Povestiri cu tîlc!
Povestiri cu tîlc! | Autor: Ramonika
Povestea lupilor
O batrâna Cherokee îi spune nepotului sau despre o lupta care se da în ea. Este o batalie între 2 lupi.
Unul este rau: se înfurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, îsi plânge de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator…
Nepotul se gândi pentru o clipa apoi întreba:
“si cine va câstiga aceasta batalie?”
Batrâna Cherokee i-a raspuns simplu:
“Cel pe care îl hranesc.”
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
Raspunsuri
Ramonika spune:
Fluturele
Un baietel a gasit coconul unui fluture. L-a luat cu el si zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturasul va iesi la lumina zilei.
si iata ca ziua mult asteptata si-a facut aparitia. A stat baiatul nostru ore în sir pentru a privi cum fluturele încerca sa iasa printr-o gaura extrem de mica.
Dupa o vreme însa, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare ca a facut tot ce i-a stat în putinta pentru a iesi, dar nu a fost de ajuns. Baiatului i s-a facut mila si s-a decis sa îi vina în ajutor. A luat o foarfeca si a taiat partea care a mai ramas din cocon. Astfel fluturele a reusit sa iasa cu usurinta.
Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici si scorojite. Baiatul a continuat sa priveasca nou nascutul fluturas asteptand ca în orice moment sa îsi ia zborul. Din pacate acest lucru nu s-a mai întamplat. Fluturele a fost nevoit sa îsi petreaca restul zilelor tarandu-se de ici colo, cu un corp umflat si aripi scorojite. Niciodata nu a fost în stare sa zboare.
Baiatul, în bunatatea si mila lui, nu a înteles ca acel chin de a trece prin gaurica mica a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era fortat sa ajunga în aripi pentru ca acestea sa fie pregatite pentru zbor imediat ce va reusi sa se elibereze din cocon.
Asemeni fluturelui, si noi trebuie de multe ori sa ne zbatem în viata pentru a ne castiga libertatea si a ne putea lua zborul. Oricat de greu pare a fi uneori, nu te lasa coplesit(a), focalizeaza-te pe ceva pozitiv, gaseste-ti un motiv pentru care sa te lupti în continuare si sa nu te dai batut(a).
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
Lore71 spune:
Discutie intre 2 embrioni:
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam
aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar
putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici.
Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria
gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar
ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa
iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca
deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai
altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se
termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o
permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom
gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara
ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa
ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum
mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne
asteapta abia de acum incolo!
Ramonika spune:
Povestea supei din piatra
Cu multi ani în urma, 3 soldati înfometati si obositi de atatea lupte, au ajuns într-un mic satuc. taranii de aici abia supravietuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sarace si a multor ani de razboi. S-au adunat repede în piaaa satului sa-i întampine pe soldati, însa au facut-o cu mana goala. Au început sa se planga ca nu le-a mai ramas nimic si ca sunt muritori de foame.
Soldatii au schimbat repede între ei cateva vorbe. Apoi s-au întors catre batranii satului. Primul soldat le-a spus: “Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom împartasi noi din putinul pe care îl avem: Secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre.”
Bineînteles ca taranii au fost intrigati de spusele soldatului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Soldatii au aruncat în apa trei pietricele.
“Aceasta va fi o supa foarte buna”, zise al doilea soldat, “dar un pic de sare ar face-o minunata”. În acel moment o taranca s-a ridicat si a spus “Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas catava.” S-a întors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai împrospatat memoria. În curand în oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.
Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au dansat, au cantat pana tarziu în noapte cum nu s-a mai întamplat de mult.
Dimineata cand cei trei soldati s-au trezit, toti satenii stateau în fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza. “Ne-ati împartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran soldatilor, si pentru aceasta nu va vom uita”. Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors catre multime si a spus:
“Nu e nici un secret, însa un lucru ramane mereu adevarat: doar împartind poti face o mare sarbatoare.”
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
Ramonika spune:
Povestea omului care se fura pe el însusi
Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat.
Obisnuia sa îsi cumpere cele necesare de la un magazin al carui patron îl cunostea bine. Într-una din zile, domnul Ninger si-a platit cumparaturile cu o bancnota de 20 Usd. Patronul magazinului i-a acceptat banii si i-a pus în sertarul casei de marcat. Totusi acesta a remarcat ca s-a murdarit pe degete cu cerneala. A devenit suspicios si a anuntat politia.
