Simt ca nu ma pot

simt ca nu mai pot, ca pur si simplu nu mai pot...stu, stiu ca multe mamici sunt in situatia mea :
adica, cu 2 copii, job, casa, etc..de intretinut..zilnic..fara nici un ajutor din afara, in afara de sot...si totusi, asta nu ma incalzeste pe mine cu nimic, imi este mila de bietele femei..
am ajuns sa fiu mama, sotie, fiica, colega, si atat...nu exist pur si simplu ca o entitate independenta, nu pot face 2 pasi fara sa aud mama, sau Roxana, sau ...
nu exista momente mai urate decat cand tip la fetele mele iubite sau la sot, si-mi dau seama ca am ajuns la capatul puterii si ca am ajuns sa fac lucrul pe care-l urasc cel mai mult, sa ma port ca o cizma cu familia mea, cu oamenii cei mai importanti pentru mine...
si evident ca ma simt neinteleasa..
si evident ca in acest moment nci nu am scapare, pentru ca : la job nu pot renunta(ba inca s-a ivit o propunere de avansare), trebuie sa ne mutam pana la sfarsitul lunii intr-o casa pe pamant, langa Bucuresti(ceea ce-mi va da si mai rau viata peste cap)..so nu pot face nimic
mutatul la casa pe pamant, care ar fi trebuit sa-mi aduca una din cele maimari bucurii ale vetii imi este umbrita de aceasta stare atat de proasta, nimic nu-mi convine, vad numai partea neagra a lucrurilor, nu vad nici o rezolvare, in afara clasicelor : odihna, putin timp numai ptr mine, etc..care indiscutabil ca sunt viabile, insa in acest moment sunt nerealizabile..sunt dezagamita de viata pe care o duc, desii ptr unii pare de vis(am un sot care cica ma iubeste-desii eu n-o simt , am doua fete minunate, insa cea mare mi se pare superficiala si dezinteresata de tot, iar cea mica neascultatoare, am un job stabil, nu foarte bun dar nici prost, un nivel de trai acceptabil, tocmai ne mutam in casa visurilor noastre, suntem relativi sanatosi..) si atunci? ce mai vreau?
sunt destabilizata, simt ca ma paste o depresie serioasa..si stiu si cum as putea s-o combat, insa nu reusesc sa fac nimic..ma simt inutila..si totusi ce ma opreste sa iau taurul de coarne si sa-i spun sotului ca ori redevine omul pe care-l iubeam, copii ar trebui sa-i invat mai independenti, sa fac ceva care sa-mi permita sa ies mai mult, etc? ei bine...teoretic nu ma opreste nimic..poate doat teama de un esec ...stiu ca multe mamacii sunt aproximativ in aceeasi "oala" ca si mine..si stiu ca lipsa unui momnet numai al tau, pe o perioada de timp mare(la mine deja s-au facut vreo 7 ani, 7 ani fara concedii, fara momente de respiro, numai casa si munca)...voi cum treceti peste astea?

adi_dalma spune:

Roxanici .. curaj.
Suntem multe in situatia asta.
Datorita stresului, ambitiei de a avea mai mult (material). Prin faptul ca avem copii cedam de buna voie locul I cu care eram obisnuite la inceputul casniciei si la mama acasa.

Degeaba iti zic (imi zic-sic) ca fetitele tale sunt fericirea suprema, ca sotul tau e langa tine , ca munciti bine si aveti rezultate.... nu tine

Ce iti sugerez esta sa iti stabilesti prioritatile si sa fi constienta ca DACA TIE NU ITI ESTE BINE NICIUNUIA NU I ESTE BINE.

Si asa....gaseste ti timp pt tine choiar de drul lor.

Eu asa mai ies din haul creat de malaxorul zilnic (asa ii zic eu).

addinel spune:

eu am o bebelusa de 9 luni, un sot, un serviciu, o bona (da, a devenit si ea a mea ptr ca pb ei sunt si ale mele) si nici un ajutor. si eu simt uneori ca nu mai pot, dar imi zambeste dodoloatza si merg mai departe sau imi aduce sotul florile preferate si iar mai capat putere ptr cateva zile, etc. cine spunea ca bucuriile marunte sunt valoroase ... stia el ce spune!

hai, fruntea sus! ai doua fete care sigur nu sunt dezinteresate si neascultatoare, un sot care probabil chiar te iubeste, un job bun, casa mult visata... o fi probabil astenia de primavara?

