Relatii extraconjugale
Raspunsuri - Pagina 15
balanta spune:
Nu ai ce sfat sa le dai.Si eu am primit sfaturi stupide si pe forum se dau sfaturi stupide din partea celor care nu stiu cum e sa treci prin asa ceva dar nici nu e cu suparare pentru ca eu ca ei am fost, ei inca nu au ajuns ca mine.
Nu o mai rezolvam in nici un fel.
Am abandonat sa mai discutam subiectul asta, sa nu iti inchipui ca nu au fost furtuni pe tema asta. Dar nici nu mai sunt dispusa sa divortez inca o data , iar sotului meu nici atat nu ii surade ideea unui nou inceput. Eu l-am intrebat pe el si ce-i de facut ?
Si am primit cel mai cu bun simt raspuns :"sunt unele lucruri despre care nu se vorbeste in viata doar se fac!".
Iar cei ce bat campii pe aici cu tot felul de solutii manuale,spirituale si filozofice din carti ma rog ce sa zic, nu si-au descoperit probabil inca sexualitatea.
Dar e una sa postezi la 28... 35... 38 de ani si e alta sa privesti viata dupa 45 de ani.
pisimuky spune:
Balanta, Miss Parker, 
!
Elise spune:
recunosc ca n-am trecut prin situatia asta. Deci...sfaturi n-am cum sa dau.
Ma intreb insa de ce as mai sta casatorita cu cineva care imi e doar amic. Ok, il apreciez, il respect, ala bala, il iubesc ca pe o cunostinta veche ce e - dar... nu mai am nimic pentru el ca barbat. Mi-e indiferent daca impartim acelasi pat sau nu - eventual putem sa ne distram si pe seama aventurilor noastre cu diversi... n-am nici o treaba cu el, nici el cu mine. So, in situatia asta, de ce se mai numeste, totusi, "sotul meu"?!
Sau ca sa divortezi trebuie neaparat sa iti arunci oalele pe fereastra, ca asa e traditia?!
Elise & BBLisa
A_Iulia spune:
Eu am avut o prietena intr-o situatie similara ca a Balantei. Pana la urma au divortat. Sunt in continuare prieteni foarte buni. Nu a fost vorba de nici o relatie extra-conjugala care sa duca la divortul lor. Pur si simplu s-au hotarat ca ceea ce au in comun nu are legatura cu viata de cuplu.
Ma gandesc ca daca esti deschis la relatii extra, este foarte posibil ca una din ele sa te si determine sa faci pasul respectiv. Sigur, in masura in care noul partener/partenera e dispus si el. Dar mi se pare mult mai nepotrivit s-o faci asa, decat s-o faci la momentul in care constientizezi ca relatia e terminata.
Oricum, m-am convins ca experienta fiecaruia este motorul ideilor proprii. Sigur ca la 25 ani gandesti intr-un fel, la 35 altfel si la 60 altfel. Dar nu stiu daca exista dreptate absoluta aici, ci doar niste principii dupa care iti ghidezi viata. Ca ti le mai modifici din mers...poate este doar ca sa-ti oferi argumentele pentru ce gandesti la momentul respectiv, ce faci, cum actionezi, ca sa-ti fie tie bine. Intr-un fel, asta e si scopul; sa ne cream un mediu cat mai favorabil, si daca trebuie sa schimbam principiile pentru asta, o facem negresit. Si mie mi s-a intamplat.
Adina + Olivia Q1.04
marius spune:
Eu sunt mai retinut din multe puncte de vedere. Mai exact pentru mine si strict la nivelul experientei mele recunosc "zonele" perioadelor prin care trec multi(multe) dintre cei(cele) care scriu. Asa incat zambesc. Pentru ca este normal si real. Pe de alta parte incep sa-i inteleg din ce in ce mai bine pe parintii mei, care de "n" ori spuneau, "lasa timpul te va invata cu toate". Asa incat, timpul mie imi intoarce multe lucruri nebanuite, sau banuite si neacceptate. Si totusi trec invariabil prin ele.
Cu toate acestea o relatie extraconjugala si am mai repetat, o "RELATIE" este un fapt extrem de dureros, de descurajant, demoleaza pur si simplu. Chiar si accidentele extraconjugale au efecte puternice ,dar o relatie poate deveni devastatoare.
Daca insa exista situatii cand este acceptata, cu regret, eu unul din al meu punct de vedere nu ma vad inclus in doua RELATII.
