Poveste cu final trist

Buna,

Nici nu stiu cum sa incep...Am sufletul facut zdrente...nu sunt originala cu nimic, stiu...si totusi in aceste momente pe langa faptul ca iti vine sa te dai cu capul de toti peretii, sa intri in pamant de suparare ai mare nevoie de comunicare si in acelasi timp de izolare, astfel incat presupun ca internetul este solutia ideala.

Sa va spun pe scurt povestea mea.
Pe vremea cand aveam 17 ani si ma aflam la prima mea iubire intr-o relatie plina de stari extreme si de probleme, s-a mutat langa mine o familie cu doi baieti. Unul de aceasi varsta cu mine si unul mai mare.
Din momentul in care ne-am cunoscut, mi-am dat seama ca intre mine si cel de aceeasi varsta cu mine (Tudor) exista o legatura speciala.
Ulterior am aflat ca si el m-a placut din prima. Din ziua aceea am ramas nedespartiti pana azi.
Am devenit cei mai bun prieteni, omul care era langa mine oricand, neconditionat, omul pe umarul caruia plangeam atunci cand aveam probleme, cel care ma sustinea si care indiferent ce mi se intampla imi pazea spatele cum s-ar spune.
Dupa un an m-am despartit cu cel cu care eram la vremea respectiva si s-a creat oportunitatea de a fi impreuna si am acceptat (nu iesisem sufleteste complet din prima relatie ). La momentul acela nu avusesem inca o relatie sexuala, i-am explicat ca inca nu sunt pregatita pt asta ( cu fostul fusesem impreuna 3 ani fara sa facem acest pas) parea ca a inteles. Dupa vreo 3 luni m-a conditionat...ori vreau relatie serioasa cu el, ori pa. I-am spus "pa" bineinteles. Am suferit putin, m-a dezamagit felul in care a pus problema si-am mers mai departe.
M-am impacat cu fostul, am avut o relatie tumultoasa inca vreo 5 ani, m-a inselat de nu stiu cate ori, venea inapoi plangand, eu il iertam si apoi o luam de la capat.
Intre timp, Tudor mi-a ramas in continuare cel mai bun prieten dupa un scurt moment de criza in urma acelei despartiri.
Bineinteles ca tot pe umarul lui plangeam, tot el se straduia sa ma scoata din starile de depresie, tot el imi era alaturi.
Intr-un final mi-a ajuns si mi-am dat seama ca daca nu incerc o relatie serioasa cu Tudor o sa regret toata viata.
L-am parasit fara regrete pe fost si m-am indragostit lulea de Tudor.
Am crezut ca l-am apucat pe Dzeu de picioare, ca sunt cea mai norocoasa femeie din lume, ce sa mai, nu exista cuvinte pt a descrie sentimentele care ma cuprindeau. Ma simteam iubita si eram centrul universului lui si el al meu singura ciudatenie era ca parca nu mai era el, parca se schimbase, am crezut ca il percep eu diferit, dar nu, pur si simplu se schimba complet. Eu deja il iubeam enorm, incet, incet mi-am dat seama ca foarte multe lucruri le facuse inainte din dorinta de a ma cuceri, el de fapt nu era asa cum parea atunci cand era prietenul meu cel mai bun.
Oricum, eu il iubeam deja nebuneste si unele chestii i le acceptam, altele nu, se mai straduia si el dar realitatea arata ca suntem extrem de diferiti unul de celalalt.
Ghinionul ( pe-atunci il consideram noroc) a facut ca noi sa stam chiar gard in gard si din acest moment relatia noastra era la un maxim de confort mai ales ca familiile noastre se inteleg bine.
Au trecut 4 ani de-atunci si eu am inceput sa imi doresc mai mult de-atat, imi doream sa ne mutam impreuna (separata de ai lui sau ai mei) sa ne facem o familie etc. Mai ales ca si el imi dadea mereu de inteles acest lucru.
Din pacate, in momentul in care a vazut ca lucrurile chiar devin serioase a dat bir cu fugitii.
Mi-a zis ca el vrea libertate, ca nu isi imagineaza viata cu o singura femeie si ca e o responsabilitate prea mare. Il sperie teribil ideea de copil si vrea sa se mute mai intai singur.
Mai precizez ca are tot felul de fantezii sexuale gen sex in 3, doreste sa mearga la masaj erotic etc. Firea mea nu mi-a permis sa merg pana intr-acolo incat sa fac sex in 3...nu as putea vreodata si nici sa accept ca el sa faca sex sportiv cu anumite femei pt divertisment si diversitate. Da, mi-a zis ca simte ca s-a blazat sexual si ca are nevoie de diversitate.
Ma simt oribil, nu ma asteptam la asa ceva...intotdeauna mi-a dat de inteles ca eu sunt pt el cea mai cea...etc iar acum imi explica cum si cea mai cea femeie din lume tot ajunge sa nu mai fie suficienta la un moment dat.
Nu stiu cum pare din afara aceasta poveste dar eu sufar cumplit, a fost ceva foarte frumos intre noi...am construit impreuna, am avut sperante impreuna, am vizitat o gramada de locuri impreuna, am pornit afaceri impreuna, brusc s-a dus naibii tot si ma simt ingrozitor de singura. Mi-am pierdut si cel mai bun prieten si iubitul in care am crezut atat de mult.
El ar fi vrut ca eu sa fiu deschisa la minte si sa il las liber. Eu visam familie si romantism.
Imi e atat de greu sa suport acest esec, imi fac tot felul de mustrari ca undeva am gresit, ca nu am fost in stare sa il pastrez pe cel mai minunat om din lume, ca nu ii pot oferi ce isi doreste si asa cum spune si el dau bir cu fugitii.
Dar nu am vazut alta solutie...i-am zis ca are nevoie sa fie liber sa faca ce vrea, sa se gandeasca si sa isi dea seama ce vrea.
El mi-a zis ca nu vrea sa ne despartim dar sa il inteleg asa cum e. Eu nu pot asa ceva...pur si simplu nu pot. Ma simt ranita in orgoliu, jignita si respinsa, ma simt ultimul om.
In continuare imi spune ca ma iubeste enorm ca nu mai vrea o alta relatie , ca vrea sa fim impreuna dar sa il accept asa cum e si nu pot asta.
Nu stiu cat de coerenta am fost dar am mare nevoie de suport si sprijin, chiar ma gandeam sa merg la un psiholog dar nu stiu cum mi-ar putea rezolva aceasta suferinta.
Astept un semn si de la cele cu care am mai discutat la celalalt subiect. Va multumesc

