noaptea dintre azi si maine
Raspunsuri - Pagina 17
Elise spune:
Lo_li_ta,
In ce priveste posibila despartire, n-are sens discutia, o stim amindoi. Din cauza asta nici n-am luat-o in considerare.
N-a fost genul sa ma ia cu daca si parca si poate, nici sa se plinga de ce are acasa - a vorbit tot timpul foarte frumos de familia lui si a fost foarte sincer cu mine. Ce "ne-a pocnit" nu era in plan, nici el, nici eu nu cautam o aventura. Cu atit mai putin o alternativa la familia existenta.
Adina Iulia,Nerantula
vad ca discutia ajunge in acelasi punct... "da'poate totusi".
Ce ati face, de fapt, in locul meu?
Elise & BBLisa
edit: monixy, multumesc frumos 
Daca vinzi globuri de cristal, ai doi clienti precis... nu ca i-ar interesa... doar asa...
A_Iulia spune:
Iti spun ce-as face eu SIGUR in locul tau: m-as lamuri daca am dreptate.
E chiar asa de greu, sau umilitor, sau whatever, sa vezi daca el nu este ACUM in aceeasi situatie ca si tine, incheind socoteli diverse in viata lui? Sau incercand sa inchida rani profunde lasate de tine, preferand sa actioneze oricum? Ok, ati stabilit ceva acum cateva luni...haha, e posibil nici sa nu-si maiaminteasca ce ati stabilit; tu stii bine ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
NU as face-o cu o singura conditie: ca omul respectiv sa nu ma intereseze, indiferent de context (singur, divortat, etc).
Altfel...as clarifica problema, pentru mine, nu pentru altii. Pentru linistea mea interioara ca stiu sigur ca am alegerea potrivita in dinti. Si as fi mult mai linistita in ambele variante: daca se dovedeste ca am dreptate, pai nu mai am nici un dubiu; daca am gresit, nu-i bai, inca se poate repara...
Tu ai calculat foarte bine, daca i-ai spus ca ai decis sa te impaci cu sotul tau i-a limitat ABSOLUT orice miscare pe care un barbat cu bun simt ar fi putut s-o aiba. I-ai taiat macaroana la un mod total. Dupa parerea mea, ar fi fost un nesimtit sa te pusheze, indiferent ce ar fi simtit el.
Tu esti singura care stii ce simti. Si daca mai ai o urma de sentiment pentru el...clarifica, nu lasa asa. Este posibil peste ceva timp sa-ti para rau ca n-ai facut-o. Oricum ar raspunde el la tentativa ta de clarificare, e un castig pentru tine.
Adina + Olivia Q1.04
Ninet spune:
Buna fetelor si Elise,
Va citesc de multa vreme si am ajuns sa cunosc veteranele, atit cit se poate de pe un forum. Pe tine, Elise, te-am remarcat in mod special pt felul foarte artistic in care iti exprimi ideile. Ti-am urmarit cu interes postarile de-a lungul timpului. In cele mai multe cazuri sint de acord cu felul tau de a gindi, dar totusi nu intotdeauna.
Cind m-am inscris pe forum, mi-am propus sa nu postez (in special din lipsa de timp), dar uite ca acum nu pot sa tac. Stiti ce ma intriga pe mine? Postul asta are 17 pagini deja si toata lumea te mingiie pe cap, Elise, si ti se spune ce bine te porti in situatia de fata. Sint uimita ca nimeni totusi nu vede lucrurile asa cum le vad eu. Ma intreb daca sint eu atit de diferita de restul lumii sau te respecta lumea prea mult si pur si simplu si nu indrazneste? Iaca, incerc eu!
