Femei care iubesc prea mult..
Raspunsuri - Pagina 17
chiara.2005 spune:
As dori si eu cartea pe e-mail daca se poate. chiara.2005@yahoo.com
Va multumesc mult.
oocristina spune:
Anna, te inteleg perfect. Si eu sunt o femeie care iubeste prea mult. Si da, iubesc in continuare. Prea mult.
Am aplicat toti pasii recomandati. Ca grup de sprijin am considerat prietenele de pe forum.
Stiu cum este si cu drogurile. Daca te reapuci de ele, nu scapi. M-am lasat de fumat, acum mult timp. Stiu in orice moment ca daca voi lua o tigara, chiar si asa, ca sa ma prostesc, ma voi reapuca.
Am avut momente cind simteam ca trebuie sa gasesc ceva, simteam o nevoie, sa fumez, sa fac orice. Si am ales ciocolata mereu. 
Si de cafea m-am lasat greu. Si nu simt nevoia sa ma reapuc. Nu mai vreau "amar" in viata. Chiar cu zahar, cafeaua tot amara ramine.
Si eu simt nevoia sa fiu iubita. Si chiar de cele mai imposibile persoane. Mereu am incercat sa ma fac placuta/iubita. Acum stiu asta, asa sunt eu, o femeie care iubeste prea mult. A iubit.
Incerc tot mai mult sa fiu eu insami. Cu toate ca eu insami sunt cea care iubeste prea mult. Putina contradictie, deci ... incerc sa fiu altfel, nepasatoare.
Pierd controlul. Cind iubeam prea mult, simteam nevoia sa detin controlul, sa fie totul in siguranta. Acum simt ca pierd controlul, asupra celorlalti, asupra situatiilor. Pierd prieteni, pierd atentie, pierd dragoste.
Dar poate ca nu eu trebuie sa controlez situatiile. Poate ca nu eu trebuie sa intretin relatiile. Poate ca situatiile nu trebuie sa le mai controlez eu. NU NUMAI EU.
Am decis ca ii voi lasa si pe ceilalti sa faca ceva. In privinta casniciei mele, am luat decizia sa nu fac nimic. De fapt, asa este si recomandarea. Sa nu o desfac, ci sa o las asa cum este. Daca va supravietui, bine, daca nu, asta va fi.
Am decis ca imi voi lasa prietenele sa ma mai caute. Si imbucurator, dupa o perioada de pauza din partea mea, m-au cautat ele. In privinta situatiilor, nu mai am energie sa le manevrez. Sa ma implic, sa rezolv totul. Si vad ca lucrurile merg mai departe de la sine.
Chiar daca mi-e greu, ii voi lasa si pe ceilalti sa se implice. Sa faca ceva.
Nu mai cauta. Lasa-te cautata. Sterge mirc-ul de pe calculator. Ia o perioada de pauza.
Avem un joculet, Lines, cu bile, pe care il jucam in nestire. Nu puteam sa il sterg, pur si simplu. L-am rugat pe sotul meu, ca o data, cind nu voi sti, nu astazi, cindva, sa il stearga. Si l-a sters. Am fost socata, surprinsa. Il voiam inapoi. Dar ... am deschis Internetul. Zic ca nu sunt dependenta de Internet si nici de citit ziarele online.
Ah, de droguri avem nevoie mereu. Nu le spunem droguri, ci ancore.
E foarte greu sa fim altfel decit suntem. Este foarte greu sa renuntam la ceva. Este foarte greu sa nu mai detinem controlul. Este foarte greu sa nu ne simtim iubite. Este foarte greu sa nu avem ceea ce ne dorim. Barbatul pe care ni-l dorim, etc. Dar ... putem supravietui. Te asigur ca putem supravietui.
A, nu vom mai fi pe piedestal, nu vom mai detine controlul, nu vom mai fi incentrul atentie - sau asa ni se va parea, dar vom supravietui.
Scrie. Eu scriu. Chiar cam mult in ultima vreme. Dar am nevoie sa comunic. Si imi repet mereu "nu mai visa". Pentru ca femeile care iubesc prea mult, viseaza prea mult.
Dahriana spune:
Fetelor eu ma consider pe drumul cel bun,nu vindecata.
Cu fostul,am abandonat lupta de mai bine de o luna.Ma simt libera de el,nu ma mai misca cu nimic.Il privesc pe furis si ma intreb de atatea ori : "De ce am acceptat?"
Stiam ca o sa vina ziua in care sa ma intreb : ce-am gasit la el,ce m-a atras la el,ce m-a facut dependenta de el...
