Metode reale de prevenire a abuzului

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Mi-am adus aminte de inca ceva. Declaratia unui pedofil care ucisese un copil dupa ce abuzase de el: "I took a life because I needed one" (Am luat o viata fiindca aveam nevoie de ea).

Cine are urechi de auzit sa auda.


Pentru vorbitorii de germana recomand cartea "Jürgen Bartsch - Das Selbstbildnis eines Kindermörders" (Jürgen Bartsch - Autoportretul unui ucigas de copii). E din cate stiu eu singura carte care a reusit sa descrie intreg dramatismul unei victime devenite faptas la modul cel mai bestial cu putinta.

Ar fi mult mai usor daca totul ar fi doar alb sau negru, dar nu e asa.


Off-topic: dianocica, exact asa am patit si eu din partea maica-mii, care incerca sa-mi otraveasca sufletul cu indoielile ei referitoare la sotul meu, ea inconstient reactiona tot dupa principiul "Daca eu nu am fost niciodata fericita, tu de ce ai fi? Daca pe mine nu m-a iubit niciodata nimeni, pe tine de ce te-ar iubi?" si tot asa. E trist, pentru ca astfel ea nu a acceptat nici macar sa fie cumva fericita prin fericirea copilului ei...


Felicia 29+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

quote:
Originally posted by MissParker


Abuzul sexual mai are de-a face si cu un anume fel specific de invidie, a fostei victime pe actuala victima: cum, daca viata mea a fost distrusa, de ce acest copil sa aiba dreptul sa creasca altfel, sa-si pastreze inocenta si sa nu cunoasca durerea mea, de ce sa fie plin de viata cand eu nu mai pot fi asa? Repet, totul se petrece la nivel inconstient.



Felicia 29+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE




Doar o mica nuanta, eu cred ca exista o puternica invidie, si poate, in cazul unui copil, un soi de admiratie pentru abuzator, pentru puterea lui. In lupta lor pentru supravieture, copii se identifica deseori cu agresorul, asa ca atunci cand cresc sau chiar si inainte, daca li se ofera ocazia, pun in practica dorinta de a avea puteri nelimitate asupra unei fiinte mai slabe.

Offtopic, Miss Parker, uite, eu ma uit in jur si vad ca majoritatea parintilor care si-au batut, jignit sau maltratat intr-un fel copii regreta. Adica sunt constienti de raul facut (chiar daca uneori incearca sa minimalizeze efectele), chiar si in contextul in care isi ofera circumstante atenuante (eram tanara, nu ma ajuta nimeni, eram nefericita, n-aveam minte, regret). Sigur ca nu schimba cu nimic ce s-a intamplat, dar poate avea asta un efect "eliberator" pentru fostii copii abuzati?

mami de Sophia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

quote:
Originally posted by mihuta
Doar o mica nuanta, eu cred ca exista o puternica invidie, si poate, in cazul unui copil, un soi de admiratie pentru abuzator, pentru puterea lui. In lupta lor pentru supravieture, copii se identifica deseori cu agresorul, asa ca atunci cand cresc sau chiar si inainte, daca li se ofera ocazia, pun in practica dorinta de a avea puteri nelimitate asupra unei fiinte mai slabe.

Offtopic, Miss Parker, uite, eu ma uit in jur si vad ca majoritatea parintilor care si-au batut, jignit sau maltratat intr-un fel copii regreta. Adica sunt constienti de raul facut (chiar daca uneori incearca sa minimalizeze efectele), chiar si in contextul in care isi ofera circumstante atenuante (eram tanara, nu ma ajuta nimeni, eram nefericita, n-aveam minte, regret). Sigur ca nu schimba cu nimic ce s-a intamplat, dar poate avea asta un efect "eliberator" pentru fostii copii abuzati?

mami de Sophia



Mihuta, nu i-as spune direct admiratie fata de agresor, ci e vorba de un mecanism inconstient de a gestiona criza: identificarea cu agresorul, pt. a-si da iluzia ca au si ei controlul asupra situatiei; da, ca au si ei putere si nu sunt chiar 100% neajutorati. Psihicul face tot posibilul sa se minta, ca sa supravietuiasca. Vezi si, extrapoland, sindromul Stockholm.


