Cum a venit pe lume norocoasa Ana!

M-am hotarat foarte greu sa scriu aceasta poveste, dar m-am gandit sa nu mai las sa treaca timpul si sa uit detaliile...
Asadar, dupa o sarcina frumoasa si relativ usoara in care m-am simtit cea mai frumoasa si fericita femeie, asa cum nu m-am simtit nicicand in viata mea, in 1 august am experimentat un inceput de travaliu, eram in saptamana 35, am ajuns la urgente si din fericire durerile s-au oprit ca urmare a injectiilor administrate. Insa doctorul mi-a interzis sa mai merg la servici si a trebui sa promit ca ma voi menaja si voi sta mai mult in pat. Au urmat niste zile grele in care ma plangeam ca e greu sa stau in pat dar in acelasi timp ma gandeam la iubita mea fetita care mai avea de crescut acolo la caldurica in burtica si stateam cumintica. Vorbeam continuu cu puiutza mea si ea ma asigura ca e bine prin lovituri viguroase si neobosite, stiam ca totul va fi bine si cu fiecare zi ce trecea ma simteam tot mai increzatoare ca ajungem la termen. Si ma consideram o privilegiata pentru ca puteam vorbi cu ea si ii spuneam ca noi doua suntem o echipa si ca ne vom ajuta reciproc la nastere, si ea va iesi repede-repede, ca un pestisor.
In 24 august merg la control si doctorul imi comunica faptul ca puiutza e bine, e foarte coborata, colul e complet sters si ca va urma nasterea(poate chiar in acea noapte....). Nu pot sa spun ce sentimente m-au cuprins, eram linistita pentru ca intrasem in saptamana 38 si extrem de nerabdatoare sa imi vad fetita, iubitul meu sot devenise agitat si recapitula traseul pana la spital.
Dar zilele au trecut si au trecut, eu stateam ca o closca pe oua si in afara de contractiile obisnuite nu aveam nici un semn. Au urmat alte controale era aceeasi situatie, fatul coborat, colul sters, nasterea iminenta...In 8 septembrie am implinit 40 de saptamani si toata lumea ma intreba de ce nu nasc odata si spuneam ca iubitei Ana ii place acolo in burtica la mami, ba chiar un prieten ne zicea ca va fi o ardeleanca veritabila, pe principiul: ce atata graba?
Au mai trecut cateva zile si in 13 Septembrie ma trezesc dimineata, ma simteam atat de bine, nu aveam nici un semn in afara de obisnuitele contractiile usoare si hotarasc sa merg, cu mama (care venise deja la noi sa ma ajute cu nasterea), in piata. Era prima zi insorita dupa multe zile reci si mohorate de toamna. Prin piata mesele erau pline de fructe si legume proaspete, mirosea a struguri parfumati(preferatii mei) si a toamna bogata scaldata intr-un soare generos, ne-am facut cumparaturile si am venit acasa. Dupa plimbare am hotarat sa ma intind putin sa ma odihnesc si la 13.19 imi suna telefonul, ma intind dupa el si atunci am simtit ca s-a rupt apa. Fug la baie si ma conving ca asta era ceea ce am simtit, stau cateva minute si deja simt prima contractie astept urmatoarea si vad ca vine la doar 2 minute, si imi dau seama ca e serioasa treaba. Trimit mesaj sotului, sec, sa vina acasa si ii spun mamei ce s-a intamplat. Eu fac un dus si ma spal pe cap, pentru ca asta era marea mea problema sa imi intampin cum se cuvine fetitza frumoasa. Contractiile erau regulate la 2 minute, ma chirceam in baie la fiecare contractie, dar mi-am continuat treaba.Intre timp ajunge sotiorul meu acasa, era extrem de agitat, mama la fel, cu lacrimi in ochi iar eu eram, in continuare relativ calma. Durerile erau din ce in ce mai puternice si imi dau seama ca nu mai apuc sa ma usuc pe par, ma imbrac rapid, verificam inca o data lista cu lucrurile ce trebuiau luate si plecam...era 14:30. Sotul meu inca nu reusise sa dea de doctor dar ne bazam pe faptul ca, doctorul spusese ca dupa ce ajungem la spital, il vor suna asistentele de la sala de nasteri, cu anestezista vorbise si ne-a confirmat ca vine in jumatate de ora.
