Intoarcerea la munca dupa mai mult de 5 ani...

Intoarcerea la munca dupa mai mult de 5 ani... | Autor: pisi_ella

Link direct la acest mesaj

Buna! Am o mare problema si va rog sa ma ajutati, impartasindu-mi experientele voastre...Sunt in fata unui prag psihologic. Stau acasa de 5 ani jumate, de cand am ramas gravida cu primul copil. A fost alegerea mea (ma rog, a noastra, a familiei) sa stau acasa cu amandoi pana se fac destul de mari ca sa-i dau la gradi. Fata are aproape 5 ani si merge la gradi de 1 an jumate. Baiatul are 2 ani si 8 luni si am aranjat sa-l duc si pe el de luna viitoare la gradinita unde e si fie-mea. Problema e urmatoarea: tre' sa-mi caut de munca, insa nu stau bine cu moralul...nu am deloc curaj, ca sa zic asa. Am facut o facultate de limbi straine, insa nu am experienta...nu am lucrat decat in invatamant, timp de 2 ani., ca profesor suplinitor, asta inainte de copii. In invatamant n-as vrea sa ma mai intorc...e prea mult stres...si prea putini bani (ma rog, e si asta o solutie...da' ultima). AS vrea sa incerc altceva, insa am groaznica impresie ca nu mai stiu nimic-nimic, ca m-am prostit de tot, am impresia ca nu mai pot sa leg doua propozitii in franceza sau engleza LUmea imi zice ca-i doar o impresie...ca e doar un prag care trebuie depasit! Dar nu stiu ce sa cred...ma cam paralizeaza faptul ca am 32 de ani, nu am deloc experienta si in ultimii 5 ani n-am facut nimic altceva decat sa cresc copii...Acum vreau sa ma duc la munca...Deci VREAU, dar ma paralizeaza frica de esec, frica ca nu o sa ma angajeze nimeni, in plus am nevoie si de timp liber, ca nu are cine sa stea cu copiii...adica tre'sa ajung sa-i iau de la gradi la 6 cel tarziu. Ma gandesc la un job part-time, daca am noroc...
Si mai e o problema: spre rusinea mea, NU AM FOST NICIODATA la vreun interviu...Daca am lucrat numai in invatamant...va dati seama! Asa ca...am si stresul asta, ca ma voi pierde si nu voi putea lega 2 cuvinte, ca un elev emotionat, care a uitat lectia!!! Fetelor, ma simt ca dracu', in aprilie cel tarziu trebuie neaparat sa incep cautarile, dar parca sunt legata de maini si de picioare...
In plus...nici pe calculator nu ma descurc prea bine. As putea sta pe capu' lu' barbatu'meu sa ma invete el mai multe, luna asta...se pricepe, lucreaza in domeniu.
O prietena mi-a zis ca sigur imi gasesc ceva, ca sunt foarte multe oferte de munca si, daca stiu 2 limbi straine si ceva operare, sigur gasesc. Dar e greu...ufff...poate ma intelegeti...ati trecut prin situatia asta????


_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Nu am fost in aceasta situatie, dar citind ceea ce ai scris, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: MEDITATII. Fara interviu, programul ti-l faci tu, varsta nu prea conteaza...Daca mai ai prietene care lucreaza in invatamant te-ar putea recomanda unor elevi...

Si ai mai putea face traduceri...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

quote:
Originally posted by Fomalhauti

Nu am fost in aceasta situatie, dar citind ceea ce ai scris, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: MEDITATII. Fara interviu, programul ti-l faci tu, varsta nu prea conteaza...Daca mai ai prietene care lucreaza in invatamant te-ar putea recomanda unor elevi...

Si ai mai putea face traduceri...

