scaderea libidoului sotilor dupa nastere,normala?
Am nascut la inceputul lunii septembrie. Sarcina mea a fost impecabila, cu toate neajunsurile acestei perioade - m-am simtit f bine in pielea mea asa cum eram. Sotul insa, desi se bucura (intr-un fel, pe atunci) ca o sa avem un copil, nu prea era incantat de noua mea forma. Si din cauza asta, eu sufeream enorm. Zicea ca nu poate nici sa ma atinga, nu stia de ce. Evident, relatia noastra amoroasa era, cel putin in ultimele luni, aproape inexistenta (desi n-am avut interdictie). N-am prea avut parte nici macar de mangaieri sau alte tandreturi. Am inteles, pana la un punct, ca nu prea il mai atrageam fizic (o burta mare si vreo 15 kg in plus nu sunt prea sexi).
Dupa nasterea fiului nostru, a urmat o perioada mai dificila pentru mine - oboseala si refacerea dupa nastere au inlaturat orice apropiere fizica dintre noi.
Au trecut aproape 6 luni de la nastere. Am revenit la forma de dinainte, am slabit si nu mai am nici un kg in plus, ba chiar pot spune ca sunt mai slaba ca inainte.
Lipsa dorintei sexuale a sotului meu insa persista. Am incercat sa discutam, sa-l intreb de unde aceasta scadere a libidoului (inainte de a ramane insarcinata, dorinta lui era f mare). Mi-a spus ca pur si simplu nu se mai simte atras fizic de mine, ca nu-i mai sta minte la asa ceva, dar ca asta nu inseamna ca nu ma iubeste. Imi spune ca trece printr-o perioada stresanta (are o afacere proprie care ii ocupa f mult timp), dar ca o sa fie bine, ca e doar ceva temporar.
Ma sperie insa ca aceasta perioada nu pare sa fie aproape de sfarsit.
Va intreb si pe voi, e fireasca aceasta scadere a libidoului la barbati dupa aparitia unui copil? Daca da, cat sa ma astept sa dureze pana la revenirea la normal?
Raspunsuri
liliac1 spune:
Este posibil sa-l fi coplesit responsabilitatile. E destul de greu de acomodat la noul statut, acela de tata plus ceea ce implica dezvoltarea propriei afaceri. Probabil ca din dorinta de a face lucrurile cat mai bine, i se pare ca nu reuseste sa le "impleteasca"...si refularile in general se arunca asupra celor dragi. Ca doar spui ca te iubeste...
Chestia cu atractia in functie de greutate mi se pare doar degetul dupa care se ascunde.
Eu personal nu pot sa inteleg asemenea atitudine. In sarcina am luat 27 kg, eram diforma, dar NICIODATA nu mi-a dat senzatia ca l-ar fi respins aspectul meu fizic. Din contra...
Poate ca si tu insisti prea mult asupra subiectului si nu lasi ca totul sa vina de la sine.
Ma gandesc la etapa cand si eu treceam prin aceeasi situatie ca si tine, si de multe ori, nici macar nu eram atenta la micile lui gesturi de tandrete, ci ii explicam, in momente prost alese, ba ca a plans fata si nu am stiu ce are, ba ca-mi trebuie ser fiziologic, ba ca parca n-a mancat suficient, ba ca a facut pipi/caca nu stiu cum...si toate povestile mele ii puneau noi responsabilitati in carca, se simtea depasit de situatie, nu stia cum sa faca sa le impace pe toate, si ajunsesem la un mom dat sa constat ca de fapt eu ma roteam in propriul univers creat de micuta mea printesa, iar pe el il ignoram...
Intre timp am invatat sa fiu atenta la gesturile lui si daca imi intinde o mana, eu sa o primesc ATUNCI...si nu mai tarziu cand as fi fost nevoita sa "cersesc".
Parerea mea e ca probleme sunt de ambele parti.
Liliana& Andra-Maria
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!
