cum se invata increderea

Am o adevarata problema cu lipsa de incredere. In mine, in partenerul meu, in toate relstiile mele. Din cauza asta mi se pare ca cineva vrea tot timpul sa ma insele, sa ma pacaleasca. asta cred ca vine din copilarie, stunci mama imi zicea ca in viata nu trebuie sa ai incredere in nimeni. acum e tare rau, cel putin cu sotul ma cert din cauza asta de 10 ori pe zi. Nu stiu cum sa imi educ increderea, cum sa invat efectiv sa am inceredere deplina intr-o persoana? As vrea sa fiu sigura pe mine, pe partenerul meu, sa nu mai imi fie frica de orice femeie cu care vorbeste, fie ea clienta, vecina...as vrea sa traiesc intr-o lume ideala, in care sa nu imi fie frica de toate astea. Nici macar nu stiu cum e sa ai incredere, ce sentiment si ce emotie iti provoaca...Cum e???

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

Oliv75 spune:

Intr-adevar nu poti sa ai incredere in ceilalti daca-ti lipseste increderea in tine insati. Lipsa asta de incredere te limiteaza, parca stai in expectativa asteptand ca celalalt sa-ti demonstreze ca ai avut dreptate sa ai temeri in privinta lui.
Nu sunt psiholog dar ma gandesc ca cel mai bun mod de a scapa de acest handicap e sa incerci sa dezvolti relatii bazate pe incredere nu numai cu cei din familie, ci si cu alte persoane. Poate faptul ca niste straini au incredere in tine(pentru ca ti-ai castigat acest drept), chiar daca nu e reciproc la un moment dat, iti va ridica moralul astfel incat sa fii sigura pe tine, pe capacitatile tale. Daca ai copii, gandeste-te ca trebuie sa le fii model si nu cred ca vrei sa le transmiti si lor frica de a trai frumos. Poate ca asta te va motiva.

Lore71 spune:

Draga Rory, ne-ai spus despre incredere, sau despre lipsa ei; poti sa-mi spui, te rog, cum definesti lipsa increderii , daca nu stii ,n-ai experimentat increderea?Gandeste-te bine cand anume si fata de ce/cine ai avut incredere.Cearta cu sotul nu duce la aparitia increderii.Cu drag,

iahim spune:

Rory,increderea in oameni sta la baza relatiilor interumane,printre multe altele.Cred ca fiecare om merita increderea noastra pana la proba contrarie.Nu poti trai cu aceasta teama toata viata!Cred ca nu ai incredere de teama de a nu fi dezamagita!
Nu poti construi nici o relatie,fie ea de prietenie, profesionala, etc.daca la baza ei nu sta increderea. Esti nevoit sa investesti timp,energie....investitia in OM este cea mai riscanta...nu stii daca acela va fi langa tine si-ti va dovedi ca a meritat!Dar totusi,trebuie sa incerci.Chiar daca pe urma poti sa fii dezamagit!Din fiecare experienta ai de invatat.Si poate asa inveti sa ai si incredere!

Principesa spune:

Rory, in contextul topicului tau, semnatura ta mi se pare de-a dreptul paradoxala.
Increderea in tine si in ceilalti o dezvolti prin experiente pozitive, consistente in relatiile cu parintii si cu persoanele din anturaj care conduc la formarea unui atasament securizant.
Deci atunci cand ne dezvoltam ca adulti fara capacitatea de a acorda incredere, inseamna ca mediul de dezvoltare a fost insecurizant. Si in cazul tau se pare ca mediul de dezvoltare al mamei tale a fost de asemenea insecurizant si ea ti-a transmis aceasta mostenire atat in mod direct, prin mesajele explicite cat si prin faptul ca ai vazut-o ca pe un model de suspiciozitate si ai invatat de la ea ca lumea este un loc nesigur si ceilalti nu sunt de incredere.
Ti-ar fi de folos o experienta terapeutica corectiva care sa te ajute in sensul dezvoltarii increderii, a regasirii acestei capacitati. Pentru ca desi lumea in care traim este imprevizibila, oamenii se nasc cu capacitatea de a acorda incredere.
Cred ca e foarte greu pentru tine sa pornesti catre obiectivul de incredere deplina in celalalt. Iti sugerez sa o iei treptat si sa urmaresti sa adaugi cate un gram de incredere.
Eu zic ca merita. E foarte confortabil si relaxant sa ai incredere. Este o conditie necesara pentru a te putea bucura de viata la potentialul tau



Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

MissParker spune:

Iti voi spune despre mine. Eu am invatat din cea mai frageda copilarie ca persoanele de referinta, care ar fi trebuit sa-mi asigure stabilitatea emotionala, nu au fost capabile s-o faca. Ei mi-au aratat ca nu ma pot baza pe nimeni niciodata, ca oamenii pe care contez ma vor lasa balta cand voi avea nevoie de ei, ca nici nu am voie sa am nevoie de nimeni (cu atat mai putin de ei doi), mi-au trait in fata ochilor paranoia la care duce lipsa de incredere si incercau sa-mi inoculeze si verbal aceleasi lucruri: "Viata e o jungla!", "Nu mai fii asa cu inima pe palma, ca toti te vor pacali!" etc.

