Cum indepartam persoanele pe care nu le placem?
Raspunsuri - Pagina 3
adi_dalma spune:
quote:
Originally posted by adi_dalma
[
Adi_Dalma, sora mea este cu un an si un pic mai mica decat mine si are tendinta de a da prea mult: timp, sfaturi necerute, informatii, bani, obiecte, amabilitate, servicii voluntare. Si-a facut un titlu de glorie din a fi marea sociabila a familiei, cu asta se identifica ea. Intr-un grup de persoane necunoscute intra in vorbe cu toata lumea, cere numere de telefon, e (nepermis de) familiara. Pe mine m-a ranit prin acest comportament al ei, a reusit in repetate randuri sa-mi "fure" prietenele si a avut si tentative de a face ochi dulci baietilor care imi faceau curte. Am resentimente fata de ea. Acesta este motivul principal pentru care nu o vreau nici pe ea in viata mea si nu doresc sub nici o forma familiaritate intre ea si persoanele dri mie.
Nu am intrerupt inca legatura cu parintii si sora din cauza ca inca depind financiar de ei, dar ma pregatesc sa schimb situatia in viitorul apropiat.
Cum as justifica eu comportamentul sorei tale.... Tu ai fost copilul dorit si ea a venit 'prea repede'dupa tine (in familie).
Automat a trebuit sa 'dea din coate' putin ca sa se faca reabila parintilor tai super obositi si ocupati.
Eu am observat statistic ca al 2 lea copil e mai dralas si mai 'smecher' decat primul.
Primul primeste droste, atentie by default. Al 2 lea trebuie sa lupte pt asta.
Si asta face ea.
Iti inteleg iritarea. Am vazut si eu de astia bareti. Dar sa sti ca ce este al tau nu iti ia nimeni. Nici prietene, nici iubiti.
Apoi in relatia cu ai tai cred ca dupa ce va mai trece apa pe Dambovita lucrurile se vor mai calma. ei zbura din cuib, vei avea familia ta si apoi... te vei intoarce la ei.
Tot statistic ...
Te pupicesc si nu ti mai pierde timpul surioara cu frustrari. Esti tanara, frumoasa, desteapta, practica ... Nu ti gasi motive de nefericire si incordare!
simali spune:
Uite prin ce am trecut eu:
Aveam niste sentimente foarte amestecate in legatura cu tatal meu care a murit. Problema mea era ca murise brusc si nici unul dintre noi nu mai avea sansa sa lamureasca unele lucruri. Aveam niste sentimente ciudate, iar ura isi avea rolul ei in ecuatie.
Dar familia mea este foarte conservatoare. Nici nu ar fi putut cineva concepe sa ai un astfel de sentiment pentru tatal tau mort? Cred ca m-ar fi pus la zid si m-ar fi linsat cu pietre daca ar fi stiut ce gandesc la nici 2 saptamani dupa ce-mi ingroasem tatal.
Faza 1: mi-am ingropat sentimentele, m-am dispretuit si uart pentru ca le am, etc. Dar sentimentele nu se lasau ingropate. Dupa ce am devenit eu insami mama am inceput sa-l inteleg din ce in ce mai putin pe tatal meu - fusese deosebit de sever.
Faza 2: am realizat ca este dreptul meu sa fiu trista pentru tot ceea ce am trait in copilarie; atunci am hotarat in secret sa urasc. "Bine, mi-am spus, daca vrei sa-l urasti e dreptul tau sa o faci". Au urmat cativa ani in care l-am urat deci pe tatal meu;
Faza 3: in timp ce-mi dadeam voie sa-l urasc au inceput sa iasa la iveala in mintea mea - la inceput timid, apoi din ce in ce mai puternic - toate lucrurile bune in legatura cu tatal meu:
- cum pentru a face fata cheltuielilor cu meditatiile noastre isi facuse un garaj unde, dupa programul de serviciu, repara dacii, chiar si iarna, pe -10 grade; se tara pe sub masinile acestea, prin ulei, mizerie si frig.
- cum imi doream o pereche de blugi - la liceu - si tata a reparat o masina si mi-a dat mie toti banii. Am plans atunci, pentru ca am simtit ca nu se cuvine sa cumperi blugi cu bani atat de munciti.
