M-am hotarat.........adoptie(45)
Raspunsuri - Pagina 14
donna79 spune:
Fetelor, va rog mult, scrieti! Voi sunteti motivatia mea...sper sa ajung si eu trec prin experienta voastra privind adoptia.
Din pacate, treburile nu stau bine si nici nu se vad semne de imbunatatire... Sotul meu mi-a zis candva ca ar lua in calcul varianta adoptiei, dar se dovedeste ca a zis-o cand nu mai avea replica la temerile mele de a ramane iar insarcinata! Acum mi-e clar ca nu vrea. In schimb ma preseaza sa-mi fac analizele sa vedem de ce nu raman!
Apropo de discutia de mai devreme: mai dau un ochi pe la aspirante si (no ofense!) ma apuca o spaima... nu stiu daca sa admir fetele de acolo pentru stoicismul cu care indura tratamente sau sa le compatimesc. Cred ca asta-i teama mea cea mai mare, ca-mi voi pierde anii ce urmeaza in tratamente care pot avea scucces sau nu.
Cons, spuneai ca in momentul in care sotul tau a vazut copilul a depasit orice indoiala...dar macar a ajuns pana in momentul acea! Se pare ca sotul meu nu vrea nici macar sa adune actele. Si relatia noastra se depreciaza... Incerc sa-mi gasesc o alta preocupare, dar din pacate nu mai pot depasi momentul, obstacolul e prea mare...
Va tin pumnii si va rog bucurati-va ca aveti parte de sustinere si intelegere din partea sotilor vostri!
Donna
Irinel spune:
Dragele mele, eu va citesc din cand in cand, mai ales cand caut vesti despre Asi care mi-e tare draga si mi-e drag sa citesc povestile voastre fericite, ma intristez ca aveti atatea probleme pana reusiti, oricum mi-e drag subiectul asta. De ceva timp imi pun si eu problema de a adopta un bebelus. Nu stiu daca se va materializa dorinta mea, caci am deja un baiat de 4 ani si o fetita care ne vegheaza de la ingerasi. Incerc sa mai am un bebelus dar se lasa asteptat, oricum mi-as dori sa adoptam un copil, chiar daca as sti ca voi ramane gravida (am ramas de doua ori, deci na-r fi imposibil). Dar sotul nu prea vrea, zice ca sunt eu prea stresata, ca va veni si bebe mic si sa nu ne grabim cu adoptatul, ca sunt oameni care nu au deloc copilasi si si-ar dori sa aiba si nu gasesc sa adopte, de ce sa fim noi egoisti? In fine, vom vedea ce vom face, ce ne va da Dumnezeu in viitor si cum va gandi sotul meu peste ceva timp, voiam doar sa va intreb daca in Romania sunt inca interzise adoptiile de catre cetatenii romani cu domiciliul in strainatate.
Va doresc la toate sa va gasiti puii dragi cat mai repede, sa va umpeti casa de zambetele si strigatele lor, sa fiti fericite.
Sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sa zambeasca sanatosi:
Stefanel / Andrei/ Sonia / Darius / Teo / Ionut 
Irina,
Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria
maria_nov07 spune:
Buna dimineata,
Desi va citesc mesajele de multa vreme, mi-am facut curaj sa va scriu pentru a doua oara. Am hotarat sa adopt singura un copil. Am primit atestatul de putina vreme. La o saptamana dupa primirea atestatului mi-a fost prezentata o fetita de 4 ani si jumatate pe care am acceptat sa o cunosc. E tare dulcica :) si din prima clipa am stiut ca ea este aleasa. Insa am vazut ca e tare atasata de asistenta maternala careia ii spune mama si imi e teama ca nu va accepta sa se desparta definitiv de ea. As avea nevoie de sfaturile voastre despre cum ar trebui sa abordez problema. La prima vizita am vorbit multe cu ea,despre gradinita, prieteni...insa oare cum trebuie sa incep sa-i explic ce va urma?
Abia astept urmtoarea vizita, care este peste o saptamana (fetita e la 150 km) si deja caut un ponei frumos :)pentru ca am aflat ca si-l doreste tare mult.:)
andrada77 spune:
Maria,felicitari!Ce repede ti-ai gasit ingerasul!!Si banuiesc ca fetita nu are probleme de sanatate,nu?Ai avut noroc.Din ce oras esti,daca nu sant indiscreta..?
Sa nu iti faci griji ca fetita o sa invete sa te iubeasca,si o sa uite de maternala incet,incet.Eu zic ca e bine ca e atasata,inseamna ca a crescut-o bine de tot.Eu am avut o experienta foarte nasoala cu o fetita de 5 ani,care nu era atasata deloc de maternala,chiar avea un limbaj nepotrivit pt un copil.In final am descoperit ca era si cu o problema de sanatate ce nu avea rezolvare,din pacate,si dupa multa framantare si multe discutii in familie am decis sa renunt,dar am ramas un pic socata.
Acum cand am refacut atestatul,am schimbat optiunea pt un copil pana in 2 anisori.Si asa o sa ramana.
Iti doresc mult noroc,si fruntea sus,daca simti ca e copilul tau,nimic nu o sa-ti stea in cale..
cons spune:
Dona 79,
vreau sa spun ca actele l-am adunat in dosar dupa ce am vazut copilul.
Mai mult eu am fost cea care am alergat dupa ele. Numai atunci cand a trebuit sa le depunem si sa fim impreuna obligatoriu a venit cu mine.