Cat despre parintii care realizeaza si regreta, sigur ca asta poate avea un efect pozitiv asupra fostilor copii abuzati. Eu din pacate nici de asta nu am avut parte: mama considera si acum ca ea a fost o mama buna ("Da, am batut-o cu papucul si bine i-am facut!" sau "De ce n-a venit sa-mi spuna in fata toate astea, ca o calcam la picioare!" au fost afirmatiile ei de acum 3 ani si ceva ), mama de asemenea m-a ignorat si desconsiderat cand i-am vorbit de abuzul sexual petrecut in familia noastra (bunicul, unchii etc.), ea prefera sa bage capul in nisip si sa se prefaca in continuare ca totul e ok. Si sa se autodistruga cu tutun si alcool...

Sigur ca in clipa cand un parinte regreta cu adevarat si isi da silinta sa repare greselile, relatia poate capata niste dimensiuni chiar optimiste. Dar eu nu prea am auzit de asemenea cazuri. Sau cel mult regretele sunt verbale, dupa care comportamentul toxic continua.


Felicia 29+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kores spune:

Dar ce parere aveti despre modul cum trebuie procedat cand ai fetita si baietel, de 5jumate, respectiv 3 ani jumate
e indicat sa le mai fac baie impreuna, ar trebui sa-i mai las impreuna la baie pentru ca in timp ce fac amandoi caca , unul pe wc si unul la olita se distreaza , mai rad, mai canta, dar uneori mai vb si de faptul ca fetele au pasarica si baieteii putzulica, oare e bine?
Eu m-am gandit ca deocamdata nu e ceva nociv , le-am raspuns la intrebari ca asa a vrut doamne doamne sa aiba unii aia si altii de cealalta, i-am spus da, si mai are, si tatai are ce le trebuie , dar o am in spate pe maica-mea care zic, nu, draga , explica-le ca e rusine sa vorbeasca despre asta, etc
Eu deocamdata nu sunt de acord cu ea, sper sa nu gresesc, eu consider ca ea a fost prea pudica cu noi.

Si apropo , la subiect, stau sa ma gandesc cu groaza, ca in anii, 80, ne-au lasat singure intr-o tabara, de altfel singura in care ne-a lasat pe noi fetele, si inevitabilul de care le era teama, s-a produs, dar noroc ca nu la nivel dezastruos:
Nenorocitul de instructor de tabara, sau administrator cum ii spunea, un mosulet la 60 ani, cam balos , fff amabil cu copiii, ne lua mereu pe mine si sora mea la plimbare, la cofetarie, eram preferatele lui, insa la varsta aia a mea, de 14 ani!!!, nu stiam ce facae ala, ma pupa efectiv pe buze, si cred, nu mai vreau sa-mi amintesc ca imi baga limba in gura, insa doamne ajuta nu a fost decat atat; s-a intamplat de vreo 2-3 ori....
si intotdeauna m-am gandit ce rau a facut maica-mea ca nu ne-a dat educatia care trebuia din pudoare.........

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Adevarat cu admiratia, m-am exprimat gresit, asa este, e un mecanism de supravietuire.

Uite, mama mea regreta ca ne vorbea urat. Nu pot spune ca am fost abuzati, dar in mod cert a folosit pedagogia neagra pentru ca sincer nu credea ca exista alt fel de a educa. Copilul trebuie sa stie de frica cuiva, copilului trebuie sa i se interzica sa faca x sau y ca sa invete ce nu e bine sau nu.

O alta persoana din familia extinsa, care isi batea si umilea copilul cu cruzime mi-a spus ca a ramas cu mari regrete pe constiinta pentru ca a fost cruda cu copilul ei.

In legatura cu relatia toxica, nu stiu ce sa spun. In cazul meu au trecut multi multi ani de cand am incetat sa caut aprobarea mamei. Cam in adolescenta s-a intamplat, ca rezultat logic al faptului ca indiferent ce faceam nu o obtineam. Asa ca am incetat sa o mai caut, rationand ca oricum nu o voi avea niciodata. Ironia sortii este ca fireste am obtinut-o tocmai cand nu mai aveam nevoie de ea.

In legatura cu cealalta persoana, sunt cateva sute de km intre mama si fostul copil, acesta n-a uitat nici acum si nici nu va uita vreodata cu toate regretele ei cu tot.

mami de Sophia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Kores, sa nu bagatelizezi "incidentul" cu instructorul de tabara, si ala tot abuz sexual se cheama si lasa urme adanci in sufletul unui copil. Nemaivorbind ca s-ar fi putut termina si altfel.