N-am gasit raspunsul la "de ce",am gasit raspunsuri pt a continua asa cum simt acum.Stiu ca l-am uitat,stau langa el,il vad zilnic si nu mi-l mai doresc.Si ma bucur ca am ajuns in stadiul asta stand cu el in casa.Ceea ce consider ca e cel mai greu sa scapi de o dependenta continuand sa-l vezi pe cel de care esti dependenta.
Ma simt goala de dragostea lui,libera de dependenta care mi-a furat 2 ani din tinerete,care mi-a facut viata un drum printre problemele,incercand sa flatez din ce in ce mai mult.
Uitand ca..daca ii prezint cea mai aspectuoasa mancare si sunt cea mai buna amanta in pat,el nu va face cu nimic mai mult pt mine.Uitand ca,daca nu ma pretuiesc pe mine,el nu se va opri in loc pt durerea mea.
M-a ajutat,m-a sprijinit,dar pretul a fost f mare pt toate astea.
Si nici un ajutor pe care mi l-a dat vreodata nu poate sterge loviturile,jignirile si reprosurile pe care mi le-a adus zilnic 2 ani de zile.
Cred ca,trebuie sa ne pazim sufletul,noi..aceste femei care iubesc prea mult.Sa ne pretuim mai mult ca femei,sa ne uitam mai des in oglinda si sa nu mai incercam sa flatam si sa ne lasam flatate.
Trebuie sa acceptam langa noi un barbat,care nu incearca sa ne flateze din prima si care sa ne foloseasca pe urma..Avem nevoie de un barbat care sa ne ofere atentie,intelegere,prietenie(in primul rand).Eu simt nevoia in permanenta sa fiu mangaiata..ma simt in siguranta !
Eu va doresc,sa va gasiti linistea langa un barbat care sa nu va mai creeze dependenta si care sa nu mai nasca o iubire distrugatoare!
Sunt sigura acum,ca exista barbati capabili sa scoate cei mai bun dintr-o femeie si barbati capabili sa te faca dintr-un om normal o nebuna..Barbati care iti ofera liniste doar privindu-i si barbati langa care te simti nesigura orice ar face..
annnna35 spune:
Salutare, dragele mele colege de suferinta! Te pup, Cristina, te pup si pe tine, Dahriana... Stau si va citesc , apoi ma recitesc si pe mine si imi dau seama cate sperante mai avem....refuz sa cred ca in van!!!
Dupa cum spuneam ieri, daca "sursa" mea de suferinta n-a mai fost prin zona, a disparut conflictul interior...sunt linistita acum, chiar vesela... De atatea ori mi-am propus sa nu dau niciunei depresii puternice prea mare importanta, pentru ca stiu de unde vine... (din copilarie, totul revine la suprafata in cazul unor anumite evenimente..). E..greu, atata pot sa spun, dar suntem puternice impreuna!
Am citit undeva o afirmatie super, care ma ajuta de fiecare data: "Imi asum responsabilitatea pentru tot ce mi se intampla in viata. Stiu ca responsabilitatea este un dar, pentru ca ea imi da puterea sa fac schimbari". Avem puterea de a schimba ceva, chiar daca simtim uneori ca rupem bucati fizice din noi!!!
Va doresc ... liniste si o relatie minunata cu voi inseva!
Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
FELIS spune:
quote:
Originally posted by Alecsia
Dahriana, am si eu cartea aceasta. Am inceput sa o citesc anul trecut, intr-o perioada foarte grea pentru mine. Mi-a placut, dar recunosc nu am terminat-o din lipsa de timp. Desi acolo sunt exemple in care nu m-am regasit in totalitate prin prisma gravitatii problemelor prezentate, mi s-a parut totusi o carte interesanta,care m-a ajutat sa vad altfel lucrurile, in situatia in care eram. Cu siguranta voi reveni asupra ei.
Si ca sa continui in aceeasi nota cu tine, iata pasajul care m-a "atins" pe mine. Poate pentru ca ma regaseam atat de mult in el...
"Cand a iubi inseamna a suferi, inseamna ca iubim prea mult.
Cand aproape toate conversatiile noastre cu prietenii se invart in jurul LUI-problemele lui, gandurile lui, sentimentele lui- si aproape toate propozitiile noastre incep cu "el..", inseamna ca il iubim prea mult.
Cand ii gasim scuze pentru indispozitiile, iritarile, indiferenta sau tacerile prelungite, punandu-le pe seama unei copilarii nefericite si incercam sa actionam ca terapeuti, inseamna ca il iubim prea mult. (...)
Cand nu ne plac valorile lui, comportamentul si caracterul lui, dar le suportam, gandindu-ne ca, daca suntem indeajuns de atragatoare si tandre, va dori sa se schimbe de dragul nostru, inseamna ca il iubim prea mult.