Si ca sa ajung si la esenta postarii mele, mi se pare total gresit sa intri intr-o relatie cu cineva atita timp cit esti casatorita, cu atit mai mult cu cit cealalta persoana e si ea casatorita . Din cite imi aduc aminte, in postari mai vechi de ale tale ai afirmat ca pe vremuri ai fost amanta cuiva care era casatorit si ai fost inselata la rindul tau de sotul tau (scuza-ma daca ma insel si fac afirmatii gratuite). In postul de fata ai spus ca nu te-ai culcat cu L. De fapt mare lucru nu ne-ai spus despre ce s-a intimplat intre voi doi : v-ati intilnit de multe ori, ti-a dat un mobil (!!) prin intermediul caruia aveati multe sau lungi discutii telefonice si cam asta e ce imi aduc eu aminte. Spui de toate, dar totusi nu spui mare lucru. E f greu sa tragi concluzii si sa intelegi ceva numai din atita. Bravo tie ca ai spus stop inainte ca omul sa isi lase familia. In tot cazul, mie si atita mi se pare prea mult. Felicitari ca nu te-ai culcat cu el. Dar totusi ai decis sa te desparti de sotul tau, si ca urmare a acestei aventuri, zic eu. Ma intreb daca ajungeai la acelasi concluzii fara acest L in viata ta.
Deja stii si tu ca un copil iti schimba enorm viata. Stiu ca o adori pe Bebelisa. Dar oare problemele care exista intre tine si sotul tau nu au aparut si pe fondul acestei schimbari bruste a modului de viata? Esti sigura ca este numai el de vina? Esti sigura ca e bine sa renunti asa de repede si de usor? Au fost multe povesti pe forum in care se concluzioneaza ca femeia nu trebuia sa stea cu sotul numai din cauza copiilor. Dar tu esti sigura ca nu te-ai pripit si ai luat decizia corecta? Esti gata sa o lasi pe Bebelisa sa creasca fara tatal ei linga ea? Si tatal ce simte? Ai hotarit sa o scoti pe Bebelisa din viata lui. El cum accepta asta? Daca e ca “sterge” de la postul “dor de pui” sau mai era pe aici inca un tatic ce s-a luptat din tot sufletul sa obtina fetita pt el si nu a reusit?
Si referitor la domnul L, te-ai gindit ca poate L e sotul cristinei-ana de exemplu de la postul “S-a incheiat un vis…” tot de pe sub-forumul asta? Cum intri tu in relatii cu un barbat casatorit?
M-ar interesa f mult un raspuns franc si cinstit de la tine vizavi de pozitia mea care e atit de diferita de a celorlate fete. Asta in situatia in care nu te-am suparat prea tare 
.
PS: Si inca ceva pt Adina Iulia. Citind ultimul tau post, nu pot sa nu ma intreb, Adina Iulia, celeilalte sotii…, a lui L …, ce sfat i-ai da?
Elise spune:
Adina Iulia,
din exterior, ai perfecta dreptate. Daca privim situatia la modul rational, asa e. Dar nici eu, nici el n-am reactionat vreodata rational. Nici macar o data. Nu ma astept sa se intimple asta acum. De la un capat la altul, povestea asta n-are nimic logic, e pur haotica. Am ajuns doar sa ii prevad cit de cit... dinamica. Sau macar sa imi dau seama cind sintem la limita si urmeaza sa erupa alt scandal. Si acum asta s-ar intimpla.
Daca ma duc la el si ii spun... stii... de fapt am zis eu ca nu mai e nici o sansa, dar mai e una, o sa supraliciteze pentru ca asta e o miscare menita sa sublinieze posibilititatea de a pierde ceva ce iti doresti - si asta as face si eu in locul lui. As adopta strategia bine ca mai e, sau la bal sau la spital: ce vrei? Sa ma despart? Ok, pot sa o fac. Si s-ar duce acasa, si ar reusi sau n-ar reusi sa puna punct, nu asta e important: e important ca s-ar intoarce mult mai bulversat decit a plecat, si mi-ar trinti mie in cap imediat toata incarcatura emotionala. Ar incerca sa se abtina de la reprosuri, si la un moment dat ar fi suficient sa imi ridic ceasca de cafea, de exemplu, si i s-ar pune pata si ar varsa tot sacul cu resentimente. Am avut niste scandaluri macabre, intre noi. Il inteleg. si eu am resimtit aceeasi tensiune. Si e foarte aproape de limita pe care o poate suporta un om.