Mai bine educat devreme, bine informat, decat mai tarziu prada vreunui pedofil...

Asa ca eu zic ca procedezi foarte bine cu copiii tai. Sa se simta bine in pielea lor, sa stie ca fiecare e altfel, nu e nociv deloc si mai ales NU E O RUSINE sa fii constient de propriile organe sexuale si de deosebirile dintre baieti si fete, e bine sa inveti sa fii in armonie cu propriul tau corp. Tocmai contrariul ar putea favoriza mai tarziu un posibil abuz...


Felicia 29+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Inca un articol interesant:

Ce este abuzul sexual la copil

Abuzul sexual la copil este raportat in unele tari de pana la 80.000 de ori pe an, dar numarul de cazuri neraportate este mult mai mare, deoarece copiiilor le este teama sa spuna ceea ce s-a intamplat, iar procedura legala este dificila. Problema ar trebui identificata, abuzul oprit, iar copilului trebuie sa i se acorde ajutor profesionist. Traumele emotionale si psihologice pe termen lung pot fi devastatoare pentru copil.

Abuzul sexual are loc in cadrul familiei, din partea unui parinte, parinte vitreg, frate sau alta ruda; sau in afara casei, de exemplu de catre un vecin, prieten, ingrijitor al copilului, profesor sau invatator, sau un strain. Atunci cand este abuzat sexual copilul are o varietate de sentimente, ganduri si comportamente provenite din stress.

Nici un copil nu este pregatit pentru stimularea sexuala repetata. Chiar si pentru un copil de doi sau trei ani apar probleme psihologice ca urmare a faptului ca nu se poate adapta la suprastimulare.
Copilul de cinci ani sau mai mare care isi iubeste abuzatorul devine prins intre afectiunea sau loialitatea pentru acea persoana si sentimentul ca activitatile sexuale sunt ceva foarte rau. Daca copilul incearca sa scape din relatia sexuala, abuzatorul poate ameninta copilul cu violenta sau pierderea afectiunii. Atunci cand abuzul sexual apare in familie copilul se poate teme de mania, gelozia sau rusinea altor membrii ai familiei, sau ii poate fi teama ca familia se va desparti daca spune secretul pe care il are.

Un copil care este victima abuzului sexual prelungit ajunge sa aiba o stima de sine scazuta, sentimentul ca nu are nici o valoare si ajunge sa aiba o perspectiva distorsionata asupra sexului. Copilul incepe sa fie retras si sa nu mai aiba incredere in adulti, sau se poate sinucide.

Unii copii care au fost abuzati sexual au dificultati in a forma relatii cu altii. Unii dintre copiii abuzati devin abuzatori sau prostituate, sau au probleme serioase cand ajung la varsta adulta.
Adesea nu exista semne fizice ale abuzului sexual.

Simptome ale abuzului sexual

Copiii care au fost abuzati sexual pot prezenta:

* un interes neobisnuit sau dimpotriva evitarea oricarui lucru care ar putea avea legatura cu sexualitatea
* insomnie si / sau cosmaruri
* depresie sau retragere
* comportament seducator
* refuz de a merge la scoala
* probleme de comportament sau comportament delincvent
* aspecte ale molestarii sexuale in desene, fantezii si jocuri
* agresivitate extrema
* suicid

Persoana care abuzeaza copilul poate face copilul foarte temator, fiindu-I frica sa spuna ce s-a intamplat, si copilul va spune numai daca se simte in siguranta. Daca copilul spune ca a fost molestat parintii trebuie sa incerce sa ramana calmi si sa asigure copilul ca ceea ce i s-a intamplat nu este vina lui. Parintii trebuie apoi sa apeleze la medic si psihiatru.

Parintii pot preveni sau micsora sansa de abuz sexual:

* spunand copilului ca, daca cineva il atinge pe corp si face lucruri care nu ii plac, sa spuna imediat 'nu' si sa spuna imediat acest lucru parintilor
* invatand copilul ca respectul nu inseamna obedienta oarba fata de adulti si autoritate, de exemplu sa nu li se spuna copiiilor sa faca intotdeauna ce le spune profesorul sau baby- sitterul
* incurajand programele de preventie in scoala

Tratament si psihoterapie in abuzul sexual al copilului

Copiii abuzati sexual si familiile lor au nevoie imediata de evaluare si tratament. Psihiatrul/ psihologul/ psihoterapeutul poate ajuta copilul sa isi regaseasca stima de sine si sa se descurce cu sentimentele de vinovatie legate de abuz, si sa inceapa procesul de depasire a traumei. Tratamentul reduce riscul de probleme serioase in perioada de adult.