- cum compunea poezii si cantece in tinerete;
- pasiunea pentru opera si muzica sinfonica pe care mi-a transmis-o si mie;
- cum sarea in ajutorul oricui il cerea;
- cum a plans cand am intrat la facultate;
- cum a spus cuiva "eu nu stiam ca daca ai o fata poti sa ai atatea satisfactii";
- cum a fost el insusi un copil nefericit - mama i-a murit la 7 ani, tatal s-a recasatorit, a facut un alt copil iar apoi masterea a facut tot posibilul sa-i faca viata un calvar, si a sfarsit prin a-l da, definitv, afara din casa la varsta de 17 ani.
- cum a lucrat de la 17 ani, apoi a facut facultatea la seral;
Etc, etc., etc. Am inteles ca m-a iubit si ca a facut tot ceea ce a stiut el pentru a fi bine.
Faza 4. Intr-o zi, nu una anume, am simtit brusc o usurare. Nu-l mai uram pe tatal meu. A fost ca un miracol, care a venit la mine brusc, si care mi-a adus seninatate, bucurie, dar mai ales am simtit ce inseamna cu adevarat iertarea care vine din launtrul tau, nu din dogmele crestine sau din ceea ce-ti impun altii. Este un sentiment sublim si inaltator, pe care trebuie sa-l traiesti pentru ca nu poate fi descris.
Dar exista si copii care, aflati undeva in faza mea nr.3 nu au ce lucruri bune sa-si aminteasca despre parintii lor. Si atunci nu poti sa-i condamni. Nu stiu cum se sfarseste saga personala a cuiva care nu are pe ce cladi faza nr.3.
Cu mama mea nu am reusit acelasi lucru. Si am inteles si de ce. Pentru ca ne vedem mereu si nu am reusit sa iau distanta pe care am fost obligata s-o iau fata de tatal meu.
Cristina, daca tu simti ca trebuie sa iei distanta fata de familia ta ia distanta. Sa nu te simti vinovata pentru ca-ti vine sa faci asta. Poate fi doar o etapa din viata ta, din care vei iesi mai buna si mai puternica, poate mai capabila sa fii aproape de familia ta asa cum e ea - cu bune si cu ele - sau poate nu. Dar merita sa incerci. Cu siguranta.
alice
Cristina_A spune:
quote:
Cristina, cum te-ai simti daca persoanele de care vorbesti (si aici ma refer in special la rudele tale) ar iesi definitiv din viata ta? Daca azi ar muri toate aceste persoane, cum te-ai simti???
O sa fiti surprinse sa aflati ca fata de parinti am des sentimente de mila si neputinta, care din cand in cand capata intensitati coplesitoare. Parintii mei arata foarte degradati fizic. Am vazut oameni de 70 de ani care arata mai bine si mai sanatosi decat ei la nici 50. Tata fumeaza nu mai putin de 3 pachete de tigari zilnic (cifra exacta). Mama fumeaza si ea cam un pachet. Beau impreuna vreo 5L de cafea zilnic. Au si probleme de sanatate. De fiecare data cand ma duc acasa si ii vad (cam la 3 luni, ca nu suport mai des) atat de bolnavi si degradati ma simt EU vinovata si ma apuca depresiile.
Eu sunt constienta ca mila asta coplesitoare si vinovatia (absolut fara temei) pe care le simt sunt niste emotii bolnave si de aceea n-am de gand sa mi le alimentez. Daca vor sa se autodistruga, e alegerea lor iar eu nu vreau sa fiu martora. Le-as da si lor sa citeasca cartile si articolele pe care le-am citit eu, dar ma tem ca riscurile la care m-as expune si consecintele ar putea fi haotice, asa ca aleg sa nu fac acest lucru.
Mai mult decat atat, am depasit stadiul in care imi deturnam atentia de la realitate prin scenarii si situatii imaginare.
Cand eram mica, printre copiii de la bloc umbla o vorba: "daca si cu parca se plimbau in barca". 
Ce filozofi sunt copiii uneori!Felicia, I will come to the dark side si o fac de bunavoie si nesilita de nimeni si nimic (nici macar de ura si resentimente). Mi-am clarificat ca eu plec de sub influenta parintilor si rudelor in primul rand pentru ca vreau eu sa plec. Pentru a-mi urma propriul drum.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
Cristina_A spune:
Simali, m-a impresionat povestea despre tatal tau. 
P.S.: azi mi-am dat seama ca nu-mi place sa impart fluturasi. Ce ocupatie plictisitoare...