Problema in aceasta poveste este ca nimeni nu a avut controlul. Ar fi trebuit sa il am eu, sau sa-l aiba el, dar sa-l aiba cineva. Ei bine, nu l-am avut... si nu-l avem. Am incercat sa-l capat acum. In primul moment in care m-am considerat suficient de puternica sa fug, am construit repede un zid si m-am ascuns dupa el: ma impac cu sotul, bye. A fost foarte multa panica in reactia asta, recunosc. Pentru ca eram exact in contextul descris mai sus: in situatia in care, daca mai zbieram de doua ori unul la altul, detensionam amindoi suficienta suferinta incit sa dam unul in altul cit putem. Dupa care ne repliam sa ne lingem ranile, si incercam din nou, si ieseam iar amindoi facuti praf. Cam asta e dinamica de care vorbeam.
Nu poti sa o tii prea mult timp asa.
M-am ascuns in coltul meu si nu mai am putere, energie, motivatie sa ies. Sa ma apropii iar de el imi contrazice instincul de conservare.
Sint vulnerabila fata de el intr-un mod distructiv. Ma afecteaza tot ce spune si tot ce face de zece ori mai mult decit ar fi normal. Si vorbesc de mine, care pot fi un monument de nesimtire cu restul oamenilor... Ei bine, cu el nu. Nu ma pot detasa. Tot ce face si tot ce spune are dimensiuni catastrofice. Nu pot sa iau distanta. Si cu tot alaiul asta de minciuni abia am putut.
La telefon m-a intrebat daca vreau sa vorbim: sa vorbim?! Ups! Nu!
Nu vreau nimic, pleaca, dispari, du-te... lasa-ma sa traiesc si eu linistita. Sa maninc o ciocolata si sa ma uit la ea si sa vad o ciocolata, nu sa vad un obiect de care n-am nevoie, pentru ca in afara de el NU VREAU NIMIC. Cam la stadiul asta eram: ca un copil care vrea mingea, si, daca nu ii dai mingea, trinteste tot ce altceva ii dai. Nu-l am pe el, nu vreau nimic: nu vreau sa dorm, sa maninc, sa ma intilnesc cu nimeni, sa vorbesc cu nimeni. Stateam nopti intregi ascultind doua trei melodii si uitindu-ma intr-un punct fix.
Sa o iau de la capat? Cind abia am facut un pas in afara obsesiei?
Hmmm.... Care o fi stadiul urmator? Internarea in ospiciu?
Tu zici sa risc?!
Chiar n-am nimic altceva mai bun de facut cu viata mea?
Fie-mea are nevoie de mine intreaga. Nu de umbra mea.
Nici el nu era intr-un stadiu mai bun, dupa reactiile pe care i le-am vazut: mai sint si unele pe care nu le-am vazut, dar le pot intui: oricum unul in fata altuia am bravat cu un eroism demn de o cauza mai buna, tot timpul. Asta e un aspect "induiosator": in afara momentelor in care dadeam pe dinafara, incercam totusi sa ne protejam unul pe altul. Unul de altul. Pina la proba contrara.
Asa, din afara, e foarte interesant si romantic. Din interior e un cosmar. Nu i-as dori nimanui asa ceva. Si nici nu pot, omeneste, sa am pretentia sa fac acum statistici, sa evaluez sanse, sa fac marturisiri.... desi asa e elegant, sa ai o discutie, de acord cu tine. Tu ne vezi in situatia in care sa ne stringem mainile si sa plecam, fiecare pe drumul lui, dupa o conversatie neutra?
Eu nu. Cu oricine altcineva pot face asta, nu cu el. Abia ma vad in stare sa parchez masina langa el, daca ma gindesc cinci minute care o fi marsarierul.
