M-am hotarat.........adoptie(45)

Ali-clau spune:

Intr-adevar nu sunt rele tratamentele, mai ales ca unele femei chiar au reusit sa aiba un copil .Si le admir pentru puterea de a continua ani buni .Dar cum spunea cineva :,,NU ORICUI II DA DUMNEZEU IN MINTE SA ADOPTE !"(poate nu m-am exprimat prea bine ,scuze)

Mirga spune:

Buna fetelor.
Pina acum am tot citit zilnic din umbra dar nu am scris fie din comoditate fie din lipsa de timp.
Povestea mea e simpla: dupa ani buni de tratamente, in iunie anul trecut am adoptat o fetita de 3.5 ani. Sintem f bucurosi si increzatori ca totul va fi bine desi nu s-au terminat inca formalitatile de adoptie.
Iar acum, colac peste pupaza, mai avem si probleme: de vreo 2-3 saptamini Aliza (asa o cheama) ma tot intreaba: nu-i asa ca atunci cind am fost bebe am fost la tine in burtica? I-am explicat ca nu, ca burtica mea e stricata si nu poate tine un bebe, la inceput s-a incruntat si a schimbat subiectul dar apoi am stat de vorba cu ea si am avut impresia ca a inteles ca altcineva a nascut-o pt noi. Dar ieri ne-a spus ca ea va avea o burtica grasa, va naste un bebe si ala va fi surioara ei mai mare care o sa aibe grija de ea si va deveni mama ei. (pe scurt povestea ei e asa: mama ei impreuna cu ea si inca o fata cu 14 ani mai mare decit Aliza au venit in Israel cind ea avea 1.5 ani. Intre timp mama ei a neglijat-o si ea a fost ingrijita de sora mai mare care acum e la inchisoare. La un moment dat protectia sociala a copilului a luat-o pe Aliza de sub tutela mamei si a dus-o intr-un camin, unde a stat 10 luni pina am luat-o noi acasa. Acolo mama a vizitat-o doar de doua ori, ultima data in ziua in care am luat-o noi acasa.)
Ieri a fost petrecere la gradi si din discutiile de acolo am aflat ca de vreo luna educatoarea a discutat cu copiii despre familie, cum apar copii pe lume etc. Tot acum sint si multe mame ale colegilor ei care nasc un alt copil si de fiecare data educatoarea face o mica serbare la gradi in cinstea evenimentului.
Iar de vreo 2 saptamini e tot timpul bolnava: face febra 38.9 noaptea iar peste zi nu are nimic. asa ca 2 zile merge la gradi 2 acasa si tot asa. Am fost la dr si mi-a zis ca nu are nimic , totul e curat si s-ar putea sa fie viral. Voi ce ziceti, poate fi si din cauza emotionala?
Tot acum am mai observat ca nu ma mai inteleg cu ea, tot incearca sa vada pina unde poate intinde coarda (cam asa facea si la inceput cind am adus-o acasa, doar ca atunci dorea sa fie acceptata si iubita si facea tot ce putea ca sa demonstreze ca merita iubirea noastra.) Si chestia e ca eu sint zbirul in casa.
Voi ce ziceti, ce sa fac sa schimb situatia?

Mirga

Pupici si multa bafta.

Mirga

ioanaalice spune:

Mirga, cred ca trebuie sa o intrebi pe Aliza ce crede despre faptul ca are colegi care urmeaza sa aiba un fratior (poate o deranjeaza faptul ca ea n-o sa aibe unul, pentru ca "burtica ta e stricata", si ca nici n-o sa aibe petrecere la gradinita pe acest motiv). Sau poate are alte motive sa fie suparata (mai stii ce binevoitor i-o fi explicat cum e cu copii adoptati?). Eu as sta de vorba cu educatoarele, sa-i gaseasca si ei motiv de petrecere, cel putin echivalent cu cel al colegilor ei.
In plus, cred ca ar trebui sa-i faci o petrecere in care sa sarbatoresti ceva legat de adoptie, de exemplu, ziua in care ai luat-o acasa.


ioana, mama lui Mihai

cons spune:

Migra,
cred ca stuatia ta este mai dificila decat a mamelor care au infiat copilul mic sub un an.
Nu uita ca fetita ta, poate isi aminteste cate ceva despre trecutul ei. Isi aminteste, poate vag dar isi aminteste, persoanele din viata ei la care a tinut, persoanele din trecutul ei. E confuza, fiind mica nu intelege multe. Nu intelege de ce burtica ta este bolnava, nu intelege de ce burtica ta nu ii da si ei un fratior motiv de petrecere la gradinita.