Sa sti ca, timpul le va rezolva pe toate. Lasa-l pe sotul tau sa se obisnuiasca cu ideea. Spune-i ca, chiar daca faceti actele, adoptia poate reusi dupa o luna, doua sau poate un an si mai bine. Intre timp te duci si la medic, sa incerci si calea naturala. In cazul in care ramaneti ,,gravizi" nu mai adoptati.
Mult succes.
Stiu temerea ta, pentru ca a fost candva si a mea. Dorinta de a avea un copil a invins aceasta temere. Dumnezeu sa te ajute sa luati decizia cea mai buna pentru voi!
Irinel, cred ca sotul tau are dreptate. Adoptia este poate usoara, este mult mai greu sa cresti un copil adoptat pentru ca investesti multa dragoste fara sa ceri ceva in schimb. Si nu se stie niciodata cum copilul va reactiona mai tarziu.
criadi spune:
Pentru maria_nov07: Nu trebuie sa-ti fie frica de faptul ca nu se va atasa, depinde foarte mult de modul cum va ii va explica noua situatie asistenta maternala. La prima intalnire cu fetita mea care avea tot 4 ani si jumatate, dupa ce ne-a spus cum o cheama si cati ani are, ne-a zis ca ea ii iubeste foarte mult pe mami si pe tati (asistenta si sotul ei). In momentul acela mi s-a strans inima (probabil de aceea nu am avut "stralucirea" ca ea este copilul nostru) si i-am spus ca e normal, fiecare copil isi iubeste parintii si am continuat sa o mangai, sa ma maimutaresc pe limba ei si sa-i repet ca eu si tati ne dorim foarte mult o fetita cu care sa ne jucam, sa-i oferim jucarii si toata dragostea noastra. Ulterior asistenta care ne-a spus ca nu ea i-a impus sa-i spuna mami dar i-a auzit pe ceilalti copii ai ei (pe care ea le numeste surori), i-a explicat ca ea a avut doar grija de ea, ca de fapt noi suntem parintii ei-cei care o iubim cel mai mult si ca am cautat-o foarte mult pana am gasit-o. Cert e ca la urmatoarea intalnire a fost total schimbata, in momentul in care ne-a vazut a fugit din mana maternalei si a alergat catre noi si dupa vre-o luna ne-a spus mami si tati (nu am fortat nota, am lasat-o pe ea sa aleaga momentul) iar asistentei tanti X. Ulterior vreau sa spun ca am un copil mai mult decat iubitor, vrea sa ma pupe de 10 ori inainte de culcare sau cand o las la gradinita si de cel putin 20 de ori imi spune ca ma iubeste f.f. mult si daca si eu o iubesc la fel. Deci....sa nu-ti fie frica de varsta, daca e sa fie copilul tau se va atasa sigur de tine.
Pentru andrada77: desi nu am scris sa stii ca te-am urmarit mereu in postarile tale pentru ca si tu aveai de mult atestatul (oricum in urma mea) si nu reusisei sa-ti materializezi dorinta. Mai mult decat atat si eu am vazut-o pe micuta mea exact in ziua in care ai povestit ca ai vazut-o pe fetita de 5 ani si la momentul respectiv ai povestit atat de frumos despre ea incat m-ai emotionat foarte mult si chiar m-am simtit prost ca eu nu am avut acele sentimente la prima intalnire. Chiar ma intrebam de ce nu ai mers pana la capat, dar probabil ca intr-adevar avea niste probleme grave de sanatate, pentru ca si fetita mea a avut diverse probleme medicale dar usor-usor le depasim cu dragoste si sentimentul ca ea este "aleasa"
donna79 spune:
Cons 
, multumesc, imi dai sperante!...
Felicitari, Maria, ma bucur ca ti-ai intalnit ingerul. Mult noroc pe viitor!
Va pup pe toate!
Donna
andrada77 spune:
Stii e foarte greu sa intelegi prin ce trece un om in situatii limita.Eu am scris in acte ca vreau un copil SANATOS.Din pacate nu am timpul necesar sa ma ocup de un copil cu handicap,care necesita ingrijire medicala de specialitate,scoala speciala,si multe alte chestii.Cele de la DPC au spus ca nu au stiut de problema copilului.Si, daca eu nu o duceam la doctor,nu stiau nici in ziua de astazi.Si vina este in exclusiviate a maternalei,asa mi-a zis doctorul,verde-n fata.Gata.Nu mai vreau sa-mi aduc aminte.
ioanaalice spune:
Maria, si noi am avut copilul la vreo 120 de km de noi. Mergeam la el cam la 10 zile-doua saptamani. Este foarte adevarat ca al nostru era mai mic (avea 1 an si patru luni cand l-am vazut prima data).
Insa, am urmat sfatul unui psiholog (care nu are legatura cu DPC) si am vizitat-o periodic, ca sa-i fie si lui Mihai mai usor. La prima vizita am fost foarte nervoasa, credeam ca n-o sa mai vrea sa mai vina cu noi (deh, balarii intre neuroni...). Insa la fiecare vizita la maternala, copilul meu era din ce in ce mai lipit de noi si mai linistit.
ioana, mama lui Mihai
asi spune:
Irinel draga mea Dumnezeu o sa iti arate calea catre copilasul pecate il doriti atata.Ca o sa ramai gravida ca o sa adopti un pui tot al vostru va fii si va va bucura viata.Eu stiu ca iti doresti sa adopti insa din nefericire in Romania va fi greu.
esti o femeie mununata.
Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.