Cand relatia cu el ne pericliteaza fiinta emotionala, si poate chiar sanatatea si integritatea corporala, e deja clar ca il iubim prea mult." ( Femei care iubesc prea mult- Robin Norwood)
------------------------------------------
"Sunt atatea minunatii pe lume pentru fiecare, doar ochi sa ai sa le vezi, inima cu care sa le simti si brate sa le cuprinzi si-atunci ale tale, toate vor fi..."
Da... interesant... nu auzisem de aceasta carte, ar trebui sa o citesc si eu... Inainte sa dau de acest subiect... ma gandeam ca ar trebui sa nu mai pun la suflet nimic , sa ma lase totul rece...
Daca as fi citit acum 2-3 ani acest pasaj, as fi zis ca... asa e... iubesc prea mult... dar... acum stau sa ma intreb... iubesc sau sunt proasta?... (nu va speriati... am moralul cu mult sub nivelul marii)... sau, daca stau sa ma gandesc mai bine... eu intotdeauna am pus pe primul loc pe ceilalti... si abia cd nu mai am energie... ma intreb ce as vrea si eu... Tot timpul persoanele din jurul meu sunt mai importante pt mine... Nu stiu... as zice atat de multe... dar mi se pare... pierdere de timp... oricum nu se schimba nimic...
... Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)mart 07,aprilie 07,iunie 07,august 07, sept-oct 07
www.felis.ro
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
FELIS spune:
quote:
Originally posted by Dahriana
Cand am hotarat sa ma mut cu prietenul meu,mi-a spus : Vezi,iti spun,sa nu ii spui lui de banii tai,sa nu stie el ce faci tu cu banii,sa fii smechera,un barbat nu trebuie sa cunoasca o femeie decat de la brau in jos.
Tocmai ea,care si-a pus toata casa in mainile unui barbat,negandindu-se,daca omul ala o scoate afara,unde merge cu copilul...adica eu..?!
Recunosc ca,asa dezechilibrata cum sunt la ora asta,nu-mi voi pune niciodata barbatul mai presus de copilul meu.
Cat de adevarat... dar de unde atata putere?... sau sunt eu 'slaba de inger' ?... As vrea sa am doza asta de ... 'detasare'... dar nu mai cred sa ajung vreodata... daca toate jignirile... care au lasat rani adanci... nu m-au facut sa fiu 'detasata' ... nu cred ca mai am vreo speranta... aveti voi vreun 'pont' ... ????... Sunt un caz pierdut ... oricum...
Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)mart 07,aprilie 07,iunie 07,august 07, sept-oct 07
www.felis.ro
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
Dahriana spune:
Fetelor...ajutati-ma si pe mine..de ce simt ca incepe sa ma sufoce grija lui ? De ce simt ca-mi violeaza intimitatea ? Oare astea sunt "caderile" in gol prin care va trece o femeie care iubeste prea mult cand e pe punctul sa se vindece ? E ca un sevraj .. ?
Vorbesc de cel care imi da liniste in momentul de fata si atentie.Azi..l-am simtit atat de ingrijorat pt mine.Ma studiaza orice fac,imi da sa mananc ca la copii mici,imi spune incontinuu ca-s frumoasa...nu stiu de ce ma vede asa frumoasa...
Si am avut o tentativa de a ma inchide in carapacea mea...Ce sa fac ? Nu vreau sa pierd un om asa ca el..Nu vreau sa incep sa ma comport ciudat.
annnna35 spune:
Dahriana, din pacate nu-ti pot spune ca sunt "semne de vindecare", ci sunt tocmai semnele ca esti o "femeie care iubeste prea mult". Le simt si eu la fel, le-am simtit chiar si acum, la recenta "incercare de relatie".... Simt ca pierd controlul in acele momente, ca nu poate fi dupa cum imi doresc eu, fie ca el ma sufoca, fie ca se indeparteaza de mine... E o senzatie grea, simt sufletul greu si nu-mi dau seama de ce...insa a cum recunosc de fiecare data simptomele, stiu ca "m-a apucat" din nou si ma straduiesc sa ma linistesc...Uneori reusesc...Acum cateva zile, cand am strigat la voi dupa ajutor, nu mi-a reusit....:(
Ai rabdare, linistea - macar temporara - va veni....cred ca rabdarea e cuvantul de ordine... Iar eu mai am o dilema...oare un barbat care ar afla despre ceea ce simti, la modul cel mai concret si real, in aceste momente, s-ar indeparta de tine? Oare chiar nu exista cineva care sa inteleaga astfel de trairi si sa ti dea o mana de ajutor? Repet, sa le inteleaga in mod REAL, cu toate amanuntele drumului tau... Nu stiu raspunsul, nu l-am aflat nici pentru mine...
Iti doresc liniste si rabdare!
Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.