanunte, il intreb pe fiul meu, ca nu degeaba suntem la grupa mijlocie
.
Mai nou vezi ca se poarta telecomenzi de Power Rangers!
ni-na spune:
Au aparut SI carti Ben 10,cunosc personajele,avem ceasuri si figurine.
Si pana la ceasul lui tat-su e drum lung, lung,nu are voie decat cu jucariile lui sa faca schimb.
amoga spune:
quote:
Initial creeata de simali
Sper ca doamna va recupera Copacul de Jad de la cel l-a "castigat" de la Vladut dar as vrea sa stiu parerea voastra:
- este bine sa-i dau Copacul de Jad inapoi - dupa o discutie despre jocurile de noroc;
- este bine sa nu-i dau Copacul de Jad inapoi si sa-l retin ca pe un fel de pedeapsa - in definitiv si el a participat la joc... Dar pe de alta parte el nu a stiut care-i treaba cu jocurile de noroc.
Eu unu' n-as fi implicat educatoarea in afacere. E treaba baiatului tau si a celui/celor cu care s-a jucat.
Dupa cum vad eu lucrurile, baiatul tau a aflat pe proprie piele ce inseamna jocurile de noroc cu miza reala. Poti sa cistigi, da' poti sa si pierzi. Si inca: intotdeauna cineva pierde! (Si-ntotdeauna cineva cistiga; in cazurile uzuale (loterie, cazinou) cistiga organizatorii.)
Prin urmare, as vedea din toata intimplarea o lectie de viata (actiunile au consecinte, nu-ntotdeauna cele scontate, care trebuiesc asumate) si o ocazie excelenta de a sta la o discutie pe tema jocurilor de noroc. Si sunt convins ca-i va intra bine in minte copilului, dat fiind ca va asocia toata treaba cu marunta catastrofa prin care a trecut (pierderea Copacului de Jad). Si asta-i bine! (Ca va tine minte, nu ca a pierdut.)
Si nu l-as pedepsi in nici un fel. L-as lasa sa-si recupereze dupa cum stie Copacul de Jad (chiar si pariind altceva intr-un nou joc de noroc -- daca va considera in continuare ca merita sa riste cine stie ce altceva in schimb; il priveste daca-si pierde si alte jucarii).
Iar daca as vedea ca se abtine de la a mai paria pe Zeita Fortuna (adica: auto-control -- mare cistig!), cred ca dupa un timp --daca va mai plinge dupa Copacul de Jad-- i-as cumpara altu' si i l-as da la pachet cu mesaju': "Imi pare ca ai invatat o lectie -- il meriti!" :-)
A.M.
ps/ alice, nu cumva tu erai in favoarea neinterventionismului pe un alt fir de discutie? (Unul in care se discuta de dispute intre frati.)
Daca baiatul tau si-ar fi pierdut jucaria preferata in favoarea unui ipotetic frate (eventual nu la gradinita, ci in camera de joaca) totul ar fi fost okay?
Si daca da, de ce s-ar schimba lucrurile prin inlocuirea fratelui cu altcineva?
Iar daca nu, prin ce difera interventia parintilor in rezultatele jocurilor de noroc, fata de interventia acelorasi parinti in disputele fizice dintre frati? (In ambele cazuri parintii impun niste reguli, in loc sa ramina la latitudinea copiilor negocierea acestora.)
anya spune:
Hai ca aseara am cerut lamuriri de la copil. Intr-adevar au aparut si carti de Ben10, dar Copacul de jad si Dragonul Bolzark (sau cum i-o zice) sunt din Shogu (sau cica mai exact Shogu Kelifuda).
Cea mai buna varianta ar fi sa vorbesti cu educatoarea sa nu le mai permita sa vina la gradinita cu carti de joc, jucarii (la noi asa e regula). Au mai incalcat-o ei cu ceasurile de Ben10, dar aveau toti si se transformau in grup. Cauta un pachet de carti noi care sa contina si Copacul de Jad si vezi ca vine iepurasul. Pana atunci lasa-l sa fie putin suparat ca l-a pierdut si mai fa-i o moarala, acolo.
filofteia spune:
Nici eu nu as fi intervenit la educatoare.
De altfel noi am avut o tentativa la gradinita cu cartile Scooby Doo.
De cand le-a luat prima data la el i-am spus ca este treaba lui cu cine face schimb, dar eu altele nu-i cumpar.