Felicia 30+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sheannamp spune:

Initial creeata de roxanal


Buna,
stiu ca s-a mai discutat despre acest aspect, insa eu ma aflu in acest moment in imposibilitatea de a explica fetitei mele de 7 ani ce inseamna atingeri nepermise...
ea este eleva in clasa I, si merge si la un after school, iar de cateva zile are picioarele pline de vanatai...la intrebarile mele nedumerite legate de multitudinea vanatailor, ea mi-a explicat sa se loveste la locul de joaca(after-school-ul este dotat cu un loc de joaca)..eu am insistat, in ideea sa nu cumva sa ascunda daca cineva ar lovi-o peste picioruse..iar ea dupa ce m-a asigurat ca in nici un caz, a fost foarte intrigata ca cineva ar pute-o lovi ..de ce s-o faca..si asa am ajuns la ideea ca ea tb sa-mi spuna daca cineva o atinge intr-un mod nepermis..si aici vine pb, nu am reusit s-o fac sa inteleaga ce inseamna atingeri nepermise..si ce anume i-ar putea face cineva, ceva rau..ptr ca cere amanunte, si deja m-a intrebat ce ar putea sa-i faca mai mult decat s-o atinga..insa nu-i pot explica inca despre relatiile sexuale..nu numai ca nu ar fi pregatita ci si ptr ca nu este inca cazul, dupa parerea mea...cum sa-i explic, fara s-o inspaimant si fara a intra in detalii? stiu, cu tact, cu rabdare, la,lalla..cunosc..pana acum explicatiile astea au venit normal, insa ea nu a pus intrebari suplimentare, ptr ca nu stia..insa acum vrea sa stie mai mult..si eu cum pot sa stopez intrebarile, si in acelasi timp s-o si lamuresc? nu vreau sa denaturez dorinta ei de cunoastere, insa nu stiu cum s-o fac sa accepte raspunsuri nu foarte detaliate..ptr ca ea insista mult sa afle detalii, fara a stii practic despre ce este vorba...voi cum ati procedat?
Va multumesc!
Apropo, azi am termenul limita

tati si printesele : http://thumb0.webshots.net/t/57/557/3/38/46/2943338460092654700KuUueE_th.jpg
nasterea Ioanei Teodora : http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87474

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Roxana, e o problema f spinoasa.
Eu I-am zis Sofiei (5 ani si 7 luni) ca nimeni nu are voie sa o atinga in general si in special la pisi (asa zicem noi..ma rog), pe piept si pe fund . Nu i-am prea dat explicatii, i-am zis doar ca sunt locuri f delicate si ca-s multi microbi pe lume. Si ca exista unii oameni bolnavi/rai nebuni care vor sa faca un rau punand mana pe copii. Nu prea am explicat ce fel de rau...pt ca n-am stiut cum. E f greu, ca orice spui la varsta asta poate avea repercursiuni, dar in principiu i-am zis cu alta ocazie ca pe gura are voie sa o pupe doar la 20 de ani un print care o ia de nevasta:)))), pt 5 ani cred ca e suficient.


Nu pot sa ii spun ca nimeni nu poate pune mana pe ea, de exemplu la lectia de pian Doamna o mai ia de brat sa ii explice pozitia, deci nu vrem sa dam in paranoia.
(si oricum pe profesoara o cunoastem, a fost si profesoara mea in liceu, e exclusa orice urma de gand aiurea)

chiar nu stiu prea bine ce sa te sfatuiesc...


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Povesti nemuritoare
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">Culeg fericire

Multumim!


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Roxana, imi cer scuze, nici eu nu am stiut ce sa te sfatuiesc, Sabina a facut bine ca a dat niste lamuriri mai vagi fetitei ei. Nu-i bine nici sa-i speriem pe copii, mai ales ca ei nici nu stiu cu ce se mananca toate chestiile astea. Dar de spus ceva tot trebuie sa le spunem, chiar daca mai vag...

Cum ai rezolvat pana la urma?


Felicia 30+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Mergi la inceput