jessie spune:

draga mea,
intelege-l si ...desparte-te de el!
nu trebuie sa judeci ,dar nici sa faci compromisuri pe care nu le doresti. esti mult prea tanara pentru asta...si ai toata viata inainte inca, nu te limita la primul venit! niciun barbat nu merita sa te umilesti pentru el.
este clar ca va doriti lucruri diferite...
stiu ca e greu acum sa vezi altfel lucrurile, dar tu esti singura persoana care contezi si TIE trebuie sa-ti fie bine. iar acum si asa nu iti e...

Tisina spune:

Nici eu nu as mai prelungi agonia, ci l-as lasa sa isi vada de drumul lui (asa cum il prefera el), iar eu mi-as vede de drumul meu. Crede-ma, nu s-au terminat barbatii din lumea asta, ba chiar ai de unde alege. De ce te limitezi la cei doi, care te-au lamurit la randul lor ca nu sunt ceea ce cauti si ai nevoie?
NICI UN BARBAT nu merita sa te umilesti pentru el, iar cel ce va avea aceasta pretentie nu te iubeste suficient. Nu trebuie sa iti calci in picioare demnitatea si principiile doar ca sa le fie lor bine. TIE trebuie sa iti fie bine, tine minte asta, si nu mai te invinovati degeaba.
Spui ca simti ca ai pierdut "cel mai minunat om din lume", pai daca era asa nu iti cerea sa accepti lucruri pe care, ca un prieten de atata timp, ar fi trebuit sa stie ca nu le-ai fi acceptat.
Iti urez sa iti gasesti linistea sufleteasca si un barbat care sa te iubeasca asa cum meriti (nu cum are el chef)!

amelie-chan spune:

Din tot ce ai scris tu, se vede clar ca nu sunteti pe aceeasi
unda, si atata timp cat nu sunteti nu aveti ce cauta impreuna ca si iubiti, ca prieteni da.
Totusi trebuie sa privesti si partea buna a lucrurilor, adica faptul ca ti-a zis dinainte ceea ce-si doreste el si nu dupa ce ati fii facut vreun copil.
Eu zic sa stati de vorba si daca se mai poate sa va salvati relatia
de prietenie si in felul asta poate iti va fi mai usor si cu timpul dragostea ta o sa se transorme intr-o altfel de dragoste, intr-o dragoste prieteneasca.
numai bine.

marius spune:

Cati ani are el? Dar tu?
Cu ce se ocupa el? Dar tu?
Mai are frati sau surori? Daca da, sunt mai mari sau mai mici?
Parintii lui cu ce se ocupa?
Dar parintii tai?


Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

bubic spune:

Vidra, eu percep ca acest Tudor nu este suficient de matur in gandire, el nu este inca barbat care sa stie concret ce vrea de la viata. Pentru el este mult prea devreme, el mai vrea inca sa se distreze, sa experimenteze, etc. Da, stiu, te doare sufletul, simtiti ca va iubiti, dar asta nu este suficient intr-o relatie de lunga durata sau pentru a va intemeia familie. Pentru asta e nevoie de mult mai mult.
Si eu mi-am calcat cateva principii pentru o mare iubire. Si stii ceva? E fost un esec total per final. Asa ca nu-ti abandona principiile, ele iti vor da mai tarziu linistea sufleteasca de care ai nevoie.
Stiu, acum ti-e teribil de greu, dar vei vedea ca timpul le rezolva pe toate. Gandeste-te ca poate nu este el jumatatea ta si atunci, de ce sa-ti mai pierzi timpul?? Viata e scurta, nu te crampona intr-un Tudor.
Si stii ceva? Fa tot posibilul sa-ti fie tie bine. Iar daca vezi ca nu ti-e bine acum, mai tarziu... hmmm. Nu o sa-i vina mintea la cap peste noapte.
Hai, fruntea sus, esti tanara, traieste-ti viata, lasa ! Sunt alaturi de tine si sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine

catinuta spune:

Cu siguranta, e timpul sa mergi mai departe si sa pastrezi doar amintirile frumoase din aceasta relatie. Nu a fost sa fie, n-are rost sa te mai gandesti, nu merita suferinta ta nimeni. Bucura-te ca ai avut un prieten atat de bun si pt. asta, iubeste-l si lasa-l sa plece, sa fie liber, sa se gandeasca la ce-l framanta si, poate, cand va fi pregatit se va intoarce...ramane sa te hotarasti daca merita sa-l astepti sau sa-ti traiesti viata.

MissParker spune:

Ce simti TU in adancul sufletului tau, dincolo de iluziile adolescentei?
Asa ti-ai imaginat tu viata cu partenerul dorit?
Asta consideri ca meriti de la viata?
Simti ca esti fericita sau ca asa trebuie sa fie cumva fericirea?
Cat de departe esti dispusa sa mergi cu un compromis?
Cum e in sufletul tau seara, cand pui capul pe perna si faci bilantul unei noi zile?
Cum te trezesti dimineata: vesela sau disperata pt. situatia in care te afli?
Cum crezi tu ca se impaca "sufletul tau facut zdrente" cu faptul ca iubirea adevarata nu doare niciodata??
Ce-ti doresti tu cu adevarat de la viata?
Si ce esti dispusa sa faci pentru a obtine (candva) ceea ce-ti doresti cu adevarat?

Felicia 22+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

cristianamat spune:

sunt de acord cu catinuta, nu are sens sa mai scriu altceva...

szivarvany spune:

MissParker a intrebat ff bine despre compromis.
E clar ca el are cu totul si cu totul alte nevoi fizice si psihice, fata de cele ale tale.
Tu trebuie sa stii ce e mai bine pt tine, pt sufletul tau !



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada

larissa_79 spune:

vidra, am citit odata ceva...care suna cam asa " daca fiind tu insuti tot ceea ce faci nu e de ajuns pentru cineva, atunci acel cineva nu e de ajuns pentru tine" Mi-a plcut teribil de mult.
Din pacate iubirea nu e de ajuns intr-un cuplu. Un minim de compatibilitate in idei este absolut necesar. Iar daca nu e din prima aceasta compatibilitate e absolut necesar ca cei doi sa se armonizeze cel putin in problemele vitale.
Atata timp cat el spune: imi place diversitatea, libertatea, te iubesc, aceepta-ma asa cum sunt iar tu spui vreau o familie, un copil, accepta-ma asa cum sunt e clar ca nu e ok. E la fel cum ai spune tu ca vrei in concediu in Danemarca si el in China si ati pleca separat, fiecare pe drumul lui.
Am trecut printr-o situatie similara....adica eram atat de diferiti si totusi ne iubeam, vroiam chiar sa ne si casatorim...doar ca eu m-am oprit la timp.
Iti doresc din tot sufletul sa gasesti un om al carui suflet sa vibreze in acelai ritm cu sufletul tau!

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!