Inca nu stiu cum de am scos pe gura in mod inteligibil speechul cu impacarea cu sotul. L-am exersat si l-am recitat. Daca ma intreba ceva, dadeam in balbe la analiza pe text. Si dupa efortul asta sublim, sa mai risc vreo discutie? Hmmmm....
Nu stiu daca dupa un timp o sa regret ceva din ce am facut acum. Ce stiu sigur este ca lucrurile or sa "se aseze" pina la a deveni controlabile. O sa revin la a trai ca un om normal, fara sa ma prabusesc si reconstruiesc psihic de trei ori pe saptamina... Nu mai am resurse pentru asa ceva. Si eu am, de obicei, o buna putere de regenerare. Dar are si asta o limita.
Elise & BBLisa
Nerantula spune:
Elise, nu ma pun in locul tau si nu ma pun in locul nimanui in general, ca sa incerc sa inteleg sau, dupa caz, sa accept o situatie. Ar fi un demers supus erorii din start si nu vad in ce fel ar folosi finalitatea.
Incerc sa te inteleg pe tine in situatia data, atat cat pot dintr-o suma de postari pe forum si, daca tot e public subiectul, sa-mi dau cu parerea. Nu vreau sa te conving de nimic, e viata ta si tu stii cel mai bine unde vrei sa ajungi, ce resurse iti consuma obiectivele si ce ai de facut in legatura cu asta.
Imi cer scuze pentru orice ai resimtit ca intruziune din partea mea .
Acum, revenind la subiect, in niciuna din postarile mele nu am incercat sa propun, intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, o alta directie, de genul 'dar poate, totusi'. Ceea ce am semnalat (de) la inceput a fost faptul ca decizia ta (in legatura cu L.) nu s-a referit numai la tine si la partea ta din acea relatie, ci ai decis si pentru el, prin faptul ca l-ai mintit. Alternativa la aceasta decizie extinsa nu o vad ca pe o modificare a partii pe care ti-o poti asuma, tu poti foarte bine in continuare sa-ti pastrezi hotararea, insa mie mi se parea 'corect' pentru el sa stie care e realitatea (repet, nu in speranta de a o influenta in ce te priveste, ci de a se impaca si el). Poate si pentru faptul ca, asa cum ai spus, nu a fost o aventura, a fost o persoana care ti-a atras admiratia, si respectul, si increderea, si dragostea si merita efortul de a primi, chiar si cu intarziere, un prinos de sinceritate.
Insa ceea ce ma nelamureste, in plus, in acest context, este ca desi sustii sus si tare ca e o decizie finala, stabila, etc., tu nu inchizi toate portitele si scaparea asta o lasi sa transpara si la el, de parca l-ai invita, cumva, sa fie atat de abil incat sa-si ia singur prinosul mentionat mai sus ... sa inteleaga singur care e realitatea si sa o accepte ... de ce ti-e teama tie? Ca nu cumva imaginea pe care si-a format-o el despre Elise sa nu mai fie atat de frumoasa, iti doresti poate ca intelegerea faptului ca Elise a mintit si a inselat sa vina cu tot cu niste circumstante solide si, daca se poate, cu acceptarea neconditionata? ...
12+
Liniuta noastra
Nerantula spune:
Ultimul meu raspuns a fost inainte de ultima ta postare ..
Dupa postarea ta ma intreb, in continuare, ce naiba mai cauta telefonul ala in viata ta? Vrei sa scapi, elibereaza-te de tot!
Daca va fi sa-l mai intalnesti ulterior, dupa ce iti vei gasi linistea, fii sigura ca il vei intalni, pana atunci ... be free! 12+
Liniuta noastra
monixy spune:
buna dimineata !