Pe la 14:45 ajungem la spital, mergem la urgente, astept la coada putin, intru, erau 1 doctor, 2 rezidenti si o asistenta si spun calma ca mi s-au rupt membranele la 13.19 si am contractii regulate la 2 minute, dar nu par sa ma creada si ma invita pe masa, unde constata ca am dilatatie de 8 cm si ca urmeaza sa nasc....
Urgent ma urca, cu liftul, la sala de nasteri, abia in trecat mai apuc sa ii vad pe iubitul meu si pe mama, care ma asigura ca totul va fi bine. O asistenta ii spune sotului ca nasc in cateva minute si il intreaba daca avem doctor?, de parca nu eram totusi intr-un spital. Si uite asa, sotul alearga pe holuri sa il gaseasca pe doctorul de garda si sa-l roage sa vina sa ma asiste. Pe la 15:05 ajunge anestezista care, desi nu mi-a mai facut epidurala ca nu mai era cazul, a stat alaturi de mine si m-a tinut de mana si asta a tinut loc de anestezie. Doctorul de garda vine, imi spune sa imping ca deja se vede capsorul, eu eram convinsa ca ma minte si ii spuneam ca eu nu pot sa nasc asa de repede, ca trebuie sa il asteptam pe doctorul meu, dar in acelasi timp nevoia involuntara de a impinge era tot mai puternica si de nestapanit.
Am impins de cateva ori pe contractii si desi mi-am impuns ca n-o sa tip, fara sa imi dau seama la urmatoarea contractie m-am auzit ca tip. Anestezista, care ma tinea de mana, imi spune sa imi pastrez puterile pentru a impinge eficient iar moasa imi spune sa nu mai tip ca speriu bebelusa. Amuzant e ca doctorul, foarte relaxat, o contrazice si ii spune sa ma lase sa tip daca asa simt, sa stie fetitza ca vine pe lume. Si la urmatoarea contractie isi pune cotul pe burtica mea si ma ajuta si el, eu am tipat lung iar tipatul meu a fost continuat de tipatul iubitei mele fetite. Am impins cat am putut eu de tare si am simtit cum a iesit cu viteza puiutza mea si o mare eliberare si fericire in tot corpul.
Am vazut-o imediat, mi-au pus-o pe piept asa nestearsa si ii spuneam ca e cea mai frumoasa fetita din lume, ca e cel mai rapid pestiuc, asa cum ne-am inteles amandoua 9 luni de zile, ne-am ajutat una pe cealalta si ea parea ca se linisteste pe pieptul meu. I-am vorbit tot timpul cat a mai stat in sala de nasteri pentru ca stiam ca de asta are ea nevoie, sa ma auda , asa cum era obisnuita. Era asa cum am stiut ca va fi, cu niste ochi imensi, profund albastrii(asa cum sunt si astazi) si extrem de patrunzatori, nu am sa uit niciodata cum ma privea in primele ei clipe de viata, ca si cum ne-am mai vazut, ca si cum ma cunostea, ca si cum era constienta ca sunt mamica ei.
Am auzit si eu de multe ori, de la alte mamici ca simti o bucurie imensa dupa nastere dar nu mi-am imaginat ca poate fi atat de naucitor sentimentul acela de fericire si recunostinta ca bebelusul este bine, si dragostea care o simti pentru aceea minune daruita de Sus si nascuta din tine. E mai presus de orice cuvinte sa descrii asa ceva si acum stiu ca numai cine a trecut prin asta poate sa inteleaga....
Ana iubita s-a nascut in acea zi frumoasa si norocoasa de 13 Septembrie, la ora 15.20, cu 3000g si 53 cm, scor Apgar 10, sanatoasa, minunata si foarte agera.
Acum cand am vazut cat am scris mi se pare foarte mult, in realitate totul a decurs cu o repeziciune uimitoare, practic in 30 de minute de cand am ajuns la spital Ana era deja in bratele mele. In acest iures am uitat sa facem recoltarea de celule stem, kit-ul de recoltare ramanand in masina pentru ca in acele momente altele au fost prioritatile si acum speram sa nu avem niciodata nevoie acele celule...
Multumesc lui Dumnezeu pentru pruncutza sanatoasa si pentru o nastere usoara si fara complicatii si doresc tuturor mamicilor sau viitoarelor mamici sa se bucure de copilasi sanatosi.

luny spune:

fff frumoasa poveste,emotionanta, felicitari!! Sa-ti traiasc printesa Ana, sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!!