Apoi incepuse schimbul de obiecte, asa ca iar am avut o discutie si i-am spus ca nu poate face schimb de jucarii sau alte lucruri din casa fara sa ne spuna noua. Nu are voie sa cheltuie banii proprii fara sa stim noi, etc...
Jocurile de noroc ii fascineaza pe toti...asa ca i-am luat si un bilet la 6 din 49, cu precizarea ca este al lui propriu, ca eu nu iau pentru noi ca nu credem in asa ceva, ca este foooarte greu sa castigi. Asa ca dupa ce a vazut ca nu i-a iesit nici un numar nu i-a mai trebuit bilet.
Mereu ii atrag atentia ca reclamele nu sunt ceva real...etc..
simali spune:
quote:
ps/ alice, nu cumva tu erai in favoarea neinterventionismului pe un alt fir de discutie? (Unul in care se discuta de dispute intre frati.)
Daca baiatul tau si-ar fi pierdut jucaria preferata in favoarea unui ipotetic frate (eventual nu la gradinita, ci in camera de joaca) totul ar fi fost okay?
Si daca da, de ce s-ar schimba lucrurile prin inlocuirea fratelui cu altcineva?
Iar daca nu, prin ce difera interventia parintilor in rezultatele jocurilor de noroc, fata de interventia acelorasi parinti in disputele fizice dintre frati? (In ambele cazuri parintii impun niste reguli, in loc sa ramina la latitudinea copiilor negocierea acestora.)
quote:
Nu cred ca trebuie sa lasi chiar totul la voia intamplarii intre frati. Stabilesti un cadru general care contine reguli de conduita in familia ta. Noi de exemplu avem foarte putine reguli si este foarte multa democratie - regulile sunt provocate, discutate si la nevoie desfiintate si inlocuite cu altele fara ca cineva sa se supere pentru asta.
Dar daca in familia ta poti tine situatia sub observatie si poti interveni daca lucrurile scapa de sub control, nu poti sa faci acelasi lucru atunci cand copilul tau naiv interactioneaza cu societatea.
De exemplu in familia noastra prietenii adevarati joaca pocker pe bete de chibrit nu pe bunurile fiecaruia. Si chiar daca pui o miza cu un prieten, frumos ar fi sa-i dai miza inapoi dupa ce se termina jocul. Cei care au alte intentii iti iau miza si pleaca cu ea. Este ceva de care copilul trebuie sa fie facut constient. Altfel te trezesti ca-ti pune miza albumul cu timbre mostenire de familie si prinde orbul scoate-i ochii.
Ieri am vorbit cu Vlad despre jocurile cu miza si despre schimburi (echitabile si neechitabile). I-am spus ca mizele nu trebuie sa fie niciodata importante la un joc intre prieteni (pot fi scobitori, pietricele, etc.) si ca nu este permis ca un copil sa faca schimb de obiecte fara sa-si intrebe parintii; pentru ca un copil nu cunoaste mereu valoarea obiectelor pe care le schimba - pentru simplul fapt ca nu le-a cumparat el - si o parere in plus in legatura cu echitatea schimbului o sa-i fie de folos.
I-am mai spus ca nimeni nu are voie sa faca schimb sau sa imprumute ceva ce nu-i apartine fara a cere mai intai voie proprietarului.
alice
simali spune:
quote:
Eu unu' n-as fi implicat educatoarea in afacere. E treaba baiatului tau si a celui/celor cu care s-a jucat.
quote:
Ai dreptate. Aici am gresit si nu pot sa-ti spun ce rau imi pare. Mi-a fost mila de copil cat era de inspaimantat in masina ca o sa piarda in continuare dar in acelasi timp isi dorea sa recupereze pierderea si mi-am cam pierdut capul pe moment.
Stiti ce a facut educatoarea? Le-a interzis sa mai vina cu cartile la scoala. In loc sa pledeze pentru un joc curat, ca intre prieteni a preferat sa interzica. Complet aiurea!!
De fapt trebuia sa ma astept la asta.
alice
anya spune:
Mie mi se pare corect sa nu mearga cu carti si jucarii la gradinita. Daca e ceva instructiv, se cumpara din fondul clasei si se joaca toti, daca nu - sa o faca in timpul liber, sub supravegerea (sau nu ) parintilor.
Chiar daca jocul e "curat" educatoarea nu poate transforma un spatiu de invatamant in cazinou.