A iubi o femeie cu adevarat nu inseamna neaparat o relatie, insa daca in timp construiesti cu ea, daca duci si greul alaturi de usor, daca suferi alaturi sau te bucuri, atunci devine o relatie. Este ca si cum ai avea un prieten nu un amic. Si ca sa dau Cezarului ce este al Cezarului eu spun ca este Ok si daca ajungi sa-ti trimit biletele si dac nu spui nimic.
Ceea ce este important dupa mine in viata de cuplu este impacarea cu sine. Daca intr-un cuplu exista acel miez al impacarii cu sine atuncin relatia va dainui, daca insa nu va exista doar timpul va fi singurul care va decide sfarsitul ei.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
balanta spune:
Elise, acum cinci ani de zile nici prin cap nu-mi trecea ca eu o sa postez cate ceva despre aceasta situatie.
De la o anumita varsta, cum spunea Marius, indiferent ca este 35 de ani sau 40 de ani poate veni o anumita impacare cu sine.
Daca privesti cat se poate de obiectiv situatia ce alternativa ar fi? Divortezi, imparti totul si stai singur.
Pentru ca sa-mi fie cu iertare, dar daca ma uit in jurul meu de la 35 de ani putin barbati mai sunt liberi, putini mai arata dupa gustul meu, putini au un nivel social si material care sa corespunda unui context anume,mai trebuie sa fie si disponibil si culmea mai trebuie sa te si placa.
Prietena mea imi spunea ca alternativa ar fi un amant.Si de unde sa-l iau?
Arat bine, am posibilitatea sa plec foarte des de acasa, am bani, sunt deschisa la minte si am si motivatia s-o fac?! Si de unde ma rog sa-l iau? Genul de barbat pentru care o parte din psihicul si fizicul meu sa-l las sa alunece nu sta pe toate drumurile.Nu pot aplica faza cu "instalatorul". Si eu si sotul meu suntem de parere ca atunci cand faci un pas de genul asta trebuie sa o faci cu o persoana care sa fie net superioara celui de langa tine.
Elise si da ai dreptate, intotdeauna am fost pe picioarele mele, nu am depins in nici un fel de un barbat , si da , ma intreb si eu uneori de ce sunt casatorita? Si apoi imi dau seama ca totusi nu as mai putea sa stau singura si imi dau seama ca incep sa imbatranesc.
In postarile mele tot am incercat sa arat ca poti fi intr-o anumita situatie,care sa nu justifice divortul si totusi sa existe si o relatie extraconjugala.Daca ea se consuma intr-o alta localitate, o data la doua-trei luni cu o persoana care nu are legatura directa cu viata ta dar care si ea este in aceeasi situatie si este la fel de matura in gandire se poate. Totul e sa gasesti acea persoana compatibila cu tine. Si asta e cel mai greu.
ANDREEA11 spune:
Buna fetele!
Ma bag si eu in discutie!
VOI CHIAR CREDETI CA EXISTA MACAR UN BARBAT CARE SA NU ISI INSELE PARTENERA?
Dc ziceti ca da inseamna ca va mintiti frumos, si dc o faceti bravo voua ca asa puteti trai linistite fara suspiciuni si durere in suflet. Poate ca veti trai pana la 100 de ani si nu veti afla nimik, insa poate veti afla maine , peste o luna sau peste 10 ani ca s-a intamplat. Eu cred ca durerea va fi de 1000 de ori mai mare daca tu speri ca nu o va face, decat daca esti constienta ca asta se va intampla.
Nu cunosc nici macar un singur barbat care sa nu o fi facut-o. Sotul meu, tatal meu, nasul meu, verii mei, prietenii mei, colegii mei, bunicii mei toti, toti au inselat. I-am intrebat de ce?
Raspunsul: pentru diversitate. La ei nu conteaza cu cine o fac, ci sa o faca. atunci cand i-am intrebat: ,,Dar dc ea v-ar insela v-ar conveni?". Rasapunsul: ,,NUU, o femeie insala atunci cand pune sentimente, ea nu poate sa faca sex, poate sa faca dragoste, la noi e vorba doar de sex".