Lorenyy spune:
Tzuki,hai sa-ti spun si eu ce motive imi baga partenerul meu in timp ce eram insarcinata"imi este teama ca afecteaza copilul,daca il lovim in cap??!!,nu mai esti cum ai fost inainte,cu toate ca eu una,ma simteam extraordinar de sexy,nu mai poate fi dragoste ca la inceput,vine un copil,bla bla bla',si de fapt scumpa mea,exista o alta,scumpul si iubitul meu partener,era atat de indragostit!Si eu am pus pe mine cel putin 15 kg in timpul sarcinii,eram cu nervii zob,stii cum este la inceput cand apare un copil,zi de zi plangeam cand vedeam cum el se indeparteaza de mine,ca iubeste o alta,ma uitam la mobilul lui,le prindeam mesajele de dragoste,dar norocul meu,ca ea era in alta tzara,distanta de fapt le-a si rupt"lantzul de iubire".Imi cer scuze,nu vreau sa-ti bag un fier incins in inima,dar cam asa a inceput povestea trista la noi,cu motive aievea,fara nici un fel de logica.Spre norocul meu,totul s-a schimbat intre noi,ne iubeste D-zeieste pe mine si fetita,dar am un gol in suflet,si de fiecare data cand imi amintesc prin ce lupte am trecut sa-l readuc pe"fagasul normal",ii reprosez...
Inca o data,nu ma baga in seama,ramane la atitudinea ta,dar fa ceva investigatii,nu strica.
simali spune:
quote:
Va intreb si pe voi, e fireasca aceasta scadere a libidoului la barbati dupa aparitia unui copil? Daca da, cat sa ma astept sa dureze pana la revenirea la normal?
quote:
Nu, nu este normala. Aveti alte probleme, in alta parte - poate le aveati si inainte- si trebuie sa cautati acolo.
alice
maraki spune:
Nu este normal ce se intampla, poate si.a gasit vreo amanta cand erai in ultima perioada de sarcina...vecina mea dupa ce a nascut, a avut scandaluri foarte mari cu sotul, pe ea nu o auzeam deloc, in schimb el racnea la biata femeie de imi venea sa ma duc sa o iau la mine in casa. Cand copilul avea vreo 2 luni, ea si.a facut bagajul si a plecat cu bebe, el a doua zi dimineata s.a infiintat cu o tipa de brat Mai am o prietena care a divortat dupa ce a nascut copilul, el isi gasise pe alta si nu-i placea statutul de " cap de familie " Ai putina rabdare, poate se vor schimba lucrurile.
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Tzuki spune:
Of, fetelor, multumesc pentru parerile voastre .
Va spun ca m-am gandit si eu ca ar putea avea pe altcineva, dar nu am nimic concret care sa ma duca cu gandul ca ar exista intr-adevar o alta femeie in viata lui. Doar schimbarea comportamentului lui, atat. Nu tu mesaje, nu bip-uri, nu telefoane la care sa nu raspunda... il mai sun in timpul zilei, niciodata nu s-a intamplat sa nu-mi raspunda sau sa mi se para ceva suspect.
Si nu pot sa stau sa ma gandesc toata ziua ca poate el e cu altcineva. Am facut greseala asta vreo 2-3 zile, in care cred ca am imbatranit 5 ani subit, eram f nervoasa, copilul ma simtea si era si el la fel... mi-am zis ca n-are rost sa ma chinui singura, mai ales ca sunt doar presupuneri.
Eu nu sunt genul de persoana care sa isi faca bagajul si sa plece la prima escapada a lui (au fost, de-a lungul timpului, recunosc, greseli si de partea lui si de partea mea), dar de fiecare data ne-am dat seama ca nu putem unul fara altul. Stiu ca suna aiurea, dar chiar daca ar fi cineva acum (desi eu tind sa cred ca nu (mai) este) nu as fi dispusa sa il las. E o vorba, ca intr-o relatie, cel care arata ca iubeste mai putin, acela conduce. Principiul asta l-am aplicat atunci cand a fost nevoie, cu succes.
Nu stiu de ce, dar speram sa-mi spuneti ca e normal sa nu mai aiba chef asa ca inainte . O data ce eu iau initiativa, nu ma refuza niciodata, insa nu mai vine asa des initiativa din partea lui (motivele lui vi le-am spus: e stresat, e obosit...).
liliac1 spune:
Nu stiu de ce, primele reactii ale celorlalti vis a-vis de astfel de chestiuni, e legata de o eventuala escapada a partenerului.
E plin forumul de astfel de presupuneri.
Daca tu spui ca e ok, atunci cand ai tu initiativa, e bine.
Dar priveste-te in momentele in care ar putea fi el "in mood", ce faci? cum reactionezi? ce-i povestesti?