c`est fini ...

dodo spune:

Pt. ca mama este aceea care-i ofera dragostea sincera, neconditionata, este cea care-i ofera sprijin neconditionat, prietena, confidenta si multe alte chestii pe care un prieten azi ti le ofera, miine iti poate intoarce spatele si se poate transforma in dusmanul cel mai de temut. Desigur ca exista si exceptii, mame prea posesive sau care din prea multa dragoste mai mult fac rau decit bine insa marea majoritate sint asa cum le-am descris. Sint si eu mama, si mi-ar face placere sa stiu ca_copiii mei gasesc in mine ceea ce am scris la inceput. Si uita-te si tu pe forum sa vezi cite topicuri sint de prietenii/casnicii esuate din vina partenerilor si cite din vina intruziunii parintilor in viata de cuplu?

Annie80 spune:

poate ca a lipsit cand sa taiat cordonul ombilical sau poate nu ia spus nimeni de asta.

------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.

ciuf spune:

Se facuse candva un studiu la asiatici despre alegerea barbatului intre mama si sotie. Majoritatea au ales mama ca nu poate fi nicicand inlocuita. Copii poate sa faca si cu altcineva, nu neaparat sa ii fie sotie.
Iubirea de mama e oricand sincera. Intotdeauna mama e langa tine, ai un umar pe care poti sa plangi, iti ofera un sfat sincer. Sotia mai calca stramb, mai o invidie, mai o competitie.
Japonezii chiar au o problema cu asocierea sotiei cu mama. O vad pe sotie ca un substitut al mamei. Nu isi doresc sa faca dragoste cu ea, nu inteleg ca sotia are nevoi emotionale si sexuale.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Cristina_A spune:

El nu se poate desprinde de babalaci si tu nu te poti desprinde de el.

************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

cristiama spune:

doda draga,

Esti pe calea ce buna sa devi socra clasica, adica NUMAI mamica te iubeste neconditionat puiul mamei, sotia azi e maine, poate te ajut eu sa scapi de ea!
Felicitari!

si acum Ally,

Dragostea de mama si de sotie ar trebui sa fie diferite. DACA ar fi diferite tu nu ai simti ca mama e pe locul 1, ar fi lucruri diferite si voi, tu si mama lui, nu ati fi in competitie.
nu ar exista lupta cine e prima in toate.

Noua ne-au trebuit ani de relatie si un an de psihoterapie ca sa punem lucrurile in fagasul NORMAL!

Soacra mea l-a crescut pe sot, asa cum vad ca multe mame romance fac, intr-o dependenta psihologica: mama stie cel mai bine, fara mine n-ai putea sa te descurci, etc.
La noi se ajunsese ca sotul la 35 de ani nu era in stare fara mamica sa manace!!! Ii bagase cumva in cap ca numai talentele ei minunate de bucatareasa il fac pe sot sa nu moara de foame!
Si au trebuit ANI fetelor sa descopere ca in afara de mamica se poate gati bine si sanatos, ca e in stare sa faca si singur cate ceva de mancare. La 40 de ani!

Pt ca socrela e ipohondra sotul era mereu carat pe la doctori si indopat cu medicamente si lua antibiotice si de vre-o 6 ori pe an!
Culmea e ca sotul s-a vindecat brusc de cand a scapat de "dragostea" mamicii!
Desi acum suntem arondati la o clinica privata si oricum platim abonament, de vre-o 2 ani n-a mai mers la doctor.

si acum destul cu exemplul personal, vroiam sa arat doar cat de toxici pot fi uneori parintii.
Culema e ca o fac cu buna credinta, fiind siguri ca isi ajuta copii, ca ei stiu ce e mai bine pt ei.
Si daca nora vine cu idei diferite, ar fi si greu sa ai exact aceleas opinii despre toate lucrurile, atunci nora tb indepartata!

Dupa ce am mers la psiholog la noi lucrurile s-au indreptat complet. Suntem doi adulti perfect capabili sa se descurce singuri, care nu confunda dragostea cu dependenta.

dodo spune:

quote:

---

Originally posted by cristiama

doda draga,

Esti pe calea ce buna sa devi socra clasica, adica NUMAI mamica te iubeste neconditionat puiul mamei, sotia azi e maine, poate te ajut eu sa scapi de ea!
Felicitari!

---

Multumesc, draga mea, esti amabila As vrea sa ne-ntilnim peste ani sa vedem care cum si-a educat copiii..Pina atunci, eu caut sa le sadesc copiilor mei sentimentul ca, orice s-ar intimpla cu ei, eu am intotdeauna un umar de sprijin, imi pot spune oful lor fara retinere si poate am chiar o solutie la problemele lor. Daca unora li se pare exagerat, e parerea lor. Nu mi-a placut niciodata sa-mi judece cineva deciziile-n viata insa mi-as fi dorit de multe ori o opinie sincera, nu minata de interese, asa cum am primit de la prieteni (din fericire si-au dat arama pe fata cu ocazia asta).Si as fi vrut din suflet sa am si eu din partea mamei mele un umar unde-mi pot plinge esecurile, din pacate s-a dovedit a fi mai rea decit un dusman declarat, asa acorda-mi macar creditul ca stiu ce vorbesc atunci cind zic_cum mi-ar place sa ma considere copiii mei

cristiama spune:

"Pt. ca mama este aceea care-i ofera dragostea sincera, neconditionata, este cea care-i ofera sprijin neconditionat, prietena, confidenta si multe alte chestii"

OK, pana aici sunt de acord cu Dodo. Cand copii sunt mici asa trebuie sa fie.
DAR ce te faci ca la un moment dat "copii" fac 40 de ani!