mama lu' maria

Ajutati-o pe Sonia!

irinush spune:

Offf ... fix prin acelasi lucru trec si eu, iar eu nu am decat un copil, ce e drept aflat la varsta dificila de 2.7 ani ... din pacate nu stiu ce sa iti spun ca sa te ajute pentru ca si eu personal am nevoie de ajutor ...
Si eu tip si ma port urat cu persoanele pe care le iubesc cel mai mult (azi dimineata m-am certat cu mama, care a venit sa stea cu David, dar in momentul ala era mai important pentru ea sa spele vasele decat sa stea cu copilul care voia sa se joace!).
Nici eu nu am mai avut o pauza de 3 ani, de cand am ramas insarcinata si tare mult am mai vrea inca un bebe, e posibil chiar sa si apara la sfarsitul acestui an si , sincer, iti spun ca mi-e groaza ca nu ma voi descurca ... daca acum nu ma descurc cu un singur copil, cu doi?!
Ce as putea sa fac sa imi pastrez calmul si sa nu mai tip la toata lumea? Cum pot sa ma gestionez mai bine?
Dupa cum vezi, si eu am doar intrebari si nedumeriri .. raspunsuri nu am.

Irina


[url=http://pg.photos.yahoo.com/ph/anairinag/album?.dir=7fdere2]David la mare[/url]

anca_vlad spune:

nu spun care e situatia ca ai spus-o tu roxana, eu de obicei incep prin a ma lua la tranta cu sotul din dotare, pentru ca si el ripostreaza......asta este cu el incep si cu el termin apoi trag aer in piept si incep sa le iau pas cu pas, dar e important sa refulez ...eu cam asa fac cand simt ca mi-a ajuns cutitul la os!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

giulia71 spune:

Io zic s-o iei mai usor....lucrurile nu-s chiar asa negre cum iti par.
Stiu ca e nashpa, ca la un moment dat totu pare ca te depasteste si atunci: ia o pauza!
Poate nu chiar un concediu, dar acasa, schimba rutina aia de doi bani care ne omoara!
Antreneaza toata gashca sa te ajute, fetita mare sa isi faca curat in camera, sotu sa te ajute chiar si in kestii care par minuscule si fara importanta, iar tu, fa-ti un program saptamanal.
O zi pe sapatamana baga la spalat, in alta faci mancare (poate chiar mai multa, sa-ti ajunga pentru cel putin 2 zile) si mai lasa-le in colo de treburi, fa-ti timp si pentru tine.
Aseara am ajuns foarte tarziu de la chefu de 8 martie, dansasem, eram transpirata de numa si fi-mio m-a intampinat ca el vrea sa faca baie acuma!
In mod normal,l-as fi servit pe el primu, da' aseara i-am zis "NU, maine!!! Sunt obosita si nu pot sa-ti fac dush acum."A carait el ceva, dar pana la urma a inteles care e treaba si n-a mai insistat.
Faptu ca te muti la curte...pai e nemaipomenit, nu-ti dai seama ca peste o luna jumate iti vei bea cafeaua dimineata in curte la soare.
Iti zic io ca are alt gust...
Asa ca, capsoru sus, trage aer in piept si...mergi inainte ca nu se poate altfel!
Iar treaba in gradina cu flori deconecteaza si relaxeaza mai mult decat doua ore de masaj!



...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

ingridnen spune:

Roxana, multe santem in situatii asemanatoare... vin si eu sa spun ca le am pe toate "in carca", servici, copil, bona, treburi in casa. Sotzul lucreaza de dimineata pana seara pe un salariu de nimic (si-a schimbat serviciul si este in periaoda de proba...cica...) si cand vine, mananca si direct la calculator se duce...pana la ora de culcare
Am si eu perioade cand imi vine efectiv sa urlu...

Ce sa-ti spun... ia-ti un pic de concediu, plecati macar cateva zile undeva. Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor. Daca ai posibilitatea, ia-ti o persoana pentru menaj (eu din pacate nu imi permit in momentul de fata). Iti va trebui mai ales daca te muti "la curte"... eu stau la casa si este tare tare greu, sant mult mai multe de facut decat "la bloc".

Toate cele bune !

