Cum indepartam persoanele pe care nu le placem?
Cum indepartam persoanele pe care nu le placem? | Autor: Cristina_A
Cum indepartam persoanele neplacute din viata noastra? Persoane care ne-au facut un rau grav si pe care nu le mai dorim deloc in viata noastra si carora nu dorim sub nici o forma sa le acordam posibilitatea impacarii/iertarii? Aceasta categorie de persoane ii include pe parintii mei, dar nu ma refer numai la ei.
In afara de evitat, ignorat, prefacut ca nu cunoastem persoana si eventual traversat strada cand o vedem, acestea fiind singurele metode pe care le cunosc, ce se mai poate face? Simt ca metodele mentionate nu sunt chiar cele mai adecvate. Si daca suntem nevoiti sa vedem des persoana respectiva, din cauza ca locuim sau lucram in apropierea ei? Si daca persoana ne mai este si ruda apropiata?
Simt ca nu pot scapa de parazitii din viata mea, ca ma urmaresc oriunde as merge si orice as face (ma refer acum la familion - inclusiv sora mea). Ma simt amenintata.
Cum ati procedat cu astfel de persoane, fie sunt sau nu rude? Astept sa aflu pareri si povesti cat mai diverse. Voi descrie mai tarziu si intamplarea recenta care a acutizat aceasta problemaa in cazul meu.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
Raspunsuri
adi_dalma spune:
Eh e destul de greu sa ti dau un sfat nestiind exact situatia.
Dar iata cateva sugestii:
- emigreaza in NZ sau Australia - este atat de departe incat foarte greu ajunge cineva la tine;
- daca sunt persoane gen 'capusa' - genul asta de oameni fug cand e vb de a da ajutor cuiva - asa ca (chiar daca nu e genul tau)da le sarcini de indeplinit, lasa le senzatia ca ii folosesti - vor fugi mancand nori;
- daca sunt genul care atr ghinionul - sugereaza le ca o schimbare a locului pt ei ar fi benefica;
- gandeste te ce i atre la tine - fa aceasta calitate sa dispara in fata lor;
- prin comportamentul tau fai sa se vada in oglinda ... iar vor fugi;
- ignora i;
- fi nesuferita;
- spune le direct ca nu te mai intereseaza persoana lor si ca ti e egal daca exista sau nu;
Mai ma gandesc si ti mai scriu.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by adi_dalma
-emigreaza in NZ sau Australia - este atat de departe incat foarte greu ajunge cineva la tine
Aproximativ asta era intentia mea, problema este ca m-a luat gura pe dinainte si mi-am deconspirat planurile secrete.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away
Fomalhauti spune:
Am o veste proasta: exista persoane pe care nu le putem indeparta "pana cand moartea ne va desparti".
Cazul meu: sotul meu are un tata si o mama vitrega. Niste personaje ingrozitoare, care in prezent nu prea mai au ce sa faca decat sa se lupte cu mine pentru....nu stiu pentru ce. Eu nu i-am vazut de foarte multi ani, nu am mai vorbit cu ei, dar preocuparea lor principala este sa-l convinga pe sotul meu de diferite lucruri, cum sa-si organizeze viata, cum sa-si educe copiii, cum sa-si gestioneze bugetul si, nu in ultimul rand, cum sa-si puna sotia la punct. In general nu reusesc fiindca si eu sunt "in garda" dar pe de alta parte, nici eu nu reusesc sa-mi conving sotul ca ei nu vor decat sa faca rau, el este convins ca ii vor binele (si mie la fel) si ca eu sunt exagerata...Vreau sa-ti spun ca stiu ca nu voi scapa niciodata de aceasta lupta.
Este o vorba care mie imi place foarte mult: "Doamne, da-mi puterea sa schimb ceea ce pot schimba, seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a le deosebi intre ele."
MissParker spune:
Cristina, parca ai fi sora mea.
Eu am avut insa norocul ca eram deja in Germania cand am realizat cu ce paraziti aveam de-a face, asa ca am intrerupt usor toate legaturile: schimbat adresa de mail, numerele de telefon, tacere absoluta. Unii mai incearca si acum sa ma enerveze, dar reusesc sa-i ignor tot mai bine. 1700 km distanta fac minuni!
Felicia 
25+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Elise spune:
Pur si simplu. Prin indiferentza.
Daca e vorba de familie, anulezi vizitele "de protocol"- si nu cu pretexte, ci pur si simplu le spui ca nu iti doresti sa ii vezi, multumesc, pa. Politicos si ferm.
Daca insista, problema lor, peste tine cu forta nu pot sa intre.
Iar daca e vorba de colegi, e cu atit mai simplu: buna dimineata, la revedere, in rest nu esti obligata sa socializezi. Presupun ca ai ce face la serviciu.
Daca asta vrei, sa nu-i mai vezi, e simplu.
Dar trebuie sa fii sigura ca asta vrei: ca nu mai ai nimic de demonstrat, de spus, de razbunat, etc.
Elise & BBLisa
betiana spune:
Buna sau rea o familie inseamna legaturi de sange, iar... " sangele, apa nu se face".Cred ca este foarte greu sa te rupi de cei care ti-au dat viata, chiar daca imixtiunile lor in viata ta intima te deranjeaza.Incearca sa-i eviti si daca nu reusesti spune-le cinstit ce te roade si ca vrei un " time-out", un moment de respiro doar pentru tine.Si nu uita ca intotdeauna exista un moment al iertarii.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Cristina, parca ai fi sora mea.