Din cate ai spus, de ea a avut grija si surioara ei. Ea nu a uitat acest lucru, datorita faptului ca spune ca ea va avea grija de surioara ei.

Cred ca timpul le va rezolva pe toate, cu multa dragoste si multa intelegere. Toti copii incearca sa vada pana unde pot inchide coarda fie ca sunt adoptati sau nu (asta inseamna ca inteligenti). Uneori le permitem, alteori nu. Numai ca in situatia ta trebuie sa fi mult mai atenta, trebuie sa ai foarte mare rabdare si cu mare blandete sa ii explici ca greseste. Stiu ca este greu, dar asta-i viata, tu ai ales-o.
In ceea ce priveste temperatura, nu stiu. Cel mai bine ar fi sa ceri si sfatul unui medic psiholog pentru copii.
Nu dispera.
Mult succes Migra si sa ne ti la curent cu progresele voastre.


Mama lui Lau.
P.S. Sunt chiar curioasa, daca o intrebi cate ceva despre trecutul ei, ce iti spune?

silvy24 spune:

Buna fetelor,

Sunt la serviciu si m-a mancat undeva sa ma uit la niste filmuletze pe youtube cu casa de copii domnesti si campania "casa de copii nu este acasa". Mi-am stapanit cu greu lacrimile.....

In alta ordine de idei, ieri am facut cu sotul meu primul pas. Am fost la DPC sector 1 pentru a ne interesa in legatura cu actele necesare. Acolo sunt niste fete tare dragute, toate sub 30-35 de ani, fapt ce m-a bucurat. Ma asteptam sa fie doamne trecute de 60 de ani care sa considere la ancheta sociala ca dc nu ai in casa macrameuri apretate nu esti "femeie de casa".
Ne-au spus care sunt actele necesare. Am observat ca nu este nevoie de caracterizari decat de la colegii de munca. Ce s-a intamplat cu cele de la prieteni? In fine...cu cat mai putine hartii cu atat mai bine. Astazi m-am interesatla doctorita de familie si de analize. Una peste alta, cred ca in maxim 2 saptamani vom reusi sa adunam toate actele si sa depunem dosarul.
Domnisoara de la DPC mi-a spus ca nu se mai practica "cautarea copilului". Pana in 2005 aveai voie sa iti cauti copilul. A, si m-am mai bucurat cand ne-a spus ca prima data ne va arata o poza a copilului, si dupa aia il vom vizita. Am inteles ca cererile sunt centralizate intr-o baza de date nationala, iar DPC-ul care are copilul potrivit anunta DPC-ul la care ai depus cererea. Deci, copilul poate fi de oriunde din tara. Ce nu stiu este cum vizitezi de exemplu un copil din Suceava daca tu esti din Bucuresti? Prima data te duci sa-l vezi (nu ar fi o problema) si daca e copilul tau, este adus in bucuresti si plasat la un asistent maternal pentru a-l vizita de cateva ori pana il iei acasa? Sau din Suceava (de ex) il iei direct acasa fara a mai fi nevoie de acele cateva vizite?
Poate sunt cam "ametitoare" dar asta din cauza ca sunt foarte fericita si nu-mi vine sa cred ca chiar voi fi mamica. Nici nu vreau sa ma gandesc ca vor fi probleme pt ca sunt sigura ca eu si sotul meu suntem niste viitori parinti minunati.
Va pup si astept sa ma treceti pe listuta. Sau ma veti trece abia dupa ce depun dosarul?
V-am pupat,
Silvy.

claudia72 spune:

Buna seara,
Eu am fost vizitata deja de cei de DPC sect 3 si mi-au spus ca pot sa caut si singura copilul oriunde in Bucuresti sau in tara el ma vor ajuta si vor merge si ele cu mine .
Dupa ce ai atestatul poti sa le depui la orice DPC din Bucuresti sau din tara cu o cerere in care doresti sa iti prezinte copii. Ei sunt obligati in termen de 30 zile sa iti raspunda.
Mult succes in continuare.
Claudia

quote:

---

Originally posted by silvy24

Buna fetelor,

Sunt la serviciu si m-a mancat undeva sa ma uit la niste filmuletze pe youtube cu casa de copii domnesti si campania "casa de copii nu este acasa". Mi-am stapanit cu greu lacrimile.....