Si ce sa facem sa divortam atunci cand aflam. Eu zic ca nu. Atata timp cat ne simtim bine langa cel de langa noi, atata timp cat ne respecta, ne sustine, ne intelege, nu trebuie sa confundam sexul cu dragostea. Barbatul e un vanator, masculi sunt creati pentru a imparti samanta (nu conteaza unde), femela trebuie sa aleaga mascul care este cel mai puternic astfel incat puii ei sa supravietuiasca. Asa e de cand lumea femeia alege partenerul tinand cont de standardele ei, barbatul cauta femei, si se lasa ales. Nu exista fiinte monogame. putem sa ne mintim noi mult si bine ca suntem monogami. Si sa fim serioase decate ori nu am vazut un barbat bine si nu ne au trecut ganduri murdare prin cap. Asta nu tot inselat este, insa pe noi ne retin de multe ori prejudecatile, societatea a creat mitul ca ,,barbatului ii cade palaria, o ia o scutra si pleaca mai departe, insa femeia nu." Oricat am vrea sa gasim barbatul ideal, nu exista. Suntem creati diferit, gandim diferit, iubim diferit.
Femeia iubeste ca o mama, barbatul nu va fi capabil nici cand de asemenea sentimente.
De inselat tot inseala, important e cum, inseala. Atata timp cat e doar sex si nimik altceva nu vad problema, atunci cand pune sentimente, cand amanta ajunge pe primul loc, DA, atunci nu mai e cale de intoarcere.
si dupa cum zicea mama mea: ,, P_ nu e slana sa se gate".
Si pentru cele care au barbati neinselatori acasa, FELICITARILE MELE!!!!!!!
andreea
http://community.webshots.com/user/andreeagogo
MissParker spune:
quote:
Originally posted by balanta
Iar cei ce bat campii pe aici cu tot felul de solutii manuale,spirituale si filozofice din carti ma rog ce sa zic, nu si-au descoperit probabil inca sexualitatea.
Sau ... animalitatea
Pai chiar asa, ia cauta-ti tu un amant si vino dupa aceea sa ne spui cu cat la suta esti mai fericita. Ca eu asta inteleg ca se propovaduieste aici.
aura_m,
bine ca nu sunt eu singura care are incredere in propriile sentimente, ca au fost investite in cine trebuie. 
Felicia 
23+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
MissParker spune:
quote:
Originally posted by balanta
Si eu am primit sfaturi stupide si pe forum se dau sfaturi stupide din partea celor care nu stiu cum e sa treci prin asa ceva dar nici nu e cu suparare pentru ca eu ca ei am fost, ei inca nu au ajuns ca mine.
Ce sa-i faci, si eu primesc pareri stupide pe forum din partea celor care nu stiu cum e sa ai o relatie in care sa nu fie nevoie sa inseli, dar nici la mine nu e cu suparare, asta-i forumul si trebuie sa acceptam ca fiecare isi are experientele lui. Ale unora sunt mai frumoase, ale altora mai putin frumoase, asta e viata...
Felicia 23+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
monixy spune:
hai Miss Parker ,nu jigni animalele , ele nu mint , nu inseala !
ce-ai cu ele , bietele , sunt niste fiinte care urmeaza doar regulile fiziologice naturale , si din acest pdv se poate considera ca sunt absolut sincere si inocente din pdv valoric.
problema noastra e de a integra sistemul natural prin care existam intr-un sistem spiritual care sa ne impace cu tragicul existentei in sine (balanta durere-placere).
lasa pe fiecare sa dezvolte ce conceptie vrea , pana la urma fiecare cu "teritoriul " si cu "harta " lui .
apropo de sexualitate , teoretic , supraexpunerea si lipsa limitelor , te aduce mai repede la saturatie . ideea ar fi sa isi creeze oamenii in cauza niste "obstacole" si limite , care sa creeze o stare de tensiune , care sa conduca la dorinta .
pe de alta parte , conceptiile despre familie si cuplu se schimba din ce in ce mai mult , si fiecare isi cauta solutia care raspunde cel mai bine nevoilor personale (unele pers au mai multe nevoi sexuale , altele spirituale , altele economice , alte ...care or mai fi).
la o varsta mai inaintata , mai ales in tari mai putin dezvoltate din anume pdv , se pune problema unui sprijin reciproc in situatii dificile de sanatate si economice . dar se mai pune si problema singuratatii , si a rostului vietii personale , a viitorului foarte ingust , deci fiecare ar fi bine sa isi construiasca un sistem spiritual si relational adecvat si unor situatii de viitor , nu doar de prezent (continuu). la libera alegere , desigur .