Mersi mult de raspuns! Da, e o varianta cu traducerile. Dar nu vreau acasa...Adica vreau sa ma duc la serviciu, SA IES DIN CASA, intelegi> Vreau sa lucrez undeva, nu de acasa, colaborator. Desigur, poate gasesc vreun post de traducator...asta pot spune ca mi-ar placea si n-as avea nici un stres...Traduceri am facut la greu. Dar depinde de firma sau de editura....ca traducatorii nu-s mereu bine platiti.
In ceea ce priveste meditatiile, as face cu astia mici, de la 1-4...caci cu restul...e responsabilitate prea mare. Am facut mai demult cu o fata pentru bac si mi-a ajuns!...Ma rog...sunt si exceptii. Poate ca voi face, nu zic nu...Doar daca ma intorc in invatamant...tre' sa fiu la curent cu manualele, cu programa...Iti dai seama, elevii prefera sa se mediteze la un prof pe care-l cunosc, care si-a facut un renume... Asa, la un necunoscut....mai greu. Si repet, meditatiile tot acasa se fac :-), la mine sau la elevi...pe cand eu vreau SA IES DIN CASA! :-)
Ia zi...tu lucrezi? Stiu ca ai 6 copii....FELICITARI! Presupun ca stai inca acasa...parca ai unul de 1 an si ceva, nu?
Inca o data, multam de raspuns!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

ei, ce-i aia "ti-e frica de interviu"?!
O sa te intrebe cineva ce stii si ce ai vrea sa faci, ii spui, daca iti poate oferi ceva corespunzator, bine, daca nu, urmatorul interviu... Nu se supara nimeni. Ce mare lucru...

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Eu nu mai lucrez. Am mai incercat dupa al patrulea. Dar era evident ca nu fac fata. Bine, aveam si o sefa....ca toti sefii (aoleu, sa nu citeasca sefele de pe forum...). De fapt, avea dreptate, tot timpul aveam cate o problema.

Dar eu chiar nu vreau sa mai lucrez, imi place sa stau acasa, cu astia mici (si mai mari). Singurul dezavantaj este dependenta financiara fata de sotul meu. Dar am decis ca mai bine suport "particularitatile" sotului meu, pe care pana la urma eu l-am ales decat "ciudateniile" sefei. In cazul meu este o hotarare definitiva, nu pot reveni asupra ei.

Te-ai gandit sa te angajezi la o gradinita particulara? Sau la un "after school"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marimar spune:

Parerea mea e ca ai putea sa incerci sa inveti pt examenul de traducator , te pui la punct din nou cu limbile si eventual sa mergi si la interviuri intre timp, macar asa, ca exercitiu....Apoi incepi sa cauti serios de munca pe linga un birou de traduceri..cu engleza si franceza imposibil sa nu gasesti ceva mai devreme sau mai tirziu !!
Bafta !



-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

quote:
Desigur, poate gasesc vreun post de traducator...asta pot spune ca mi-ar placea si n-as avea nici un stres...Traduceri am facut la greu. Dar depinde de firma sau de editura....ca traducatorii nu-s mereu bine platiti.


Pai la inceput nu trebuie sa te astepti sa fii bine platita. Nimeni nu are de la inceput super salariu. Important este sa te angajezi, mai capeti ceva experienta, mai cunosti ceva oameni, apoi ai sa vezi ca va deveni muuult mai usor sa-ti schimbi jobul, mai ales in Bucuresti. Dar fara experienta nu-ti da nimeni super salariu.
Incepe sa te duci la interviuri, dar nu-ti propune ca la primul sa te si angajezi.

Eu n-am trecut prin situatia ta, dar cand am terminat facultatea nu a avut cine sa ma ajute. Am fost si am depus CV-uri peste tot. Pana la urma am fost angajata. Am fost sunata si dupa 3 luni sa ma duc la interviuri. Apoi am inceput sa cunosc oameni in domeniu, sa-mi fac propriile relatii, care m-au ajutat sa ma mut in Pitesti pe un post similar. Nici macar cand m-am mutat aici n-a fost roz. Am fost mutata in compartimentul inc are la momentul ala nu dorea nimeni sa lucreze. Apoi cu perseverenta am avansat si m-am mutat in diversa compartimente pana mi-am gasit locul.