In alta ordine de idei, ieri am facut cu sotul meu primul pas. Am fost la DPC sector 1 pentru a ne interesa in legatura cu actele necesare. Acolo sunt niste fete tare dragute, toate sub 30-35 de ani, fapt ce m-a bucurat. Ma asteptam sa fie doamne trecute de 60 de ani care sa considere la ancheta sociala ca dc nu ai in casa macrameuri apretate nu esti "femeie de casa".
Ne-au spus care sunt actele necesare. Am observat ca nu este nevoie de caracterizari decat de la colegii de munca. Ce s-a intamplat cu cele de la prieteni? In fine...cu cat mai putine hartii cu atat mai bine. Astazi m-am interesatla doctorita de familie si de analize. Una peste alta, cred ca in maxim 2 saptamani vom reusi sa adunam toate actele si sa depunem dosarul.
Domnisoara de la DPC mi-a spus ca nu se mai practica "cautarea copilului". Pana in 2005 aveai voie sa iti cauti copilul. A, si m-am mai bucurat cand ne-a spus ca prima data ne va arata o poza a copilului, si dupa aia il vom vizita. Am inteles ca cererile sunt centralizate intr-o baza de date nationala, iar DPC-ul care are copilul potrivit anunta DPC-ul la care ai depus cererea. Deci, copilul poate fi de oriunde din tara. Ce nu stiu este cum vizitezi de exemplu un copil din Suceava daca tu esti din Bucuresti? Prima data te duci sa-l vezi (nu ar fi o problema) si daca e copilul tau, este adus in bucuresti si plasat la un asistent maternal pentru a-l vizita de cateva ori pana il iei acasa? Sau din Suceava (de ex) il iei direct acasa fara a mai fi nevoie de acele cateva vizite?
Poate sunt cam "ametitoare" dar asta din cauza ca sunt foarte fericita si nu-mi vine sa cred ca chiar voi fi mamica. Nici nu vreau sa ma gandesc ca vor fi probleme pt ca sunt sigura ca eu si sotul meu suntem niste viitori parinti minunati.
Va pup si astept sa ma treceti pe listuta. Sau ma veti trece abia dupa ce depun dosarul?
V-am pupat,
Silvy.

---

catty spune:

Buna dimineata dragele mele,
ASI, imi cer scuze pt confuzie, dar cand seara de seara te culci la ora 2 si te scoli la 6 esti cam turmentat. Cred ca majoritatea fetelor nici nu vor sa se gandeasca la adoptie. Li se pare un lucru nefiresc, dar nu stiu ce pierd si cate bucurie le aduce sa aiba acasa un bb care sa te strige, sa te caute prin casa si sa se cuibareasca la tine in brate pt a se simti protejat. Plus ca la noi este inca mentalitatea "ce va spune cutare de treaba asta?". Nu au inteles ca in viata lucrul cel mai important este sa ai pt cine sa te intorci seara acasa (si nu ma refer aici la sot). Iar faptul ca ne exclud este pt mine dureros intrucat cred ca undeva sunt invidioase ca noi suntem mame si ele nu. Poate gresesc eu, nu stiu.
MIHA, atunci cand aduci copilul acasa este o perioada dificila si ai parte de depresie, ca si in cazul femeilor care nasc. Eu una am avut asa ceva si la un mom dat am spus "nu mai pot", "nu pot sa iubesc copilul asta ca si cum ar fi al meu", dar in ziua aceea cand s-a trezit Alexuta si a venit la mine in brate mi-am dat seama ca sunt o proasta si pt nimic in lume nu o voi pierde. Oricum perioada de acomodare este mai greuta, dar trece, stai linistita.
MIRGA, cred ca trebuie sa ai f mare rabdare cu micuta ta. Trebuie discutat pe intelesul ei si vei vedea ca situatia se va schimba incetul cu incetul.
CLAUDIA, eu stiu de la noi de la DPC ca atunci cand am intrebat de adoptiile intrajudetene, practica este sa se dea adoptabili numai copiii cu probleme de sanatate sau cu handicap. Au motivat lucrul asta spunand ca "fiecare judet isi tine pt el copiii sanatosi pt ca au multe cereri si f putine dosare finalizate". Acum nu vreau sa te descutajez, dar cu putin ajutor de la cine trebuie lucrurile se pot aranja.
Fetelor sa aveti succes si DD sa va ajute sa va aduceti cat mai repede puiutii acasa.
Pupici tuturor