Elise , esti un monument de vointa ! dar ai stabilit cine o sa iti ridice statuie?
chinul asta datorat marii tensiuni intre a dori ceva si a face contrariul ce are la baza: (ne)potrivirea dintre voi (la ce nivel?) ,presiunea morala a situatiei lui social-familiale , teama ta de a pierde controlul emotional al relatiei ?
eu as face altceva decat ceea ce faci tu ( ca tot ai intrebat ce ar face fetele de pe-aici), si cu riscul de a oripila , as face sa ramana macar o poveste de dragoste implinita si cu un ramas bun pe potriva (astfel , macar as da un rost situatiei ).
iti dai seama ca majoritatea iti tinem partea , pt ca te cunoastem pe tine , daca ar intra sotia lui L. ai primi si altfel de pareri ; eu mi-as mentine-o totusi pe cea exprimata mai sus ( si daca as fi in locul sotiei respectivului i-as acorda lui un termen in care sa decida cu cine vrea sa-si traiasca viata , iar daca s-ar intoarce la mine ,l-as ierta , daca nu ,l-as lasa liber).
altfel as fi raspuns daca doar ai fi baut 3 cafele cu tipul si ai fi flirtat , si el , asemenea .
coltofeanu spune:
Nu ma pricep atat de bine sa exprim in scris ceea ce simt dar cu siguranta as simplifica aceasta poveste. Ce rost mai are sa despicam firul de par in patru, sa vorbim despre acest L si in aceasta situatie Elise sa-si aminteasca tot timpul de el. Stiu, ii va fff greu o perioada pana il va uita (daca il va uita)dar cu trecerea timpului se va intampla. Un pas decisiv ar fi sa renunte absolut la tot ( telefonul in principal )ce ii aminteste de el. Pasul asta este greu dar dupa parerea mea este necesar.
Eu nu l-as mai cauta, chit ca as suferi.... poate sunt prea "mandra" .... dar nu mi-ar placea sa fac pe plangacioasa. A fost o iubire frumoasa, s-a incheiat si cu asta basta. Fruntea sus si mergem mai departe. De multe ori si timpul vindeca ranile. Si o ocupatie, un job in care sa pui suflet, sa nu mai ai timp sa te gandesti la L. Si in principal BBlisa care este pe primul loc in viata ta. Dragostea pentru ea este CEA MAI PUTERNICA SI REALA.
A_Iulia spune:
Elise, am citit, am recitit ce-ai scris...parca nu-mi vine sa cred ca esti tu. Mi-ai parut mereu atat de puternica si hotarata, in stare de orice pentru atingerea unui scop (important), foarte logica, in stare sa lupti pentru ceea ce vrei, incat acum ideea ta de autoprotejare si camuflaj ma dezarmeaza; totusi cred ca situatia e atat de complicata, incat sigur stii tu ce faci.
Vad ca iti imaginezi un viitor nu prea roz alaturi de el (reprosuri, tensiuni; tu stii daca sunt doar rodul imaginatiei negative, in scop de suport pentru punerea in aplicare a planului de camuflaj) - si atunci ai dreptate sa fugi, indiferent de ce simti.
Totusi este posibil ca nici unul din voi doi sa nu fi reactionat normal in relatia voastra, tocmai datorita conjuncturii, si tensiunile de care spui sa fi disparut in viitor, in cazul in care decizia ta era alta.
Ai dreptate, de foarte multe ori fuga e cea mai sanatoasa cale. Eu, recunosc, nu cred ca as fugi. Dar n-am avut langa mine niciodata o bomba cu ceas.
Nu ai mai zis nimic de "fostul tau sot", el cum suporta situatia? Pana la urma timpul iti vindeca sufletul, poate L. va fi doar o amintire oarecare, insa cu ex-ul va trebui sa ai o relatie "pe viata".
Adina + Olivia Q1.04
bobocel_07 spune:
Elise sper sa ai puterea sa treci peste toate 
eu cred ca ai luat decizia corecta pentru ca doar tu stii ce a fost intre voi si doar tu poti sa cantaresti bine lucrurile care s-au intamplat.Sper sa fie bine pana la urma.Pupici
alexia_07