UNDE faci trecerea de la mama "fiinta cea mai importanta" la propria familie si sot/sotie "fiinta cea mai importanta"?
Sau mergem pe ideea, am auzit-o destul de des: mama e doar una, sotie mai gasesti!
Ceea ce-i cam taie din start copilului devenit adult sansa de a fi fericit in casnicie. Cum procedeaza un asfel de copil/adult?
La prima problema care apare in relatie fuge la "mama" care il mangaie pa cap, ii da dreptate evident si-i explica ce scorpie de sotie are!!!

Eu am avut noroc, desi ani de zile ne-a fost tare greu, ca sotul meu sa se maturizeze, chiar daca tarziu si sa taie cordonul ombilical.
Dar si acum mergem pe strada si obeservam, pt ca pt noi a fost dureros, cupluri mama-fiu care se tin de mana. Fiul are peste 20,30 uneori chiar 50 de ani!!!!
Fiul, a renuntat la viata personala pt ai fi sprijin/prieten/confident mamei. Sa va uitati la fetele lor: nu sunt fericiti! Fiul de obicei se uita intr-o parte si mama il priveste cu veneratie.

Imi spunea o psiholoaga la care m-am dus, ca dupa ce sotul meu o sa taie cordonul ombilical, soacra mea o sa imbatraneasca brusc. Mi s-a parut ciudat!
Soacra mea avea vre-o 65 de ani, se tinea perfect: iesea cu sotul dimineata la alergat in parc, da... se tineau de mana!, era tot timpul cu parul pus pe moate, isi cumpara haine mai multe decat mine, fardata, dichisita.

Si intr-adevar dupa ce ne-am mutat impreuna eu cu sotul, ne-am luat casa si ne-am casatorit, a inceput sa intre la apa: acum e mica, slaba si fragila. Foarte bolnavicioasa, ce sa alerge, ca abia mai merge!
o, da si e din ce in ce mai rautacioasa cu mine.

Dar schimbarea mare a fost la sot: el a intinerit. Asa ca soacra nu prea mai conteaza.

Ce m-am intins!!!! Pentru mine a fost o perioada grea si lunga pe care am depasit-o...dar ma intreaba sora mea daca as lua-o de la capat. N-as mai lua-o!

ocebine spune:

Intr-adever, iubire de mama este neconditionata. Si eu incerc sa insuflu asta copiilor mei.

Este adevarat ca exista un conflict intre soacre si nurori parca mai acerb la romani (si alte citeva natii)...poate din cauza rolului femeii. Femeia nu este pretuita la adevarata valoare si atunci se identifica prin copii si sot. Femeia se "implineste" cind se casatoreste si devine mama. La inceputul vietii isi doreste sa fie TOTUL pentru sot (o posesivitate destul de apasatoare) iar apoi TOTUL pentru copil. Si majoritatea urmeaza acest ciclu. Incercam din gelozie sa il rupem pe sot de mama dar la rindul nostru legam copiii nostri de noi.

Problema mea cu soacra mea a fost chiar invers...ea este mult prea indiferenta fata de copiii ei. La rindul meu vreau sa reusesc sa am capacitate de a-mi iubii copiii dar de a nu ma amesteca in afacerile inimilor lor. Ei trebuie sa fie indivizi cu putere de decizie proprie.



Anamaria

"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."

Letitia1 spune:

Cristiama, exact asa o sa gindeasca despre tine viitoarea ta nora. Nu stiu daca o sa-ti convina. What goes around comes around, vorba cintecului.

Tisina spune:

Eu sunt de acord ca dragostea de mama e neconditionata, sincera... etc. Dar sunt de acord si ca la fel ar trebui considerata si sotia (nu ca un fel de mama, ci ca sinceritate in sentimente). Pai daca pornim intr-o casnicie cu ideea ca NIMENI nu este sincer ca mama si nu te iubeste la fel de mult... casnicia asta nu are prea mari sanse
Si de ce trebuie sa se aleaga intre ele? amandoua sunt capabile sa iubeasca, iar daca ii doresc fericirea celui pe care il iubesc, nu ar trebui sa intre in competitie. Si de ce barbatul trebuie sa aleaga pe cine asculta, pe mama, care nu ii poate da decat sfaturi bune, sau pe sotie, cu care isi imparte viata? Dar baratul asta nu poate gandi si singur? Pai daca e asa, atunci inca e un copil caruia trebuie sa i se spuna ce sa faca, pentru ca ii e greu sa ia decizii de unul singur.
Mentionez ca eu am si baiat si fata, ii iubesc la nebunie, insa nu mi-ar placea ca atunci cand vor fi la casele lor sa vina la mine fara stirea sotiei/sotului ca sa ma intrebe pe mine cum e mai bine. Evident ca mi-ar facea placere sa mi se ceara sfatul sau parerea, insa nu fara stirea celui cu care isi impart viata, si nu gen "hai sa vedem cine are mai mare dreptate"
Mi-ar palcea sa fie oameni responsabili, care daca cer un sfat nu o fac pentru ca nu au incredere in partenerul de viata.
Sper ca m-am facut inteleasa.