LUNY, in 34+ cu bebe MATEI CRISTIAN DPN 11.03.2008
http://www.flickr.com/photos/23097488@N05/sets/
http://community.webshots.com/user/luny_lee

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115464&whichpage=2

Life is to precious to worry about stupid Shit!

narcisa.s spune:

Anamica,emotzionanta povestea voastra. Sa va dea Dumnezeu sanatate!!Si la mai multe povesti de genul asta!!

Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi - Matei 21:22


Narcisa (14+)si tati asteptand o

Luna75 spune:

Foarte frumoasa povestea ta!
Sa iti traiasca fetita si sa ai parte altrui de ea numai de bucurii/impliniri si bineinteles mult noroc!

Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.

mami_papatot spune:

anamica, felicitari! mi-au dat lacrimile citind povestea voastra! cat despre dilatatia de 8 cm , spaima epiduralei, ce sa spun...sper sa apuce sa-mi faca epidurala si ea efectul, ca altfel mi-e o groazade mor de durerile nasterii...tie cum ti-a fost? n-a durut rau-rau?

mami_papatot +30 Honey Bunny


http://community.webshots.com/user/mami_papatot

Sunt cucoana-n casa mea!

http://bd.lilypie.com/24Mjp3.png

claudela spune:

Sa va traiasca printesa si sa va aduca numai bucurii!

anamica spune:

multumim de aprecieri si va doresc bebici sanatosi si nasteri usoare!
mami_papatot nu e chiar atat de rau, e exact atat cat poti suporta, cel putin eu avand un travaliu scurt am intrat odihnita in expulzie si asa am resimtit!

anamica si mami

andira spune:

Felicitari si frumoasa poveste! Super travaliu, amandoua ati fost norocoase!
Sa-ti creasca mare si sanatoasa!

anamica spune:

Iubita draga a lu mami,

Am vrut sa-mi adun gandurile intr-o scrisoare catre tine, acum cand implinesti un anisor. In primul rand vreau sa-i multumesc lui Doamne-Doamne (Cel pe care mi-l arati tu cu degetelul tau micut in fiecare zi) ca mi te-a dat, ca mi-a dat bucuria de a fi MAMA si fericirea sa te cresc si sa ma bucur in fiecare zi de tine, copilul meu perfect! Esti Universul meu si al lui tati, ne-ai implinit ca oameni si ca familie si ne spunem mereu ce anosta era viata fara tine, si, din nou Multumim Cerului ca ni te-a dat!
Iubita mea fetita retraiesc acum momentele nasterii tale, rapida si binecuvantata, si primele tale clipe de viata cand am simtit ca zbor de fericire, tipetele tale de copil sanatos si imaginea de bebelus rozaliu mi-au dat o stare euforica, pluteam deasupra tuturor si imi venea sa-mi trambitez fericirea.
Apoi prima noapte impreuna, ne-am chinuit amandoua cu alaptatul, plangeai de foame si eu, mama neputincioasa, plangeam de disperare ca nu o sa ma descurc dar... am reusit si incet-incet am inceput sa ne bucuram amandoua de beneficiile alaptatului. Ai crescut precum Fat Frumos din basme, cresteri spectaculoase luna de luna, te conturai tot mai frumoasa, intr-o armonie desavarsita si asta doar cu lapte bun de mamica pana la 6 luni. In primele tale luni ai avut colici, chinuitoare zvarcoleli cu tipete neconsolate, din nou simteam neputinta de a te ajuta sa scapi de ele cu toate licorile ce ti le administram si doar plimbarile pe bratul lui tati te linisteau. Dar asa cum au venit, asa au disparut si tu erai tot mai mare, ne zambeai si ne topeai cu primele tale manifestari de afectiune.
Cand am inceput diversificarea nu te-ai lasat usor convinsa de noile gusturi, preferai lapticul de la mami si abia dupa o luna ai inceput sa papi mai bine dar ai recuperat cu varf si indesat. Ti-am notat in albumul tau toate datele cand ai facut cate un lucru nou, si mereu ma emotionam cand vedeam progresele tale si intr-o oarecare masura simteam ca imi apartin. Esti o fetita sanatoasa si poate nu am stiu ce lucru mare este pana in ziua cand ai avut unicul episod febril si te-am vazut molesita si lipsita de vlaga, si simteam ca innebunesc ca nu puteam sa te fac bine, din nou.
O sa-ti scriu acum preferintele tale, lucrurile pe care le faci acum la 1 anisor:
- iti place sa ne jucam si sa ne dragalim, uneori ma iei de mana si ma duci pana la pat si imi arati sa ne urcam acolo,
- iti place sa faci baita cu dusul, esti incantata de apa, in vacanta ai adorat piscina,
- iti place sa papi, esti o mare pofticioasa si rar se intampla sa refuzi ceva. Papi cu placere fructe si supite, carnita si iaurt si orice ma gandesc sa-ti dau, in afara de orez si gris cu lapte. Te ajuta la acest capitol si cei 8 dintisori si cele 2 maselute pe care le-ai primit de la Zana Maseluta pana acum.
- iubesti cateii si pisicile, ii imiti cum te pricepi tu si tremuri de incantare cand ii vezi,
- iti place in parc, esti atat de fericita cand ajungem si vezi copii si locurile de joaca, ma porti peste tot in febra explorarilor sau dupa mingiuca,
- imi arati toate avioanele, intinzi degetelul spre cer si le faci cu manuta,
- iti place sa dansezi, esti adorabila, reusesti sa iti pui singurica muzica la combina si te batai pe ritmul ei,
- faci cacuta la olita de aproape 4 luni si mai nou chiar ma duci si imi arati olita cand ai nevoie,
- iti place sa stai in locuri cu multi oameni, aglomeratia te incanta, esti foarte sociabila si saluti pe toata lumea si chiar intinzi fruntea pentru pupici,
- mergi singurica in picioruse desi te simti mai in siguranta cand ai sprijin intr-un deget de-al meu pentru ca esti destul de prudenta,
- si esti la fel de indragostita de tzitzi si inca imi doresc sa-ti ofer aceasta bucurie.

Acum la 1 anisor ne pregatim sa te sarbatorim cu o petrecere mare si unde imi doresc ca, tu sa te simti cel mai bine, vreau sa fii vesela si sa te joci cu copilasii, vreau sa te bucuri de o zi frumoasa alaturi de oameni care te iubesc.
Mi-ai schimbat radical prioritatile din viata mea, mi-ai adus atata fericire ca nu stiu cum pot sa multumesc pentru ea, dupa o zi, oricat de grea, adorm fericita cand imi amintesc chipul tau zambitor iar cand ma rasfeti cu pupici si dragaleli, ma simt in al noualea cer. Tu esti minunea din viata mea si ma bucur atat de mult ca am avut fericirea sa stau cu tine clipa de clipa in primul an din viata ta, iti doreste mami tot binele din lume, sa-ti dea Doamne-Doamne sanatate si sa te ocrotesca toata viata! Ana mami te iubeste mult, asa pana la infinit si inapoi...


Diana si Ana (13.09.2007)


Povestea Nasterii

andruskandu spune:

LA MULTI ANI!

Sa fii sanatoasa, sa cresti mare, si sa mai papi laptic de la mami, ca tare bun e!

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

miky_mamica spune:

Superba povestea, te admir mult pt modul cum ai nascut si pt faptul ca deja la 1 an ai continuat frumoasa poveste.....multi pupici de la noi

Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)
Totul despre mine din burtica mamicii pana la zi
8 luni - la mare
Poze cu Luca Gabriel
BOTEZUL 1 Martie 2008