Aveam o matusa care era considerata "proasta" familiei, de la ea am preluat instinctiv dorinta de a ma deschide, de a lasa alti oameni in inima mea, ceea ce ai mei parinti considerau o naivitate ingrozitoare... Tin minte ca f.f.f. devreme am inceput sa ma contrazic cu tata pe teoria lui cu viata ca jungla, el imi demonstra de cate ori ma pacalisem cu oamenii cand avusesem prea multa incredere, iar eu ii spuneam ca nu pot fi altfel si ca din punctul meu de vedere, cand ma dezamageste si imi inseala increderea, atunci e cu atat mai rau pentru el, nu pentru mine, fiindca nu eu ma dovedesc lipsita de caracter si de coloana vertebrala si de inima.

Sunt fericita ca am reusit pana astazi sa-mi pastrez acest mod de a gandi si de a simti.

Singura influenta negativa care a ramas de la parinti si pe care incerc s-o contracarez in terapie este faptul ca pana acum cativa ani am trait permanent cu sentimentul ca EU trebuie sa fac orice ca sa castig sentimentele si increderea altora, ceea ce ma adusese la codependenta.

Dar incetul cu incetul le rezolvam noi pe toate

A avea incredere e un risc. Merita sa ti-l asumi.

O terapie competenta te-ar ajuta mult.

Felicia 19+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

ernestine spune:

sPRE DEOSEBIRE DE TINE EU AM FOARTEA MULTA INCREDERE IN MINE DAR NU AM IN ALTII.Increderea in mine am capatat o realizind lucruri pe care nu ma consideram capabila sa le reusesc.Propune ti sa faci ceva important si reusita i ti va da incredere.Este f important sa ai incredere in tine si este mai putin important sa ai incredere in altii.Va fii suficient sa crezi in tine ca sa poti rezolva orice problema cu sotul tau.

simali spune:

quote:

---

---

Singura influenta negativa care a ramas de la parinti si pe care incerc s-o contracarez in terapie este faptul ca pana acum cativa ani am trait permanent cu sentimentul ca EU trebuie sa fac orice ca sa castig sentimentele si increderea altora, ceea ce ma adusese la codependenta.

quote:

---

---

Am si su chestia asta. Din cauza ei evit sa intaresc relatiile cu alti oameni pentru ca am impresia ca trebuie sa fac numai eu eforturi pentru intretinerea relatiei si nu ma simt capabila. Daca relatia cu o alta persoana nu merge bine sau se raceste eu sunt convinsa ca am gresit undeva, ca este din cauza mea si sunt rusinata. Ratiunea imi spune ca eforturile trebuie sa vina din doua parti, dar nu-mi foloseste la nimic.
Chiar se rezolva problemele astea la terapie?

alice

rory76 spune:

Chiar asa, se rezolva problemele astea prin terapie? Am mai cercetat pe net si am mai aflat ca am doua tipuri de "disorder": narcisism si codependenta. M-a socat!!! Oare exista vreo terapie care sa ma fac sa traiesc macar cu chestiile astea, pentru ca sa scap de ele cica nu e posibil...este foarte greu sa te lupti cu propriul psihic, e o lupta continua si de asta ma gandesc ca te ajuta un psiholog, iti dedici o ora pe zi sa zicem pentru asta, si dupa aceea gata, nu te mai gandesti. Eu acum pierd toata ziua gandindu-ma la asta...

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

bird70 spune:

quote:

---

Originally posted by ernestine

sPRE DEOSEBIRE DE TINE EU AM FOARTEA MULTA INCREDERE IN MINE DAR NU AM IN ALTII.

---

Neincrederea sau suspiciunea pe care o aratam fata de alte persoane vine din faptul ca nu avem incredere in noi ca vom putea face fata la dezamagirea pe care aceste persoane o pot produce. Aceasta neincredere nu are neaparat legatura cu realizarile pe plan profesional sau material. Daca simti ca o persoana (sa spunem partenerul de viata) te-ar distruge daca te-ar insela, atunci devii foarte neicrezatoare, ca o reactie de autoaparare. Daca ai incredere in capacitatea ta de-a trece peste o astfel de incercare e mult mai usor sa-i acorzi incredere.

Dahriana spune:

MissParker,culmea si mama m-a invatat la fel.
Exact acelasi lucru imi spune de mica : Ca,viata este o jungla,cel mai puternic castiga.

Cu toate astea,mama pt mine a fost si este cea mai importanta persoana.
Tine la mine f mult,m-a crescut singura.
Uneori ma gandesc,daca nu cumva din cauza neincrederii ei in oameni si in barbati in special,sunt eu acum asa.
De cand am inceput sa am prieten mi-a zis :" Sa nu ai incredere in barbati,barbati sunt smecheri,vor doar sa profite.Sa nu-ti faci niciodata prietene cand o sa fi maritata pt ca o sa se incurce cu barbatu tau."
Imi spune mereu ca,nimeni inafara de ea nu-mi vrea binele
Am crescut dintotdeauna cu ideile astea.
Cand s-a casatorit,am fost foarte geloasa.Simteam ca m-a tradat,tocmai ea care sustinea ca nu e bine sa ai incredere in barbati.NU intelegeam de ce are nevoie de unul,daca oricum toti sunt la fel.