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

daphnyie spune:

Haideti sa va pove si eu ce discutie am avut de curand cu o tipa care incearca de mult timp sa aiba copii, a facut tratamente si operatii de nu le mai stie numarul. Venise vorba de cat de mult mi-am dorit un copil, de o sarcina pe care am pierdut-o si i-am spus ca am suferit f. mult. La care ea a zis ca nu i s-a parut, ca impresia ei a fost ca nu-mi doream asa mult un copil deoarece nu am mai facut tratamente, am zis stop cu mersul la medici si cu stresul si dezamagirea din fiecare luna. Pe cand ea a luat la rand medicii din tara, acum vrea sa plece si afara pentru FIV si si-a propus ca va continua asa cativa ani de acum inainte.
Insa eu am acasa o minune de copil, care ma face fericita cum nu speram sa fiu vreodata. Copil mi-am dorit si copil am, daca vroiam sa pierd timpul cu alte tratamente si sa o iau razna poate ca eram si acum pe la usile medicilor.
Faptul ca am ales adoptia este privit de unii ca o renuntare, ca o lasitate, insa e problema lor, fiecare face cum crede ca e mai bine pt. el.

edit: Pup fetele noi si le tin pumnii si pup fetele "vechi" de care imi e dor si care nu mai intra decat f. rar aici...

ioanaalice spune:

Eu vad adoptia ca un fel de "re-nastere", pentru ca trebuie sa mori un pic, renuntand la o bucata din tine, respectiv, la ideea aceea care spune "sunt femeie, pot sa procreez". Toate care am incercat(macar un pic) analize si tratamente de fertilitate, stim prin ce tristete am trecut inainte de a lua decizia de a adopta. E ca o reactie de doliu. Noi, care am adoptat, suntem niste fericite pentru ca am trecut peste momentul acesta. Cele care inca mai incearca sa fie mame biologice nu sunt de condamnat pentru ca inca nu pot face fata unei astfel de pierderi.

ioana, mama lui Mihai

miha74 spune:

Buna fete dragi!

Am mai facut si eu un pas: au venit in vizita acasa...a fost ok, maine mergem pentru testul psihologic cel de o ora si jumatate. Am inteles de la voi ca sunt si intrebari capcana...

catty- fata curajoasa si mamica deosebita. Iti multumesc pentru detalii, ma ajuta mult...sa imi pun anumite intrebari.

claudia72 - interesanta informatia, de la sectorul 5 mi-au zis ca nu pot sa iau din alte sectoare...ca este o lista comuna si centralizata si ca se repartizeaza de acolo. V-am mai spus eu ca ne-a speriat si cu cautatul copiilor, ca nu si nu, ca chiar daca gasim daca apartine altui sector nu putem face nimic, ca peste tot sunt liste de asteptare...si asta este foarte adevarat

silvy24 - bafta multa si rabdare... pai la noi vor sa ii vada pe prieteni si sa viziteze si rudele, si probabil de aiai au disparut caracterizarile. Vor fi 3 sau 6 vizite, nu am inteles exact.

mirga - cred ca ideea cu organizarea unei petreceri la gradinita...pentru un motiv X, dar ea sa fie implicata, e o idee buna. La noi a functionat cu Laura, cand de la 3 anisori a trebuit sa poarte ochelari (este adevarat ca subiectul e mult diferit) si nu vroia in nici unf el! Dar organizarea la gradinita a unei saptamini special pentru copii cu ochelari a functionat, si de atunci i-a purtat fara nici un fel de problema.

daphnyie si ioanaalice - sunt de acord cu voi. De cand am luat aceasta decizie ma simt diferit...in bine. Pana acum nu am avut nici un fel de comentariu, persoanelor carora le-am spus despre intentia noastra.

Va pupicesc pe toate.
Miha

http://tt.lilypie.com/jQRrp2.png
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)