Asta a fost prima mea tentativa reala de a lucra pentru bani.
Nu stiu exact ce voi face mai departe, dar explorez si eu tot ce mi se pare interesant.
S-ar putea spune oare ca si eu imi parazitez parintii tinand cont ca traiesc din banii lor (si-i vorbesc de rau pe forum)? Poate ca da...
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
Elise spune:
Cristina, habar n-am citi ani ai, dar banuiesc ca destul de putini. Ma cam regasesc in ce spui tu, in perioadele de maxima revolta adolescentina.
Ideea e ca motivele pentru care mi-am luat eu papuceii si am plecat de acas', fara bani, cazare si alte alea, asa, in neant, au fost altele. Asta e singura diferentza. N-am plecat ca ai mei erau uriti (ma rog, nu se ingrijeau...) si ca sor'mea nu a citit ce i-am zis eu sa citeasca.
Sau ca ma spune lu'mamica.
Asta ar trebui sa mai clarifici. Motivele. Daca ai clarificat restul.
Elise & BBLisa
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Cristina_A
Si-a facut un titlu de glorie din a fi marea sociabila a familiei, cu asta se identifica ea. Intr-un grup de persoane necunoscute intra in vorbe cu toata lumea, cere numere de telefon, e (nepermis de) familiara. Pe mine m-a ranit prin acest comportament al ei, a reusit in repetate randuri sa-mi "fure" prietenele si a avut si tentative de a face ochi dulci baietilor care imi faceau curte. Am resentimente fata de ea. Acesta este motivul principal pentru care nu o vreau nici pe ea in viata mea si nu doresc sub nici o forma familiaritate intre ea si persoanele dragi mie.
Eu nu vad cum ti-a gresit sora ta cu ceva din descrierea asta. Cred ca esti geloasa pe faptul ca e mai populara ca tine si are calitati sociale mai bine dezvoltate. Cand zici ca ti-a furat prietenele uiti ca aceste prietene au o identitate proprie, nu iti apartin si au putere de decizie cu privire la persoanele cu care se asociaza. Cred ca conflictul dintre tine si sora ta este mai degraba bazat pe perceptia ta decat pe fapte reale si are la baza invidia si resentimentele tale si nu ceva ce ea a facut gresit. Sora ta are o fire mai prietenoasa si mai deschisa si asta pare sa functioneze foarte bine pentru ea. Crezi ca ar trebui sa se schimbe doar pentru ca tu nu poti sa traiesti cu asta?
quote:
Nu am intrerupt inca legatura cu parintii si sora din cauza ca inca depind financiar de ei, dar ma pregatesc sa schimb situatia in viitorul apropiat.
Aici iti dau dreptate, e greu sa dai cu piciorul in cineva la care inca stai cu manuta intinsa dupa bani. Cred ca in loc sa iti risipesti energia cautand strategii de-a evita pe cei care te hranesc si iti pun un acoperis deasupra capului, mai bine investesti energia in a cauta un job si de-a deveni independenta si atunci o sa poti sa ignori cand te suna, sa treci pe cealalta parte a trotuarului cand ii intalnesti si sa iti gasesti linistea independent de ei. Banuiesc ca e mai dificil sa nu raspunzi la telefon o luna iar apoi sa mergi acasa la ai tai si sa faci un tantrum ca nu ti-au cumparat laptop
. Cred ca decizia cea mai mare pe care trebuie sa o iei este daca esti copil sau adult. Daca esti copil atunci e ok sa astepti de la parintii tai sa te hraneasca si sa te imbrace dar trebuie sa accepti si superioritatea lor in relatia cu tine si implicarea lor in viata ta. Daca esti adult atunci trebuie sa iti asumi responsabilitatea financiara pentru propria persoana, dar atunci poti sa modulezi relatia cu parintii tai si sa stabilesti gradul de interactiune pe care il ai cu ei.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by bird70
Eu nu vad cum ti-a gresit sora ta cu ceva din descrierea asta. Cred ca esti geloasa pe faptul ca e mai populara ca tine si are calitati sociale mai bine dezvoltate. Cand zici ca ti-a furat prietenele uiti ca aceste prietene au o identitate proprie, nu iti apartin si au putere de decizie cu privire la persoanele cu care se asociaza. Cred ca conflictul dintre tine si sora ta este mai degraba bazat pe perceptia ta decat pe fapte reale si are la baza invidia si resentimentele tale si nu ceva ce ea a facut gresit. Sora ta are o fire mai prietenoasa si mai deschisa si asta pare sa functioneze foarte bine pentru ea. Crezi ca ar trebui sa se schimbe doar pentru ca tu nu poti sa traiesti cu asta?
Eu nu ma gandesc ca sor-mea ar fi gresit si nici nu doresc ca ea sa se schimbe pentru ca eu sa traiesc bine. Eu traiesc bine nu daca sor-mea se schimba ci daca sunt in armonie cu ceea ce simt, adica daca rup aceasta legatura care imi aduce numai neplacere. E fata mare, poate sa traiasca si fara sa-i port eu de grija (asa cum ma punea mama in copilarie, ca doar ea mi-a facut o "surioara"
). In afara de legatura de rudenie nu avem nimic in comun. Surori suntem, dar prietene nu am fost niciodata. Sor-mea nu e nimic altceva decat o parazita pentru mine. Iar comportamentul ei seamana foarte bine cu cel al unei capuse.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
NinaR spune:
"Cum indepartam persoanele pe care nu le placem?"
Daca tot nu ne plac aceste persoane de ce sa le schimbam? Persoanele care nu imi plac le ocolesc sau le ignor. Oamenii nu se schimba.
Orice fapta isi are rasplata ei
Nina
Cristina_A spune:
Si inca ceva: Bird, simt o unda puternica de intoleranta in mesajul tau. E usor sa dai sfaturi asa, cu kilogramul, fara vreo implicare emotionala si vreun interes real: cauta-ti un job, gaseste-ti o chirie, accepta-ti sora chiar daca se da la prietenul tau si-ti "fura" prietenele (desigur ca asta spune ceva si despre calitatea relatiilor de prietenie pe care le aveam).
A, dar vad ca nu esti din Bucuresti, si atunci e poate de inteles ca nu stii ca aici chiriile sunt nesimtit de mari, ca a impaca facultate si job nu e deloc floare la ureche in conditiile in care nu exista reglementari in privinta numarului de ore pe care le pot lucra studentii, iar angajatorii normal ca incearca sa traga spuza pe turta lor. Exploatarea studentilor e notorie aici, si asta nu e o prejudecata a maica-mii, este ceea ce am vazut la altii si am constatat eu insami discutand in interviuri pentru angajare. In Romania nu e usor sa traiesti, sunt abuzuri de autoritate de toate felurile, incepand de la angajatori, secretare de facultati ciufute si lipsite de amabilitate si care refuza sa dea curs solicitarilor (!), profesori blazati, administratore de camin corupte, fatuci care isi aduc gagicul, amica, sora, verisoara, mama sa locuiasca clandestin in camera de camin pe care o impart cu alte 3-4 studente. De aceea vreau sa plec deinitiv din aceasta tara.
Ceea ce simt este ca ruperea legaturilor cu rubedeniile si alti paraziti este benefica pentru mine si nu simt nici un pic, dar nici un pic de rezistenta interioara fata de aceasta decizie.
Nina, 
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Cristina_A
Eu nu ma gandesc ca sor-mea ar fi gresit si nici nu doresc ca ea sa se schimbe pentru ca eu sa traiesc bine. Eu traiesc bine nu daca sor-mea se schimba ci daca sunt in armonie cu ceea ce simt, adica daca rup aceasta legatura care imi aduce numai neplacere.
Eu cred ca daca scopul tau este sa fi in armonie nu esti pe calea cea buna. Ruperea legaturii cu sora ta, care nu ti-a gresit cu nimic, nu iti va aduce armonie, pentru ca din start nu aceasta legatura iti distruge armonia. Lipsa ta de armonie provine din faptul ca nu esti multumita de persoana ta, iar sora este doar un termen de comparatie care simti ca te dezavantajeaza. Degeaba indepartezi sora pentru ca asta nu iti va creste opinia despre propria persoana si o alta persoana cu care sa te compari nu va intarzia sa apara. In final ai sa rupi legaturile cu toti cei din jur, crezand ca aceste persoane iti doresc sau iti fac rau. Cred ca tu esti persoana la care trebuie lucrat
, iar in momentul in care tu vei fi multumita si mandra de tine, faptul ca sora ta e mai populara cu un anumit grup de prieteni sau ca e mai sociabila decat tine, nu te va afecta deloc.