Mi-ar fi placut sa fim surori
, cred ca ne-am fi inteles cu mult mai bine decat ma inteleg cu sora mea reala, caci despre ea este vorba in aceasta intamplare.Cu sora mea eu nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Desi i-am trimis si ei in toamna trecuta pe e-mail cartile si articolele citite de mine, nici pana in ziua de astazi nu s-a uitat peste ele fiindca, spune ea, n-a avut timp. La un moment dat mi-a spus sa n-o mai bat la cap cu asta, asa ca n-am mai insistat. Ea nu s-a desprins deloc de relatiile bolnave cu parintii, le da telefon zilnic, le povesteste tot ce face etc. Si in ziua de astazi ea ma "spune" lu' mami.
Greseala mea este ca, fara sa vreau, i-am povestit (desi nu foarte explicit) de intentiile mele de a aplica pentru un program de studii in strainatate si apoi am intrat in panica, simtit ca m-am autosabotat. Acum m-am calmat si rezist tentatiei de a broda scenarii imaginare. Voi observa cum evolueaza lucrurile si imi voi ajusta planurile in functie de asta.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
*
anna spune:
Parerea mea este ca problemele si durerile din suflet nu vor ramane aici, langa cei de care fugiti, ci vor merge cu voi, va vor insoti chiar si la mii de km departare..
Esential dupa mine este sa invatam sa facem fata altfel relatiilor cu cei in cauza, matur si eficient, altfel decat in trecut , prin ochii copilului pus in situatia de a supravietui durerilor sufletesti si atunci linistea se va instaura , fie aici, fie la mii de km departare...
MissParker spune:
Cristina, adu-ti aminte de "Triunghiul dramei":
In mod absolut ironic, drumul de iesire din triunghi pentru toti jucatorii duce prin pozitia prigonitorului. Aceasta este din cauza ca, atunci cand ne decidem sa parasim triunghiul, toti cei care raman in el ne vad ca pe un prigonitor. De indata ce ne decidem sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata si sa spunem adevarul, cei inca aflati in triunghi ne vor acuza, postandu-se toti in postura de victime. „Cum poti sa fii atat de rau si egoist si sa nu te mai ocupi de mine?” va striga o Victima. Sau „Cum adica nu mai ai nevoie de ajutorul meu?” va spune un Salvator cand o victima se hotaraste sa-si ia viata in propriile maini.
Cu alte cuvinte, pentru a scapa de orice forma de victimizare, trebuie sa ne asumam riscul de a fi perceputi ca „rai”, „egoisti”, „rautaciosi”, „ranchiunosi” etc. Acest lucru nu corespunde cu realitatea, insa trebuie sa fim dispusi sa suportam sentimentul neplacut de a fi vazuti astfel deoarece cei aflati inca in triunghi nu suporta plecarea noastra catre independenta si echilibru interior si vor sa continue jocul.
Cand esti pregatit sa-ti asumi raspunderea pentru propria viata, incepi prin a-ti identifica adevaratele motive si sentimente referitoare la situatia in care te gasesti. Devii dornic sa treci prin propriile tale sentimente neplacute si sa le permiti si altora aceleasi sentimente neplacute fara sa te mai dai de ceasul mortii sa-i „salvezi”. Daca cei dragi si apropiati sunt de asemenea capabili si dornici sa participe la acest proces de realizare personala, asta ajuta la oprirea si mai rapida a interactiunii triunghiulare. Daca tu esti gata de „decolare” si ei nu sunt, atunci s-ar putea sa trebuiasca sa pui niste limite drastice sau chiar sa pleci definitiv din viata lor. Si din nou, si aici trebuie sa-ti asumi riscul ca ei sa te vada ca pe un prigonitor.
I-ai dat surorii tale sansa sa-ti demonstreze daca este sau nu un om de incredere. Ti-o va demonstra si atunci vei sti si mai bine pe ce picior dansezi. Intotdeauna, inainte de a face saltul final, avem nevoie de niste lovituri suplimentare, ca sa realizam si mai bine cu cine avem de-a face si de ce nu e bine sa ne mai uitam inapoi.
Rezista pe baricade, esti pe drumul cel bun! 
Felicia 25+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
adi_dalma spune:
Uite cum vad eu treaba.
1. daca sora ta este mai mare - are tendinta de superprotectie de care poate nu vei scapa niciodata. Poate mama vostra i a dat responsabilitatea sa te supravegheze de cand erati mici (fara sa o lase sa intervina - adica sa te corecteze ea). Si atunci raporteaza tot. Nu e neaparat rea vointa in cazul asta dar daca i ai spune ca nu ii poti fi prietena din acest motiv poate se va dezobisnui sa mai faca asta.
cel mai bine poti scapa de fazele astea aratand ca de fapt nu ti e teama de mama ta...si ca deciziile care lei iei sunt ale tale si ca viata ta depinde de ele si ca preferi sa nu injuri pe nimeni daca iese prost
2. daca sora ta este mai mica, a intrat in gratiile mamei parand. I a intrat in ADN chestia asta. Iar trebuie sa mergi la sursa... adica la mama ta . Sora ta va vedea ca isi pierde obiectul muncii.
Pe sora mai mica o poti castiga cerandu i ajutorul efectiv. Sa se simta importanta.
Nu stiu daca e cazul sa fie o ruptura atat de dramatica. Probabil peste cativa ani te vei amuza privind in urma.
Toti ne luptam sa zburam din cuib la un moment dat sa devenim stapani pe noi si sa nu dam socoteala nimanui.
Dar cand ajungem acolo uneori ne simtim jalnic. Da de mine cine are grija???? Vrem sotul sa ne protejeze poate uneori sa decida pt noi...
Deci ca o concluzie problema ta nu este sora ta ci relatia cu mama ta. Asta trebuie sa rezolvi...
Eu sunt convinsa ca vei reuzi!