Politistii au obtinut un mandat de perchezitie a casei lui Emmanuel Ninger. În podul acesteia au gasit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 Usd. Au gasit si 3 portrete pictate de d-l Ninger. Erau deosebite.
De fapt, daca stai sa te gandesti, trebuia sa aiba talent ca sa poata reproduce bancnotele. A reusit sa pacaleasca o multime de persoane pana în ziua ghinionista în care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete.
Dupa arestarea sa, cele 3 tablouri s-au vandut la o licitatie publica cu 5.000 usd fiecare. Culmea e ca practic i-a luat aproximativ aceeasi perioada de timp pentru a picta bancnota de 20 usd cat i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 usd.
Morala:
De multe ori nu avem o parere buna despre noi. Nu realizam care ne sunt talentele si aptitudinile sau nu stim sa le valorificam în folosul nostru si al altora. Ajungem sa ne furam pe noi însine încercand sa gasim scurtaturi care sa ne duca mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, înselam. S-ar putea ca pe termen scurt sa ne mearga bine, dar cu siguranta pe termen lung se va întoarce împotriva noastra.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
andrruzza spune:
Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar
scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui
se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar
scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a
spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci,
trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a
inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au
fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
"Grozav" s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a
inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz,
portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare
rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa.
A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A
intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era
rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte
profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia
sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada,
elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost
gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav", s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de
toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate
formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o
farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii
placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei.
Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o
bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea
facuta de profesoara.
Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa
faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai
facut nimic de unul singur.
Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat
intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga
la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa
prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce
niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana
ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa
faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa
baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen
, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de
usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau
sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine
spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi?
Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.
mami de 
Rares Andrei (10.03.2005) si 
Stefania Maria (10.10.07)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR
"Neasteptatul se produce intotdeauna"
Ramonika spune:
O gustare cu Dumnezeu
A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa îl întalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el într-o zi sa porneasca în cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca înainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand în cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, în speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus valiza în brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost întrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa îl manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, încat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi înca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit înca o data copilului.
Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa îsi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se înnopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca îsi va continua calatoria în urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta înapoi sa-l îmbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul în acea zi.
Ajuns acasa, mama baiatului îl întampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu îl întrebe: “Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
Copilul îi raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si înainte ca mama lui sa apuce sa îi raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”
Între timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu îl întrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si înainte ca fiul sau sa apuce sa îi raspunda, el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”
Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe întregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
Ramonika spune:
Povestea catelusului schiop
În vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vanzare”
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul îi raspunde ca pretul este între 30 si 50$. Baietelul baga mana în buzunar, scoate cateva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi întreaba: “Aa putea vedea catelusii?”
Vanzatorul zambeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si în urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase în urma si nu se apropia!
Baietelul întreaba: “De ce catelusul asta schioapata ?” Omul îi raspunse ca acesta s-a nascut cu o problem#259; la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie în glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, îti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna îti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!”
Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l înteleaga!”
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu îl vei iubi pe acest catelus!”
Morala:
În viata nu conteaza cine e#351;ti, conteaza ca cineva sa te pretuiascs si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat este acela care soseste în timp ce ceilalti… dispar!
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
Ramonika spune:
Pentru ca sunt aici
Un taran batran îsi lucra pamantul, pe o caldura dogoritoare.
Un tanar trecu pe langa el si îl întreba:
“Cati ani ai?”
“77, i-a raspuns batranul.
“Multi înainte. E o varsta venerabila. Dar de ce mai lucrezi înca pamantul?” îl întreba mirat tanarul.
“Pai, pentru ca sunt aici!”
“Si cum de lucrezi pe o caldura ca aceasta?”
“Pentru ca soarele e acolo!”
Într-adevar, cat suntem pe pamant trebuie sa facem ce avem de facut, si cele “musai” si cele de placere. Si daca tot suntem aici, haide sa punem suflet în ceea ce facem si sa renuntam sa ne mai vaitam atunci cand lucrurile nu sunt asa cum am prefera noi sa fie.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
dulcetica spune:
quote:
Initial creeata de Ramonika
Povestea lupilor
O batrâna Cherokee îi spune nepotului sau despre o lupta care se da în ea. Este o batalie între 2 lupi.
Unul este rau: se înfurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, îsi plânge de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator…
Nepotul se gândi pentru o clipa apoi întreba:
“si cine va câstiga aceasta batalie?”
Batrâna Cherokee i-a raspuns simplu:
“Cel pe care îl hranesc.”
Ramonika
Porumbita spune:
excelent subiect 