Vorba Elisei ce-or sa-ti faca aia la interviu? Pana la urma capeti experienta si aici. La urmatorul vei fi mai pregatita si asa mai departe. Oricum sa nu te duci cu capul jos si sa le spui ca aici ca aia nu stii, ca ailalta n-ai mai facut de mult... ideea ta trebuie sa fie de genul "pot face orice, invat repede, nu stiu acum, dar voi stii foarte curand".

Multa bafta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ruxel spune:

Ella eu sunt cam in aceeasi situatie ca tine, poate chiar mai grava.....pentru ca am 36 de ani. Stau de 3 ani acasa cu fetita mea cea mica si mi-e teama sa ma intorc la servici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana27 spune:

Trebuie sa-ti redobandesti increderea in tine si sigur vei reusi. Si eu sunt acasa cu primul copil si burtica cu al 2 lea. Eu am catedra rezervata, pt cele 2 CICuri ca sunt titulara, am deja 8 ani vechime, dar tot ma gandesc cum va fi cand ma voi intoarce dupa 4 ani de pauza, cum va fi mamica, sotie si cu serviciu, am sa le pot face pe toate? Sigur ca suntem puternice si ne organizam! Bafta multa!

8+ si mamica de Dragos (26.09.2006)
Povestea iubirii noastre mici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Va multumesc mult la toate!
Stiti voi...e normal sa-mi fie un pic frica, dupa atata timp in care am trait doar in lumea copiilor...Dar a fost alegerea mea...sa stau cu copiii cativa ani, pana cred eu ca-s destul de mari sa nu resimta prea rau "ruptura" de mine...Acum cred c-a venit timpul ...
Fomalhauti, la tine e normal...cand ai 6 copii cel mai bine e sa stai cat mai mult in preajma lor...Altfel ar fi fff greu, pentru toata lumea. Ma gandesc ca si mie imi va fi greu...cu serviciu si doi copii...plus treaba in casa. Dar eu simt nevoia sa ies...sa fac si altceva. Nu atat pentru bani...cat pentru MINE.
Filofteia si Elise, incerc sa nu ma mai tem, ca doar nu-i un examen...Nu nimeresc o data, abia bine, vad mai multe posibilitati. Asa e! Dar vedeti voi...e normala frica de necunoscut! Bine, o sa ma duc cu tupeu, bineinteles ca nu voi spune acolo ce v-am zis voua aici (adica ca m-am prostit de tot, nu mai stiu nimic) nu-s tampita, de atata lucru imi dau si eu seama V-am povestit doar voua situatia, ca vorba aia...la "Cabinetul PSI" speram sa gasesc ceva indrumari, sfaturi, experiente similare...Ca doar (si) de-asta suntem aici...sa ne dam cate o mana de ajutor
Ruxel, lasa ca ne descurcam noi...TREBUIE!
Marimar, e o posibilitate!
Multumesc mult, mai astept sa-mi impartasiti din experientele voastre...Eu sunt sigura ca la mine e mai mult un prag psihologic, dupa cum am mai zis...pe care trebuie sa-l depasesc!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

quote:
Originally posted by sanziana27

Trebuie sa-ti redobandesti increderea in tine si sigur vei reusi. Si eu sunt acasa cu primul copil si burtica cu al 2 lea. Eu am catedra rezervata, pt cele 2 CICuri ca sunt titulara, am deja 8 ani vechime, dar tot ma gandesc cum va fi cand ma voi intoarce dupa 4 ani de pauza, cum va fi mamica, sotie si cu serviciu, am sa le pot face pe toate? Sigur ca suntem puternice si ne organizam! Bafta multa!

8+ si mamica de Dragos (26.09.2006)
Povestea iubirii noastre mici

Asa sa fie...cum zici tu!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput