Poveste cu final trist
Raspunsuri - Pagina 2
andruka spune:
Am avut si eu un iubit care considera ca nu-i ajunge doar o femeie, ne certam, ne impacam pana am zis stop desi il iubeam f mult. Si bine am facut pt ca l-am intalnit pe sotul meu si sunt tare fericita.
Asa ca lasa-l cat mai repede pt ca nu se va schimba, vrea din floare in floare, nu se gandeste la familie, copil.
Bafta.
Vidra spune:
Va multumesc tuturor pt pareri
Cum ziceam, trec printr-o perioada cumplita
Marius iti voi raspunde la intrebari desi nu prea le inteleg sensul.
Amandoi avem 27 de ani, eu am terminat Facultatea de Teatru si Film, el Politehnica. Eu am o afacere acum in domeniul organizarii de evenimente, el are una in domeniul comertului.
El mai are un frate mai mare, eu o sora mai mica. Provenim amandoi din familii cu studii superioare. Familia lui a fost mereu una unita, la mine au divortat de cand eram mica.
Acum astept cu nerabdare un verdict
nuschu spune:
Vidra, probabil si Marius incearca sa vada daca aveti repere, sisteme de referinta comune. Cum spunea cineva mai sus, nu e suficient sa il iubesti, sau sa te iubeasca.
Eu am tras in trecut de doua relatii cu 'dead end', pentru ca eu credeam ca il iubesc si ma iubeste. Ei, da, si? Ma iubea, dar era in urma mea, psihic vorbind. Eu imi doream o casa, o relatie intre adulti, el isi dorea cluburi si haine frumoase. Si atat.
In celalalt caz, m-am amagit crunt ca ceva de capul lui, pentru ca asa dadea impresia. Un mare mincinos, sau un mare nehotarat, nu stiu ce era, in cele din urma.
Am trecut de ambele etape, mai cu hopuri, mai cu greu, mai cu caderi, mai cu dezamagiri, dar am renuntat, pentru ca imi faceam mai mult rau decat bine. Am renuntat si acum sunt fericita.
Cum sa stai alaturi de un om care, in loc sa-ti aduca liniste si bucurie, iti aduce ingrijorare si suferinta?
Il iubesti, sau crezi ca nu poti trai fara el, dar, crede-ma, poti trai fara el si, mai mult, poti trai BINE! Sa fii tu, sa fii echilibrata intr-o relatie echilibrata, cu un om care sa-ti dea sentimentul de stabilitate si implinire.
Rabdare e greu sa ai, dar ai incredere. Plangi, consuma-te, roag-o pe sora ta, roaga-ti prietenii sa-ti fie alaturi, profita de apropierea lor atat cat se poate, insa pleaca mai departe, nu sta undeva unde nu ti-e bine. Profita de forum, de oamenii de aici, care te pot ajuta aici, sau in privat (am vazut ca spuneai ca ai discutat mai profund cu alte fete). Gandeste-te ca e greu, insa fii tot timpul sigura, covinsa ca va fi bine!
Un psiholog te poate ajuta. Sunt aspecte din viata ta care aparent nu au legatura cu relatiile tale cu barbatii, insa au efect asupra intregului comportament si asupra oricaror alegeri de viata pe care le faci.
Lo_li_Ta spune:
DAca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu nu inseamna ca nu te iubeste, DAR iubirea si atat este rareori de ajuns. De cate ori te fura amintirile frumoase, incearca sa te gandesti la ce nu te multumea, vizualizeaza propunerile lui si daca ai noroc inlocuiesti melancolia cu nervi/dispret. Functioneaza cat de cat
buli spune:
si care-i finalul trist aici?
bine ca nu erati casatoriti ca sa treceti prin "placerile" divortului, bine ca n-aveti copii, ca sa mai sufere si altii.
asta e.
ia-o ca pe o experienta de viata, invata ce ai de invatat si treci mai departe.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Vidra spune:
Buli, stiu ca de fapt tu vrei sa ma incurajezi...dar pt mine e o poveste foarte trista-tot din cauza mea sigur, pentru ca am crezut prosteste in el.
Bineinteles ca intre timp am aflat ca a facut si o oarecare pt altcineva, asta ca sa fie totul complet.
Obiectiv vorbind stiu ca e f bine ca s-a intamplat asta inainte sa mai apucam sa ne complicam viata, dar oare de ce asta nu imi micsoreaza deloc suferinta!?
Totul e un cosmar care pare ca nu are sfarsit. Viata merge inainte, dar sincer tare mult as fi preferat sa nu traiesc astfel de lucruri oribile.
alex_ioanid spune:
"sufletul facut zdrente"... oare asa sa fie? asa gandesti acum, cand problema e prezenta... mereu se intampla asa cand ne confruntam cu o problema, dar crede-ma... intotdeauna sufletul nostru are puterea sa isi revina, sa o ia de la capat chiar daca stie ca s-ar putea intampla la fel...
si eu am avut o relatie de aproape 5 ani cu cineva... si intr-o zi s-a terminat... nu o sa povestesc acuma motivele. asa a fost sa fie, nu eram facuti unul pentru altul. in fine, la fel ca si tine, credeam ca nu mai exista o luminitza, ma afundam intr-un tunel fara sfarsit... plangeam si eram distrusa... il pierdusem pe cel care era totul pentru mine... de fapt, nu e bine spus il pierdusem... era al meu, si ar putea fi si azi al meu, doar ca stiu ca exista ceva care imi "spune" sa nu-l mai vreau; si credeam ca nu o sa imi mai revin niciodata. and here I am... dupa mult timp de la relatia aia, bine mersi... implicata intr-o relatie care merge bine, o relatie pe care mi-o doresc... sigur nu pot sa zic ca nu-l mai iubesc pe acel EL... o parte din mine va fi mereu a lui, o parte din mintea mea se va gandi mereu la ce am trait alaturi de el... si nici nu stiu daca actuala relatie va rezista... nu am altceva de facut decat sa traiesc si sa vad ce se va intampla...
asa, ca, draga mea, capul sus... si numai bine... 
Vidra spune:
Eu din pacate l-am pierdut...desi stiu ca nu era de fapt al meu...si eu l-am perceput asa si ma simteam tare bine si in siguranta.
A naibii treaba...te lovesc lucrurile astea cand ti-e lumea mai draga si fix in moalele capului...ca si cum nu ai dreptul la siguranta si fericire, ca si cum atunci cand te culci pe-o ureche si esti mai linistit, cineva hotaraste ca nu, nu ai dreptul la liniste si fericire.
Am momente cand inca nu imi vine sa cred ca e adevarat indiferent cat de lamentabil si patetic suna.
Nici nu stiu ce-as face mai intai, asta e si problema, ca te simti neputincios, nu mai ai ce face si gata, trebuie sa mergi inainte iar lucrurile care reprezentau cheia fericirii tale, trebuie uitate...
Am mai stat de vorba cu el si nu imi vine sa cred cum in cateva zile...omul pe care il simteam atat de aproape, a devenit atat de nepasator si eu chipurile (ca asa stau lucrurile) trebuie sa devin si eu nepasatoare si gata viata merge inainte nu?
A_Iulia spune:
Vidra, trebuie sa-ti gasesti calea de a-ti minimiza suferinta. Prin orice. Umple-ti timpul cu orice altceva. Uraste-l daca te ajuta asta. Cere ajutorul celor apropiati. E nevoie de ceva timp. Oricum,ti-a servit ceva minciuni...asta din ce-am citit in postarea ta initiala, si ce scrii acum. Deci chiar daca situatia ar fi alta, l-ai mai vrea inapoi?
Adina + Olivia Q1.04
Vidra spune:
NU