Ingrid si Cristi 5 ani

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by ingridnen

Roxana, multe santem in situatii asemanatoare... vin si eu sa spun ca le am pe toate "in carca", servici, copil, bona, treburi in casa. Sotzul lucreaza de dimineata pana seara pe un salariu de nimic (si-a schimbat serviciul si este in periaoda de proba...cica...) si cand vine, mananca si direct la calculator se duce...pana la ora de culcare
Am si eu perioade cand imi vine efectiv sa urlu...

Ce sa-ti spun... ia-ti un pic de concediu, plecati macar cateva zile undeva. Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor. Daca ai posibilitatea, ia-ti o persoana pentru menaj (eu din pacate nu imi permit in momentul de fata). Iti va trebui mai ales daca te muti "la curte"... eu stau la casa si este tare tare greu, sant mult mai multe de facut decat "la bloc".

Toate cele bune !

Ingrid si Cristi 5 ani

---

ai dreptate cu ultima fraza...
so, si eu sunt in clubul asta....

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

marami spune:

Mi-ati lasat si mie vreun perete de spart capul?? Eu nu am casa, si nici nu se intrevede vreuna la orizont, in schimb am doua mandre una are 16 ani cealalta face acusi 3 ani, un sot care pleaca dimineata si vine seara si un fund mare pe care il urc in masina atunci cand simt ca nu mai pot. Cea mare e suficient de mare incat sa se descurce singura cateva ore, cea mica ramane pe maini suficient de bune ca sa pot pleca, sa fiu doar eu cu mine. Am si eu deseori momente cand simt ca o iau razna, atunci urc in masina si plec, nu trebuie decat sa vreau sa fac asta. A fost o vreme cand cochetam cu gandul sa inchiriez o garsoniera unde sa stau si numai o jumate de ora singura in liniste, daca vreau sa plang sa pot plange, daca vreau sa visez sa fiu lasata sa visez fara sa mi se puna n intrebari de genul, de ce esti suparata sau la ce te gandesti ajunsesem intr-o vreme chiar sa cred ca sunt suparata, asa ma trezeam, asa ma culcam.... dar e mult de atunci.
N-am facut niciodata mai mult de 100 km in momentele de depresie, insa echivaleaza cu inconjurul lumii in 80 de zile... si daca mai si ploua si-l ascult pe bocelli pot spune ca m-am intors dintr-un concediu relungit cand ajung acasa.

Sa aveti o zi plina de bucurii si impliniri.



pozne-npoze
Cristiana, closca de pui Diana (29 sept.1991) si puisor Oana (18 iul.2005)

capra cu trei iezi spune:

hehe, daca voi va plangeti sa va spun cum e la mine, ca si atunci cand sunt la wc, e coada la usa si fiecare vrea ceva!inca nu merg la servici, dar cand voi incepe, oare cum va fi! mai merg din cand in cand singura la teatru (cine sa stea cu trei copii?asa ca-l las pe sotu si fugi), numai ca atunci cand ma intorc, dezastru- se plang toti ca jivinele din ,,fata babei si fata mosului,,). hai sa vedem acum, cine mai are curaj sa se planga, ca-l chem la mine

capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!

IUBESTE SI FA CE VREI!

Amaya spune:

Roxana, la fel a fost odata si la mine insa, cum nu se mai putea, am luat taurul de coarne. Am stabilit baia piticilor la ora 20, la 20:30 sunt in pat amandoi (stau in aceeasi camera), le programez televizorul sa se stinga la 30 de minute si asta a fost tot. Mi-am anuntat sotul din dotare ca dupa acest punct, orice doresc copii pana adorm este treaba lui (daca se trezeste vreunul dintre ei noaptea, foarte rar insa, este tot responsabilitatea sotului). Din acel moment sunt numai a mea si ma rasfat cu orice ma relaxeaza si ma ajuta sa reincarc bateriile. In week-end-uri copii se culca pe la 12 astfel ca aprox. 4 ore cat dorm ei am program de voie in care ma relaxez: ies la plimbare, ies cu o prietena la o cafea, bat cateva magazine, etc., depinde de dispozitie. La fel, daca se iveste vreo situatie in acest rastimp este 100% pe umerii sotului. La noi a functionat si nu ma mai simt prinsa in capcana cum ma simteam la un moment dat.

Oana, nazdravanul Andrei (18.02.2005) si Cristina (8.02.2007)

Comorile mele

Va astept la www.bijuterii-cadouri.ro